Publicat: 3 Iulie, 2015 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1990?

AVATARURILE PRIVATIZĂRII

Textile sau disco-bar ?

„l.C.L. Universal: Vă rog să vă conformaţi de urgenţă somaţiei pe viitor să nu vă mai permiteţi să nesocotiţi hotărîrile primăriei — organ al puterii executive". Semnează un actual senator despre care gurile rele spun că ar fi unchi sau, în orice caz, rudă apropiată cu Radu Mircea, beneficiarul unei aprobări de desfăşurare a activităţii economice pe bază de liberă iniţiativă: un disco-bar! Asociaţia lucrativă „TROPICALA “ îşi propune să vină în sprijinul populaţiei cu foarte necesarele ţigări Bastos (la 80 lei pachetul) Ness (240 lei cutia) şi alte băuturi de tot atîta stringentă necesitate, într-un local care aparţinea I.C.L. Textila şi în care toc mai fuseseră investiţi 200.000 lei pentru renovare. Nereceptivă la exigenţele privatizării, I.C.L. Textila tergiversase, probabil, eliberarea spaţiului din bd. Iosip Broz Tito, nr. 41, cu toată somaţia adresată de primăria Capitalei şi semnata personal de viceprimarul Petre Zmeu şi de vicepreşedintele CPUN, Marin Dincă. Ceea ce a şi declanşat reacţia iritată
 a domnului senator cu semnătură indescifrabilă...

Nu este prima mostră de acest fel, prin. care sub "umbrela" privatizării se procedează la o autentică legiferare a bişniţei. În peste 90 la sută din cazuri, autorizaţiile obţinute de intreprinzători vizează revînzarea diferitelor produsie — mai toate deficitare cu preţuri mai mari. Privatizarea — în această concepţie nu produce nimic!

Consumă doar din oala comună, şi aşa pe jumătate goală, în care cei cu "iniţiativă" îşi cufundă lingura "legalizată" înaintea altora.

Textile sau disco-bar ? Sîntem siguri că nimeni — acolo la Comisie — nu şi-a pus problema de ce ar avea mai multă nevoie cei din zonă. Desigur nu vom fi de acord cu obstinaţia cu care "proprietarii" de spaţii nefolosite, sau prost folosite, refuză să le cedeze altor activităţi, dar credem că este necesar să evaluăm cu atenţie necesităţile reale ale oamenilor. Înaintea celor ale întreprinzătorilor.

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 3 iulie 1990 pag. 1-a

Caricatură de ANDO

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BAGĂM MÎNA ÎN FOC)

•    STAREA DE BI-RECTORAT

Am fost cu toţii impresionaţi pînă la lacrimi de văicărerile celor doi doi rectori, de la Universitate şi de la .Arhitectură, de după evenimentele din 13—15 iunie, soldate, din nefericire şi cu o serie de devastări la cele două instituţii (am văzut, pe micul ecran, la Arhitectură, şi un telofon spart !). Distinşii universitari n-au suflat nici un cuvinţel, în alocuţiunile lor, despre ce s-a întîmplaţ prin ogrăzile domniilor lor înainte de 13, şi orice om de bună credinţă ar putea să creadă că n-au ştiut! Se zvoneşte însă, tot mai insistent, că la originea întregii chestiuni ar fi stat un ambiţios plan de autonomie totală, prin ruperea definitivă a celor două instituţii de ansamblul învăţămintului şi crearea, în zona liberă de neocomunisni, a unui fel de stat în stat de tipul Vaticanului. Evident însă, cu o ideologie niţel diferită. În sensul că în locul unui papă, Uni-Arhi-Golania ar fi urmat să fie guvernată de un soi de bi-rectorat format din cei doi rectori. Planul de autonomizare teritorială eşuînd din vina unor nesincronizări cu masele de neorevoluţionari, comitetul de iniţiativă s-a regrupat, apăsînd acum temeinic pe pedala autonomiei strict universitare...

Dar după cum o arată si titlul rubricii, nu băgăm mîna în foc(ul) (care a cuprins fără motiv maşinile poliţiei) pentru autenticitate...

 

IERI

VOCAŢIA EUROPEANĂ A U.D.M.R.-ULUI. Într-un comunicat dat aseară la TV, Uniunea se pronunţă pentru crearea de relaţii paşnice şi relaţii de bună vecinătate (?!) între naţiunea maghiară şi cea română. „Sintem solidari cu toate naţionalităţile din Europa" se spune în comunicat şi ne, intrebăm de ce sînt  "segregate" naţionalităţile din America, de pildă?

