Publicat: 20 Februarie, 2020 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

VREM SĂ MUNCIM ÎN LINIŞTE!

- au spus minerii coborîţi din nou spre Bucureşti, pentru a apăra Revoluţia

MINIŞTRII APĂRĂRII ŞI DE INTERNE INTERPELAŢI DE CĂTRE ORTACII DIN ABATAJE: SÎNTEŢI ÎN STARE SĂ APĂRAŢI GUVERNUL SAU O FACEM NOI?

O POSIBILĂ SOLUŢIE DE STABILIZARE: MUTAREA INSTITUŢIILOR GUVERNAMENTALE ÎN VALEA JIULUI!

(din Petroşani pînă la Sarmisegetuza nu este decît o aruncătură de băţ!)

• Unde îşi are originea neîncrederea muncitorilor în partidele istorice? Mai mult ca sigur în evenimentele din 28 ianuarie!
• Pledoariile - convingătoare, în sprijinul democraţiei şi pluralismului - ale domnilor Cunescu şi Lup au fost întîmpinate cu reticenţă
• Continuarea dialogului şi clarificarea poziţiilor sînt imperios necesare

REPORTER ACREDITAT ÎN PIAŢA VICTORIEI

Se ştia încă de la prînz că minerii Văii Jiului porniseră spre Bucureşti. Minaţi de indignarea faţă de actele de vandalism ale "demonstranţilor", produse cu o zi înainte în văzul întregii ţări stupefiate. Veniţi în Capitală ca să apere guvernul, să apere cu adevărat Revoluţia.

Pentru măsuri de siguranţă la sediile PNŢ-CD şi PNL, în jurul orei 19 au fost dislocate trupe ale Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, ceea ce a stîrnit curiozitatea şi mirarea unor trecători. Cel care vindea ziarul "Dreptatea" îşi grăbea cumpărătorii: "Bani potriviţi, bani potriviţi, că vin minerii!"

Minerii s-au dus însă de la gară direct în Piaţa Victoriei.

La ora 20 marea piaţă începe să se umple.Îîntunericul nu poate ascunde toate rănile produse Palatului de "fu-

Dan CONSTANTIN

(Continuare în pag. a II-a)

De ce vin minerii?

Bucureşti, cu B de la Beirut? Aşa vrem să-l scriem în viitor? Acesta să fie destinul Revoluţiei române? Acesta să fie scopul real al celor care, din umbră, ţin să trădeze idealurile în numele cărora a curs atîta sînge? Prin netrebnicii, prin manipulări iresponsabile de mase să fie deturnată calea spre "fotoliile puterii"? Capi-

(Continuare în pag. a II-a)

La un pas de tragedie

Piaţa Victoriei, ora 23,30. Cele cîteva mii de mineri veniţi de pe Valea Jiului ascultă dezbaterile ce au loc in interiorul palatului, între reprezentanţii lor şi membrii Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. La un moment dat, emisia staţiei de amplificare este acoperită de sunetul strident al unui claxon. Stupefiaţi, minerii observă cum dinspre mijlocul pieţei se îndreaptă spre el o enormă CIFA, autobetonieră de culoare portocalie. Se produce o busculadă, oamenii încercînd să se ferească din calea bolidului a cărui cursă este întreruptă în mod neaşteptat de bordura înaltă a scuarului din faţa palatului. Pînă ce cel de la volan să apuce să-şi reia cursa criminală, un paraşutist, doi cetăţeni şi doi poliţişti se reped la cele două portiere. Paraşutistul reuşeşte să deschidă uşa şi să-l apuce de păr pe şofer, trăgîndu-l afară, unde cei din jur îl imobilizează. Duhneşte greu a alcool şi pînă la echipajul poliţiei rutiere aflat în mijlocul pie-

Octavian ANDRONIC

(Continuare în pag. a II-a)


Libertatea pag. 1-a


Caricatură de ANDO

Filmul ruşinoasei demonstraţii de duminică, văzut de pe "banca tehnică" a poliţiei

- conferinţă de presă a d-lui general colonel JEAN MOLDOVEANU, şeful Inspectoratului General al Poliţiei -

• Opinia publică are dreptul să fie corect informată • Cită spontaneitate, cită organizare? • Poliţia se cere întărită şi dezinhibată de complexe: cetăţeanul, instituţiile publice, proprietatea trebuie protejate • "Armata e cu noi" - cine este împotriva armatei? • 102 reţinuţi care încep să vorbească în faţa procurorilor-anchetatori

Ieri, după prînz, dl. general colonel Jean Moldoveanu, la cîteva minute după şedinţa Consiliului provizoriu de uniune naţională a avut amabilitatea să se întîlnească cu ziariştii. Iată, pe scurt, filmul ruşinoasei demonstraţii de duminică, văzut de pe "banca tehnică" a poliţiei. Reproducem faptele în derularea lor, lăsîndu-vă dv., stimaţi cititori, latitudinea de a le interpreta şi comenta.

