Publicat: 2 Iunie, 2016 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1991

"Buzduganul" Europei Libere

"C.I.A. SÎNTEM NOI!" - în esenţă, cam asta este afirmaţia pe care a făcut-o în cuvîntul său domnul Ion Cristoiu, directorul literar-artistic al publicaţiilor EXPRES, cu prilejul lansării primului număr al unei noi reviste: "Aici Radio Europa Liberă". Spunea dînsul: «Am fost acuzaţi că sîntem plătiţi de K.G.B. sau de MOSSAD. Iată, aveţi acum dovada că sîntem plătiti de CIA!" Evident că domnul Cristoiu a glumit, desi o asemenea declaraţie nu se face nici măcar în glumă, fără să ai avocatul lîngă tine... Asistenţa - numeroasă şi avizată - de la Palatul Elisabeta, unde s-a consumat evenimentul, vinerea trecută după amiază, s-a amuzat cu decenţă înţelegînd bine despre ce şi, mai ales, despre cine este vorba, concentrîndu-şi atenţia şi
comprehensiunea asupra performanţei pe care firma ClRCIOG&COMP a înregistrat-o, reuşind să obţină dreptul de a reproduce conţinutul popularei emisiuni radiofonice, în paginile unei publicaţii puse la dispoziţia celor care, din diferite motive, nu mai ascultă ca pe vremuri ceea ce se transmite de la Munchen. Europa Liberă, deci, este în mod cert, dacă nu cu noi, cel puţin printre noi, într-un mod cît se poate de concret, anticipînd poate momentul în care o vom regăsi la Bucureşti cu arme şi bagaje... "Buzduganul" azvîrlit ca în poveste cu acest prilej pare să vestească un iminent popas pe Dîmboviţa. (And.O.)

- Amănunte în paginile 4-5 -

Ziarul Libertatea din 2 iunie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

Ziarul Libertatea din 2 iunie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 2 iunie 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 2 iunie 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

"Gura lumii" ÎN IMAGINI

AMBIDEXTRU

FIECARE CU ALE LUI... În timp ce Sînziana Pop cugetă la... Viitorul Românesc, iar Mihai Tatulici se întreabă cînd se vor hotărî Armata şi Procuratura să răspundă la acele întrebări fără de care continuarea serialului dedicat Revoluţiei Române, rămine blocată, Radu Ţeposu scrutează asistenţa în căutarea omului pe care SRI-ul i l-a pus pe urme după bunele obiceiuri ale securităţii...
INVIDIE COLEGIALA. Demn si civilizat cum îl ştim, domnul Nica Leon nu si-a manifestat în nici un fel invidia fată de initiativa colegilor săi de la EXPRES. Sîntem însă siguri că nu va pierde prilejul unei REVANŞE. Publicitare, bineînţeles. 
SENATOR DE DREPT. Un loc de senator de drept, la această reuniune ar fi trebuit să revină, desigur, domnului Max Bănuş. Pentru îndelungata activitate la microfonul Europei Libere şi pentru efortul de a pune primul pe hîrtia tipografică o emisiune: TINERAMA.
A FI SAU A NU FI MOTIONAT? Domnul Claudiu Iordache a aflat cu acest prilej că Europa Liberă n-a vorbit si n-a scris încă despre "moţiunea lordache".
MÎNCAŢI CU NOI! În timp ce Radu Georgescu se bucură din plin de produsele firmei DOMUS, puse la dispoziţia invitaţilor de către organizatori preşedintele liber-schimbist, deputatul Ştefan Cazimir suportă cu stoicism un "interogatoriu". Destinat, evident, "Europei Libere"!
BIRUIT-AU GlNDUL. Gîndurile domnului Gabriel Liiceanu zburau, în mod evident, spre alte lucruri decît cele pe care i le împărtăşeau cei doi interlocutori. Ceva ne face să bănuim că editorul Liiceanu prinsese ideea din zbor gîndindu-se la realizarea unei publicaţii în care să se regăsească măcar unele dintre emisiunile televiziunii române...    
VIAŢA CA UN ZIAR. Redutabilul editorialist al "României libere", domnul Octavian Paler îşi confruntă cu vădită nerăbdare propriile opinii politice cu cele ale echipei mun-cheneze.
PARTITURA. Cu siguranţă că pe domnul Iosif Sava nu-l pasionează doar emisiunile muzicale ale Europei Libere. Interesul cu care descifrează "partitura" noii publicaţii o demonstrează cu prisosinţă. 
EXPRES - NU TACE, NU MINTE ŞI NU IARTA. Domnul Cristoiu tace, în timp ce Cornel Nistorescu rosteşte cîteva adevăruri bine simţite despre misia celei mai noi dintre publicaţiile trustului. Patronul Cîrciog este, probabil, cel care nu iartă, în această treime cu rezonanţe de slogan publicitar. 