Ziarul Libertatea din 3 iulie 1990 pag. a 2-a

Ziarul Libertatea din 3 iulie 1990 pag. a 3-a

ÎNTRE 7 OCHI CU EROII NEOREVOLUŢIEI

Figuri legendare ale ultimelor 6 luni din acest an de graţie, Nica Leon şi Dumitru Dincă au dispărut, datorită Codului penal, de pe scena publică a naţiunii. Am vrut să rupem vălul acesta de tăcere a cărei durată n-o putem încă estima. Tăcere ce poate aduce mari prejudicii personalităţilor în cauză în planul popularităţii, al prizei în masa adepţilor politici sau ne. Am dorit să aflăm, deci, ce mai fac şi ce mai gîndesc aceşti doi eroi ai neorevoluţiei, aceşti doi: înflăcăraţi tribuni decişi să schimbe soarta ţării.

În cele ce urmează, în exclusivitate pentru "Libertatea" dăm "porta-vocea" unor voci celebre.

NICA LEON: "Sînt un tip care vorbeşte direct, nu ca dl. Câmpeanu, care vorbeşte o jumătate de oră şi nu înţelegi nimic!"

Rep.: Cum vă explicaţi violenţa ce a răbufnit luna trecută pe străzile BucurestiuIui?

N.L.: N-a fost întîmplătoare: este rezultatul unei politici ce a început pe 22 decembrie. Toate evenimentele de atunci au mare legătură între ele. Cineva cu funcţii mari şi cu capacitate mare de organizare conduce aceste aşa-zise explozii spontane. E un scenariu, o tactică destabilizatoare. Şi Piaţa Universităţii poate fi tot aşa ceva, poate să ţină de această tactică, adică să nu fi fost organizată întîmplător.

Rep.: Ati fost, totuşi, un apărător al manifestaţiei de acolo...

N.L.: Eu am fost acolo să inteleg ce se întimplă, dar ceea ce rezulta nu era deloc în favoarea democraţiei ci dimpotrivă, era o mişcare organizată condusă de niste oameni care erau pilotati pentru a speria masa mare a populaţiei, a comuniştilor în special. Cum nivelul nostru este asa cum este...

Rep.: Cine s-a aflat, după părerea dv.. în spatele manifestaţiei?

N.L.: Cine a dat ordinul să se tragă în 22 decembrie? Cine a organizat manifestaţia din 12 ianuarie? Cine a adus acolo camioane cu băutură si cine a distribuit-o gratis? Cine a avut interesul să manipuleze opinia publică? Există o putere care n-are nevoie de opoziţie... Eu nu am nici un merit in organizarea manifestaţiei din Piaţa Universităţii. Eu, dimpotrivă, am încercat foarte, foarte mult să opresc greva foamei. 

Rep.: La celebra sedinţă C.P.U.N. în care s-a discutat problema "golanilor" din Piaţă, dumneavoastră ati remarcat că "acolo se află oamenii noştri"...

N.L.: Am spus-o, dar în ce sens? Tocaciu a propus să ni se dea nişte TAB-uri, nişte unităti militare care să însoţească delegaţia. C.P.U.N.-ului care mergea să vorbească cu manifestanţii, pentru ca membrii C.P.U.N. să nu fie sacrificaţi. Atunci am zis: "Nu plecăm în junglă, oameni buni, acolo sint oamenii noştri".

Rep.: Să revenim puţin: excludeti deci orice "motivaţie -electorală" în organizarea manifestaţiei din Piaţă?

N.L.: Da. Acolo s-a strigat ce-am strigat toţi începînd cu 22 decembrie. Eu personal, nu consider o greşeală prezenţa, acolo, a d-lui Ratiu. Orice cetăţean are dreptul să meargă la orice manifestatie vrea. Că întîmplător era şi candidat la preşedintie? Şi eu am fost în competiţie... E drept si eu am văzut într-o noapte, cînd am rămas în Piaţă, cu personalităţi ale vieţii noastre culturale, citiva indivizi suspecţi: ţigani cu bîte. Veniseră cu primăria să spargă baricada.

Rep.: Ce părere aveţi despre evenimentele din 13 iunie?