...Premeditarea acţiunii apare încă de sîmbătă, 17.02.1990, cînd în oraş au fost lipite afişe (scrise de mînă cu pix şi ca-

Stelian MOTIU
Val. VOICULESCU

(Continuare în pag. a II-a)

Epitetul manipulării

După cît se pare manipularea este noţiunea ce şi-a cîştigat cea mai rapidă ascensiune în limbajul politic la zi, flecare acuzîndu-l pe fiecare de asemenea păcat capital. Ţărăniştilor, liberalilor, frontiştilor, tuturor pe rînd sau in corpore li se lipeşte cu nonşalantă incriminantul epitet ori de cîte ori grupuri de tineri, debusolaţi şi în mare parte fără ocupaţie stabilă, ies în stradă, dezlănţuindu-se sub o lozincărie folclorică, restructurată şi adaptată, timpurilor şi intereselor conjuncturale ale unui politicianism caragialesc.

Crăciun IONESCU
(Continuare în pag. a ll-a)


Libertatea pag. a 2-a

VREM SĂ MUNCIM ÎN LINIŞTE!

Reporter acreditat în Piaţa Victoriei

(Urmare din pag. 1)

ria" huliganilor în urmă cu o zi. Ochiurile goale ale ferestrelor, covorul de cioburi, pietrele constituie semnificative urme ale dezlănţuirii sălbatice. "Este de neadmis aşa ceva. Dorim linişte pentru munca noastră şi a întregii ţări". "Cine se află în spatele bandelor de huligani?" "La forţă antirevoluţionară nu se răspunde cu blîndeţe, cu îngăduinţă! Guvernul ne reprezintă şi a-l a-taca violent înseamnă să ataci poporul". Iată cîteva din frazele notate de reporter şi care exprimă sintetic starea de spirit a celor care au venit să-şi arate sprijinul faţă de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, faţă de Guvernul legal, puternica indignare faţă de încercările de destabilizare.

"Nu ne este indiferentă soarta ţării. Şi dacă unele forţe încearcă să discrediteze oamenii politici în care avem toată încrederea, dacă se folosesc de bande de huligani cărora nu le este ruşine să lovească în militari, să distrugă noi, minorii, am venit să spunem răspicat gîndul nostru" declara Cojocaru Vasile de la Petrila, unul din minerii ce formau cordonul de ordine. Colegul lui, Radu Mihai adaugă: "Să nu se mai spună, cum au zis unii, pe 29 ianuarie, că
am fost trimişi aici la Bucureşti de şefii noştri sau chemaţi de Front. Nu sîntem nişte păpuşi care ne lăsăm manevrate. Munca noastră e prea grea ca să o risipim aiurea, ştim ce înseamnă fiecare oră pierdută. Şutul îl vom recupera duminică, căci nu ne convine nici să pierdem la salariu. Nu ne plăteşte nimeni să demonstrăm, cum aud că-i pe aici, prin Bucureşti. Dar cînd am văzut ce s-a întîmplat aseară, şi nimeni nu a luat atitudine faţă de derbedei, deşi se aflau în preajma Ior mii de demonstranţi, toţi minerii din Petrila au simţit că-i ţara în pericol şi ne-am notărît să venim spre Capitală". "Nu vom pleca pînă nu vom fi convinşi că putem să avem linişte în ţară," ne spune Ilie Mitrică, şi el din Petrila.

...Ora 21 şi 10 minute. In piaţă pătrund alte cîteva mii de mineri sosiţi cu o altă garnitură de tren. In noapte, mii de lămpi sclipesc ca într-un uriaş abataj.

Delegaţi ai minerilor intră în clădirea Palatului şi discuţia purtată de ei cu dl. Ion Iliescu, cu miniştri şi reprezentanţi ai partidelor politice este ascultată în "direct" de toţi cel prejenţi în piaţa Victoriei. Reacţiile vii, spontane, ale mulţimii arată limpede aprobarea sau dezaprobarea faţă de opiniile exprimate în Palat, urmărite, de altfel, de întreaga ţară pe micile ecrane sau la posturile de radio. Acel "Nu plecăm!" rostit cu hotârîre din mii de piepturi de minerii Văii Jiului spre finalul manifestaţiei pornea în fapt din dorinţa lor de a avea garanţia că nu se vor mai produce acţiuni violente de destabilizare care să frîneze procesul democratizării.