Ziarul Libertatea din 2 iunie 1991, pag. a 5-a ▼ 

Aştept nocturna Vox

Ultimele mele impresii despre Night Club Inter e drept, nu mai proaspete de cîteva săptămîni, sînt favorabile. Reamintesc celor interesaţi că motivele nemulţumirilor, mele de la inspecţiile anterioare priveau exclusiv programul, ambianţa arhitectonică de cea mai inspirată factură modernă, şi serviciul de mare clasă, ireproşabil sub aspect tehnic şi de ţinută, fiind la nivelul haremurilor pentru patru stele şi chiar mai mult. Dar patru un Night, atmosfera al cărei ton e dat, de regulă, de program, trage mult în sus sau în jos punctajul general. La Inter valoarea programului a fost o bună bucată de vreme mult sub haremurile de lux. Abia în ultimul timp o serie de modificări de repertorii şi de alcătuire a programului, a cărui mai pronunţată linie de cabaret e întrebuinţată de o trupă relativ bine rodată, ridică substanţial tonusul asistenţei, menţinut apoi în programul de discotecă de un d.j. cu mare experienţă şi cu un bun simţ al profesiei. - E. B. Night-ul Inter pluteşte spre zarea care l-ar individualiza, în sfîrşit, între alte baruri cu program, adică spre patru stele. Aştept doar să mi se confirme la o viitoare inspecţie, menţinerea liniei ferme spre clasă în spectacol.    
Întrevăd în viitorul foarte apropiat un salt al Bavariei Nord. Destul de vetust sub aspectul arhitecturii inferioare. Bavaria Nord, a intrat, după cîte mi-am dat seama, dintr-o ocazie foarte regentă, sub o altă incidenţă administrativă pentru că o serie de radicale modificări de ambianţă se fac din mers şi un vînt de înviorare bate printre rîndurile trezite din letargie ale personalului supradimensionat. Aud că localul a fost luat în locaţie, adică are, în sfîrşit un patron, chiar dacă, în primă instantă pentru durată limitată. Dacă am auzit bine, Bucureştiul va avea încă un bar de noapte de metropolă. Dacă am auzit bine, programul încă însăilat şi fără vlaga unei semnături pregnante ar urma să se primenească odată cu localul. Vom avea odată eu un nou patron şi un nou lider de program? Pînă acum Nordul s-a întreţinut în 3 stele prin factura bună a clientelei şi a discotecii. Aştept artistul. Totalul pentru 4 stele va depinde de el. Pe patron contez.    
În sfîrşit o mare speranţă pentru zona superioară a Topului. A reintrat, de o bună bucată de vreme, în echipa de manageri o figură care a făcut notorietate la Costineşti. Prin Vox Maris. Varianta sa bucureşteană - Vox e semnată de acelaşi Nicuşor Năstase. Intr-un spaţiu, de la demisolul Casei Armatei, managerul a colaborat cu un artist desăvîrşit reuşind o transformare, greu de imaginat, a unui spaţiu majestuos, dar rece, de marmură, coloane şi stucatură, într-un interior de o cuceritoare intimitate. Iluminare ireproşabilă, acustică perfectă asigurate de aparatură de serie profesională. Am văzut discoteca doar pe zi. Dacă într-o altă viaţă aş fi fost cronicar sportiv, as fi spus că am văzut vedeta doar la încălzire. Varianta bucureşteană a Voxului e o bucurie pentru orice retină, dar încă pentru una zgîriată de kitsch-ul privatizării primului val. Iar Nicuşor Năstase este o vedetă, care pentru simplul fapt, că intră pe gazon cum aş fi spus într-o viaţă de cronicar sportiv - ia din partea unui comentator cu autoritate care îşi îngăduie să fie subiectiv fără să fie snob - 4 stele. Aştept să văd Vox-ul în nocturnă pentru a îndeplini formalitatea brevetării cu setul complet de 5 stele. 

Ziarul Libertatea din 2 iunie 1991, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 2 iunie 1991, pag. a 7-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 2 iunie 1991, pag. a 8-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