N.L.: Eu sint împotriva violentei, am spus-o întotdeauna, si nu trebuia să se întîmple ceea ce s-a întimplat. Personal, am oprit o acţiune d-asta împotriva poliţiei, cînd a fost cu şedinţa Parlamentului, cînd lumea inconjurase politia şi autobuzele şi vroiau să le răstoarne si să le dea foc. I-am dat la o parte pe manifestanţi si poliţiştii au plecat liniştiţi de acolo. Asa trebuia făcut si acum. Şi pe 28 ianuarie, a fost o situaţie similară şi atunci dl. Iliescu ne-a rugat pe toti şefii de partide să calmăm situatia. Asa trebuia făcut si acum. Nu trebuia ieşit cu forţa, că totdeauna violenta naşte violentă. Trebuia sa ne chema pe noi! De ce n-am fost solicitaţi? Eu pe 13 am stat toată ziua la birou sperînd că vine un telefon! Spre seară, cînd am văzut că nu mă cheamă nimeni, am plecat să văd ce se întîmplă. La Televiziune am văzut un grup de foşti securisti — după îmbrăcăminte, asa arătau — care dădea cu pietre si sticle incendiare. Asta am văzut eu.

Rep.: Vă consideraţi implicat în vreun fel în declanşare actelor de violenţă?

N.L.: Nu. Eu personal mă consider un deţinut politic. Mă aşteptam. Am şi fost de altfel sfătuit de cineva sus-pus sa plec din Bucureşti, două săptămîni la mare.

Rep.: Aţi uzitat in intervenţiile dv. publice un ton foarte intransigent, aveaţi uneori atitudini destul de dure...

N.L.: Eu sint de obicei un om direct.  Decît să vorbeşti o jumătate de oră să nu înţeleagă lumea ce spui, cum vorbeşte dl. Câmpeanu, mai bine zici zece cuvinte şi ai spus tot adevărul. Desi eram în Parlament nu prea era timp de logosuri parlamentare, pentru că nu-ţi dădea voie "galeria". Nu mai ştiu cum e acum. Mi-ar părea rău să fie tot aşa.    

Rep.: Cum apreciaţi rezultatele electorale ale partidului pe care îl conduceţi?

N.L.: Eu am făcut parte din Gruparea democratică de centru. Consider că trebuia să obţinem cu mult mai mult decît s-a anunţat. Alegerile nu au fost corecte după părerea mea. Nu contest victoria Frontului ci procentul obţinut. Cîştigau oricum datorită serviciilor formidabile făcute de Televiziune. Dacă am fi avut si noi acces liber la TV, dacă ziarele noastre ar fi ajuns in provincie, daca se prelungea campania, Frontul nu mai avea şanse... S-a repetat istoria din 40. Si partidele istorice au greşit, le-am si spus de altfel. Ei au rămas cu ideile din ’40, nu s-au adaptat la noile cerinţe ale vieţii politice din ’90 si au fost greşit înţeleşi de oameni. Apoi, au promovat candidaţi în vîrstă, iar activitatea lor în parlament a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire. N-au înţeles că trebuie să ne unim, să facem un bloc al partidelor democratice. Greşeala fundamentală a partidelor istorice a fost că au ales candidaţi cum sînt dl Cîmpeanu şi dl Raţiu, oameni veniţi din afară.

Rep.: Cumva şi "istoricii“ au fost manipulaţi?

N.L.: Dom'le, am văzut la un partid istoric — un partid mare istoric — că a colaborat tot timpul cu Frontul. Asa s-a procedat la anularea vizitei regelui, vizită cu care nici eu nu eram de acord, dar n-am fost întrebat.

Rep.: Cind v-ati descoperit vocaţia de om politic?

N.L.: Am hotărit să înfiinţez Partidul Liber Democrat in temniţa de la Ştefănesti, după ce am fost arestat în 24 decembrie, din camera de comandă de la C.C. sub pretext că eram securist. De fapt, ştiam prea multe. Motivul a fost că am insistat ca niste colonei de securitate, care au fost cu noi, care ne-au ajutat să nu fie consideraţi terorişti. Erau legaţi cu sîrmă la mîini si la picioare şi băgaţi cu capul sub un bufet în camera unde era patron dl. Mazilu. Am intrat în camera aceea să-mi iau haina, să plec acasă. Am fost contrariat cum erau tratati. M-am certat cu dl. Mazilu. Pentru că aveam la mine o statie de radio si venisem să-i întreb pe cei doi colonei, nişte indicative ce se transmiteau, m-au arestat. Am stat 6 zile in temniţă în aceeaţi celulă cu securiţii.

Rep.: Ce părere aveţi despre personalităţile Pieţei Universităţi — dl. Dincă şi dl. Munteanu?

N.L.: Despre Dincă n-am o părere bună. Nu mi-a plăcut niciodată limbalul lui. E un tip cu prea mult tupeu. Nu e demn de urmat. Munteanu e prea intransigent e toarte distant, e bine numai ce zice el.

Rep.: Consideraţi că aveţi aptitudini de om politic?