Era, totodată, şi un avertisment sever adresat color care pescuiesc în ape tulburi în căutarea peştelui de aur al puterii.

D-nii Corneliu Răşcanu şi Adrian Ştefănescu, vicepreşedinţi ai Partidului Democrat din România declară: "Ne desolidarizăm categoric cu cele întâmplate duminică. Ne desolidarizam este o sintagmă care nu ne satisface întrucât presupune că am fi putut fi, cîndva, solidari cu grupurile respective. Exclus, în totalitate. Nu credem în posibilitatea de a avea e reală democraţia fără respectarea strictă a unui cadru legal. Nimeni nu-şi poate face dreptate cu ranga, cu pumnul sau cu piatra. Am văzut gesturi determinate de instincte primare, de porniri gregare care nu au nimic comun cu democraţia, cu voinţa noastră de libertate, Poliţia să fie mai fermă".

La un pas de tragedie

(Urmare din pag. I)

ţei, este apărat cu dificultate de către cei doi poliţişti de furia justificată a celor pe care fusese cît pe ce să-i facă una cu carosabilul.

La circa 3 de poliţie lucrurile se lămuresc cu dificultate pentru că individul reuşeşte cu greu să articuleze cuvintele. Reţinem doar că... e de acord cu Doina Cornea (dar în ce privinţă nu mai aflăm), că îl cheamă Florian lliescu, are 37 ani, şi este şofer la IUT Bujoreni. A fost condamnat pentru delicte comise cu violenţă. Este transportat apoi la Institutul Medico-Legal pentru a i se stabili alcoolemia. La întoarcere pare ceva mai desluşit şi ne îndrugă o poveste întortocheată, cum că, o seară înainte, ar fi intenţionat să vină în piaţă pentru a se răfui cu huliganii, dar nu l-a lăsat nevasta, că ei s-a săturat să tragă de volan în timp ce unu fără serviciu şi plătiţi de partide îşi fac de cap. A ajuns în piaţă abia aseară, cînd a încercat să facă ceea ce v-am relatat. Dar de ce, nu reuneşte cu nici un chip să explice...

Vă amintiţi, probabil o întîmplare asemănătoare, petrecută în 12 ianuarie, cînd un pompier civil, de asemenea beat, a apărut in piaţă înarmat cu un pistol mitralieră, fiind imobilizat şl reţinut in ultimul moment. Şi într-un caz şi în altul tragedii de proporţii au fost evitate in extremis şi cu dificultate. Ambele pe fondul unor întruniri în locuri publice pe care un decret, niciodată luat în serios - nici de manifestanţi şi nici de către cei care l-au dat - le excludea din raţiuni lesne de înţeles. Din 12 ianuarie încoace manifestaţiile, cu şi fără rost, s-au ţinut lanţ, menţinînd o stare de tensiune nesănătoasă, păguboasă, şi alimentată permanent de forţe oculte cărora organele de ordine nu le-au dat niciodată de urmă. A trebuit să vină această nenorocită zi de 18 februarie, cu cortegiul ei de vandalism şi de iraţional, pentru ca cei responsabili să iasă din parţial justificata lor expectativă, soldată de această dată, în mod brutal, cu victime din partea gărzilor palatului. A fost aproape furioasă, în aceste condiţii, interpelarea celor doi miniştri - al apărării şi de interne - din partea reprezentanţilor unor mineri hotărîţi să-şi asume ei înşişi misiunea protejării guvernului şi a consiliului, dacă cei în drept nu pot să o facă.

Considerăm că pot, că au toată îndreptăţirea şi că întreaga ţară aşteaptă din partea reprezentanţilor ordinii publice exercitarea acestei îndatoriri absolut necesare asigurării unui climat de stabilitate socială de care ţara are acum mai multă nevoie ca oricînd. Şi pentru ca minerii să nu fie nevoiţi să mai coboare, pentru a treia oară, spre Bucureşti...

P.S. Stranie coincidenţă: şoferul Florin Iliescu se afla la volanul unei CIFE marca ROMAN!

De ce vin minerii?

(Urmare din pag. 1)

tata poate sta în continuare "în pijamale", în faţa televizoarelor, asistînd la debandada străzii, la vandalismul feroce al unor iresponsablli care nu se dau în lături de la a lovi, insulta, mînji haina sacră a ostaşului român? Cît vom continua a fi "civilizaţi", laşi de fapt, în faţa violenţei dezlănţuite a mercenarilor (aflaţi în solda CUl oare?) plătiţi cu băutură şi ţigări, cu valută? Ar trebui să privim aceste întrebări ca un punct de plecare, care să ţină seama de faptul că izbînda morală a Revoluţiei s-a fundamentat pe apelul FĂRĂ VIOLENŢĂ. Iată că violenţa, este acum invocată de duşmanii Revoluţiei, că ea devine - după campania de interimare condusă, încă nu se ştie de cine, după zvonuri şi fapte materiale stupefiante - a armă de temut a contrarevoluţiei. Lipsa de încredere promovată de regimul Ceauşescu drept coordonată fundamentală a stării politice şi sociale convenabilă dictaturii, cumulată cu suspiciunea şi delaţiunea bine organizate, par a reintra, în folosul nu ştim cui, în cotidian.