DINTRE SUTE DE ZIARE

RAPIDĂ TRECERE ÎN REVISTĂ A PRESEI

În pădurea presei bate vînt de faliment. Copaci altădată falnici - pe vremea cînd preţul hîrttei şi al tiparului combinat cu foamea-atavică de informaţii a unui cititor malformat intelectual de lectura unuia şi aceluiaşi lucru în "n" variante - cad unul cîte unul sub securea mecanismului pieţei. Selecţia începe să fie naturală şi probabil că vor rezista, alături de cei pe care i-a impus tradiţia şi obişnuinţa, doar cei care au reuşit să adune suficient de mult la vremurile bune pentru a depăşi restriştea actuală. Interesul omului de rînd faţă de cuvîntul tipărit cunoaşte cote îngrijorător de reduse, mai ales în situaţii în care cu banii cu care cumpăra, nu de mult, cinci gazete, azi nu mai cumpără decît una. Probabil că aşa este normal să fie... • Încet dar sigur, antepenultimul sosit în "divizia A" a cotidianelor - am numit CURIERUL NAŢIONAL - se impune, prin seriozitate şi meşteşug gazetăresc, prefigurîndu-şi tot mai clar segmentul de public căruia i se adresează. În numărul de marţi, 28 mai, "Aeroport ’91" dovedeşte, prin autorii săi (Paul Lăcătuş şi Viorel Nicolae) că atunci cînd ai ochi de văzut, senzaţionalul e chiar lingă noi. Condiţia primei porţi aeriene a unui popor pus pe călătorie cu orice preţ, ne obligă să recunoaştem că pe drumul nostru spre civilizaţie mai avem de străbătut distanţe astronomice • PERSEVERARE DIABOLICUM - ar trebui să fie deviza lui LUCIFER, supliment de opoziţie al LUCEAFĂRULUI. Pentru că, iată, intr-un an a reuşit - în ciuda cotelor modeste de hîrtie şi în ciuda colaborării (în vederea difuzării) cu CAŢAVENCU al lui CASSANDRA -să scoată 20 de numere! Douăzeci de numere în care satira şi umorul s-au încăierat pe viaţă, "dînd cîştig" la pauză luptătoarei sponsorizate de intoleranţa momentului istoric pe care-l traversăm: satira. Nu ne îndoim, însă, că UMORUL, îşi va reveni din pumni şi că revista va păşi falnic mai de parte pe drumul acela pavat, cum bine se ştie, doar cu bune intenţii... • Primit abia acum la redacţie, numărul 16 din martie 1991, al CUVÎNTULUI ROMÂNESC - subintitulat "Cel mai răspîndit ziar românesc din lumea liberă" - ne oferă şansa lecturii unui interviu pe care corespondentul din ţară al publicaţiei, domnul Adrian Grigoropol, i l-a luat lui Stelian Tănase în legătură cu Alianţa Civică. Intervievatul îl citează pe George Şerban de la Societatea Timişoara, care a afirmat adeseori că "nu se urmăreşte puterea, ci numai controlul ei" (ceea ce, între noi fie vorba, înseamnă super-putere) dorind ca interlocutorul să se refere la apolitismul Alianţei. Domnul Tănase spune răspicat: "Noi nu sintem un partid. Sîntem un grup de presiune care prin influenţa pe care o avem, prin capacitatea organizării de dialoguri sau riposte, iniţiative în cadrul vieţii publice, sintem în adevăr amestecaţi în politică fără să concurăm în sens explicit la dobîndirea puterii." Numai că între timp macazul ideologic a basculat şi Alianţa concurează în sens explicit la dobîndirea puterii © Colegul Nica Leon nu pierde nici un prilej de a-şi lua REVANŞA faţă de cei care, emanaţi, ca şi dînsul de evenimentele din 21-22 decembrie, s-au dovedit mai norocoşi sau mai bine pregătiţi... pentru a pune mîna pe putere. Ultima sa ispravă se numeşte OMAGIU şi oscilează extrem de nehotărît între documentar şi producţia umoristică, în condiţiile în care SCÎNTEIA calavenciană şi-a adjudecat toată cantitatea de haz şi surpriză. OMAGIUL, ca şi ROMÂNIA TARE, ca şi CEAUŞEŞCUL sau foaia aceea cu stabilizarea sînt ca un banc spus a nu ştiu a cîta oară şi care nu reuşeşte să mai smulgă prea multe zîmbete, Ia astronomicul preţ de 10 lei... • Numărul 20 al săptămînalului VIAŢA care apare doar de două săptămîni ne propune chiar pe prima pagină un interviu cu un personaj misterios ce dă în vileag obiceiurile gărzilor lui Ceauşescu. Nu ştimdacă incognito-ul reprezintă o măsură de protecţie a colaboratorului sau o simplă scăpare redacţională, dar este cert că autoarea manifestă o curiozitate de-a dreptul bolnăvicioasă; punînd întrebări de o complexitate greu de surmontat. ("Lui Ceauşeseu îi plăcea să pescuiască?"; "Toţi angajaţii lui Ceauşescu purtau grade?"; "Dar ce e cu restaurantul Muntenia?" sau "Îşi plăteau masa?"). Indicaţia "continuare în numărul viitor" ne dă de înţeles că pe Golgota enigmaticului interlocutor mai este cale lungă" de urcat... • După un serial de excelentă factură publicistică, scris alert şi convingător şi denotînd o serioasă investigaţie, dedicat unei firme celebre - Athenee Palace - DIMINEAŢA ne oferă, în exclusivitate, un interviu cu una dintre cele mai controversate figuri politice, trecute şi prezente: domnul Ilie Verdeţ, preşedintele PSM. În opinia domniei sale, cea mai mare parte a bunurilor deţinute de PCR au fost realizate din cotizaţii şi activităţi economice depuse de membrii partidului. De aceea, "naţionalizarea şi confiscarea acestui patrimoniu este un act ilegal, iar aplicarea sa o măsură antidemocratică, contrară principiilor unei societăţi democratice pluraliste şi a legilor ţării". Aşteptăm, desigur, cu interes, acţionarea în justiţie a celor "vinovaţi".    

LECTOR "L"