N.L.: Eu am încercat să apăr interesele tării şi ale poporului.

Rep.: Vă consideraţi cu ceva vinovat?

N.L.: Nu. M-a arestat un inspector de la Sanepid, politia si minerii. Aveam întîmplător în portbagajul maşinii o canistră de benzină si o navetă cu sticle goale de bere...

DUMITRU DINCĂ: "Dacă ar fi să iau viata de la început, n-aş mai face ce am făcut niciodată!"

Rep.: — Ce părere aveţi, dle Dincă despre evenimentele din 13 iunie? Cine sau ce le-a provocat?

D.D.: — Eu, pe 13 dimineaţa, am fost invitat la politie, asa că am aflat despre degajarea pieţei la prînz, cind am scăpat. După mine prima greşeală a comis-o politia. Dacă as fi fost seful politiei îi dispersam pe manifestanţi, dar nu-i arestam si nu blocam străzile. Oamenii s-au incitat. Stiti, există fel de fel de oameni.

Rep. — Ati fost martor la evenimentele din acea zi?

D.D.: — Sigur. M-am dus după masă in Piaţa Universităţii, sa mă informez. M-a impresionat şi m-a durut când am văzut cum ard autobuzele politiei: se distrugeau bunurile poporului şi aşa ceva nu e admis. În piaţă erau oameni mulţi. L-am văzut pe Marian Munteanu la rond vorbind unei mulţimi. Nu ştiu ce spunea. N-am putut să ajung la el că era aglomeraţie. Am vrut să iau de la Eugen de la "Alianţa Poporului" porta-vocea să îndemn oamenii la "Fără violentă", principiu pentru care eu m-am luptat permanent. Eugen m-a făcut "trădător". "Dacă mai insişti — mi-a spus — te arunc la oameni să te linşeze". Mă linşau, să stiti... Apoi a apărut grupul lui Doru Maries de la "Alianţa Poporului". Venea ca Mihai Viteazul, flancat de oamenii lui. Erau surescitati. Urlau "La Televiziune!".

Rep.: Cine e Doru Mărieş?

D.D.: — Cine? Vicepreşedinte. Fotbalist de meserie si sef pe la un club sportiv din Caransebeş. E un dur, omul cu bita. Gindeste puţin, dar vrea să facă mult... Mie mi-e suspect. Cînd n-a mai avut acces la balcon si-a făcut tribună fără să întrebe pe nimeni, la corturi. De unde statie de amplificare? Că era una de soi cu motor pentru alimentarea cu curent. De unde bani? Că studenţii doar pentru două ore de închiriere îţi cereau pentru asa ceva 6 000 de lei?

Rep.: — La Televiziune ati fost?

D.D.: — Desigur. Trebuia să-i supraveghez, să încerc să evit violenta. Oamenii actionează după instinctul de turmă. Dacă li se adresează o personalitate, cei mai  mulţi ascultă, unii insă nu. Eu, de pildă, cînd a ajuns coloana pe Ana Ipătescu am salvat secţia de politie si am oprit violenta în Piaţa Victoriei. Ceea ce m-a mirat era că existau între grupuri un fel de curieri care tineau legătura intre coloana noastră si cei ce veneau pe Dorobanţi.

Rep.: — Ce s-a întîmplat la Televiziune?

D.D.: — Ceva grav. Eu îi îndrumam să nu intre, dar nu mă mai asculta nimeni. M-a deranjat foarte mult că soldaţii n-au schiţat nici un gest să-i oprească. Chiar zîm-beau cînd ăia intrau. Să fie clar: potrivit concepţiilor mele cînd esti pus să păzeşti un obiectiv, indiferent de culoarea politică, trebuie să-ti faci datoria. Am văzut cum spărgeau geamurile, cum dau foc. Am fost martor cum un cetătean scotea din rezervor benzină să încarce sticlele incendiare. Erau indivizi foarte tineri, atraşi de instigatori. Umblau după o scară de incendiu, au urcat pe ea si au dus un steag pe clădire, adică o cuceriseră. "Să dăm foc, strigau, că si bulgarii au cucerit Televiziunea si Parlamentul". M-a deranjat: începuse spiritul de turmă. Dacă la Poliţia Capitalei mai aveau o justificare, aici nu aveau! Cînd am văzut că nu-i stăpînesc, pe la ora 23, am plecat şi am dormit la un amic.

Rep.: — Credeţi că violenta la care ati fost martor, care v-a deranjat, are vreo legătură cu manifestaţia din Piata Universităţii?

D.D.: — Manifestatia a degenerat. La început revendicările erau frumoase, logice, după asta au început aberaţiile cu postul independent de televiziune. Eu n-am mai vrut să continui, dar mă făceau trădător, spuneau că am luat bani de la F.S.N. Asta s-a întimplat după desfiinţarea balconului, după ce "Alianţa Poporului" si "Asociaţia 16-22“ au început să-i obstructioneze pe studenti. Mai ales Viorel Răducanu, prietenul lui Măries. Aşa mult degenerase că îmi făcea silă. Eu ce să fac? Îi mai controlam pe greviştii foamei să nu mănince, am dat afară de la corturi femei stricate, beţivi, hoti: am si desfiinţat două corturi, ale celor de la Constanta si Galaţi, unde se întimplau rusini. Nu mă mai ascultau. Doru Măries lupta împotriva mea pentru că era invidios că aveam popularitate. Înainte cu vreo două sâptămîni de 13 iunie, în piaţă se infiltraseră elemente ce erau adeptii violentei. Eu personal am predat politiei un individ cu cutit si o sticlă incendiară.

Rep.:— Ii intretinea cineva ne cei din piaţă?

D.D.: — Pe unii. Cei mai mulţi vindeau ziare. Erau si unii care făceau bişniţă, alţii, putinii se ţineau de furtişaguri. Cred că unii erau subvenţionaţi, dar de 

cine nu ştiu. Am văzut cîtiva mincînd la cantina P.N.Ţ.-c.d., dar plăteau. Şi eu am mincat acolo, dar pe banii mei. Ştiu că s-a făcut mare caz de prezenţa d-lul Ratiu in piată, care m-a indignat. Eu am fost unul dintre cei care am interzis oricărei persoane ce îsi depusese candidatura să vină acolo.

Rep.: — De ce v-a atacat in citeva rinduri ziarul "Dreptatea“?

D.D.: P.N.Ţ.-c.d. este partidul din opoziţie cel mai incisiv, în sens pozitiv. Eu simpatizez cu ei. Nu sint membru, dar programul lor politic si felul de expunere mi-a plăcut. Cînd am constatat că în timp ce noi, cei din piată luptam pentru instaurarea democraţiei reale în România, iar în raidurile P.N.T.-c.d. noţiunea de democraţie a fost denaturată, cînd seniorii au desfiintat secţia de tineret, am protestat. Eu iau poziţie împotriva oricărei subminări a democraţiei.

Rep.: — Ce părere aveţi despre personalităţile politice ale tării?

D.D.-: — Cu voia sau fără voia mea dl. Iliescu tot ieşea preşedinte, dar nu cu 85 la sută. Dacă eu eram în locul d-lui Ratiu, cu banii lui, luam mai multe voturi ca el. N-a ştiut să-si facă campanie. A demonstrat că e zgîrcit. Nu s-a dus cu ajutoare la azile, la cămine, n-a venit cu ajutoare ca Tiriac. A stat afară 50 de ani si nu stia pulsul poporului. N-a ştiut că românul dă cînd îi dai. Şi dl. Câmpeanu a făcut multe greşeli. La început era foarte plăcut dar pe urmă a făcut compromisuri: a acceptat să fie vicepreşedinte în C.P.U.N., n-a aderat la "punctul 8“ ca să poată candida si el. Vreau să fac o mărturisire: personal n-am fost niciodată de acord cu "punctul 8“ considerînd că era antidemocratic. Trebuia adăugat acolo ceva să fie excluşi doar nomenclaturiştii care au comis abuzuri si crime, nu toţi.

Rep.: — Ce părere aveti despre rolul intelectualilor în susţinerea Pieţei Universităţii?

D.D.: - In ultima parte dispăruseră. Ei au stat în spatele perdelelor si la 22 decembrie. Cît timp au crezut că iesim victoriosi au participat după asta s-au retras. Ei sint profitorii care aşteaptă ca prostimea să lupte si el să se ridice.

Rep.: — Consideraţi că aveţi vreo vină in desfăşurarea evenimentelor?

D.D.: — Accept să fiu învinuit de organizarea de manifestaţii ilegale, pentru luări de poziţie faţă de guvern. Nu accept să fiu acuzat de furturi. Dincă n-a furat si nu fură... Dacă ar fi s-o iau de la început n-as mai face asa ceva niciodată.

Interviuri realizate de Val. VOICUIESCU
Foto: Lucian SIMION

N. Red. Aţi bănuit probabil, că cel de-al şaptelea ochi este... obiectivul aparatului fotografic.

 

Ziarul Libertatea din 3 iulie 1990 pag. a 4-a