Qui prodest? Unde vom ajunge? Ne întrebăm, cu îngrijorare pentru că ştim, am văzut cum poliţia şi armata au o anume "sfială" în a-şi face datoria. Datoria de apărătoare ale liniştii publice, ale drepturilor şi intereselor cetăţeanului; ale poporului care are acum, mai mult ca oricînd, nevoie de stabilitate şi certitudine.

Piaţa Victoriei a fost, din nou, ieri, plină. Au venit din Valea Jiului oamenii lumii fără cer. Era nevoie de ei? Probabil că da, dacă ţinem seama de faptul că, armata şi poliţia nu au mijloacele necesare, sau nu le pun în exerciţiu, pentru a apăra instituţiile publice, proprietatea, liniştea străzii, a fiecăruia dintre noi. Să nădăjduim că manifestaţia de ieri, care a arătat că avem o clasă muncitoare care nu poate fi chiar aşa uşor manipulată - după atîtea decenii în care a învăţat cum este şi poate fi manipulată - care e dornică de un lucru foarte simplu: să producă. Să producă pentru binele nostru. Am nota dintre lozincile scandate în Piaţa Victoriei, astă noapte, una banală la prima vedere - "Iliescu, dacă vrei, te scăpăm de derbedei". Semnificativă, însă, pentru disocierea clară faţă de clica de iresponsabili care au "făcut guvern" sub influenţa patronului Bachus (oare numai el să fie cel care oferea între 3 şi 5 sute de lei pentru participarea la manifestaţie?) Era nevoie de mineri? Nu! Răspundem acum cu mai multă linişte, pornind de la apelul făcut de minerii înşişi faţă de muncitorimea bucureşteană. In rezumat: Dacă nu veţi putea păzi guvernul-provizoriu cum e el - vom veni noi. Prin rotaţie (horribile dictu!). Nu va mai fi nevoie. Bucureştiul s-a trezit. Încă o dată. Am putut vedea acest lucru pe străzi. Titulatura de oraş-martir şi-a dobîndit, iarăşi, acoperirea în practică. A-veţi, prin urmare, încredere, mineri, metalurgişti, muncitori şi ţărani. In Bucureşti nu se va mai întîmpla ceea ce s-a petrecut duminică. Cavalcada istoriei îşi desfăşoară dezlănţuită, marşul. Dar el nu va mai fi, nădăjduim, mînat de abulie. Şi delir.

Stelian MOTIU
Val. VOICULESCU

Filmul ruşinoasei demonstraţii de duminică, văzut de pe "banca tehnică" a poliţiei
(Urmare din pag. 1)

rioca) prin care "poporul" era chemat, duminică la o mare demonstraţie în Piaţa Victorei. Poliţia caută, în continuare detele necesare pentru depistarea iniţiatorilor şi - mai mult -ai acestei demonstraţii. Neautorizată.

...Dimineaţa de duminică, pe fondul unui calm aparent înregistrează un fapt: dintr-o Dacie break care a ieşit de la sediul unui partid, al cărui nume nu ne-a fost dezvăluit (maşina avea număr de înmatriculare provizoriu dintr-un judeţ) sînt aruncaţi prin oraş mii de fluturaşi. Iată conţinutul a două dintre aceste "manifeste": "Bolile poporului român / Cancerul securist + SIDA comunistă / - Vindecarea definitivă - 18.02.1990 ora 12,00 / Intervenţie chirurgicală făcută de medici specialişti, militari şi civili / Spitalul Piaţa Victoriei / Veniţi cu toţii împotriva teroriştilor!!! şi Români / Noi am făcut o Revoluţie anticomunistă / Rezultatele sînt următoarele / Magazine goale / Alimente exportate în U.R.S.S. / Jignirea demnităţii armatei / Folosirea metodelor dictatoriale în conducerea de stat / Scăderea nivelului de trai / Avem legi care protejează poliţiştii / Poporul este minţit în cel mai clasic stil stalinist / Avem dreptul să manifestăm în parcuri / Pînă cînd??? / Veniţi duminică, 18 februarie 1990 la ora 12 în Piaţa Victoriei".

...Spre prînz, în Piaţa Unirii, circa 150 de persoane se constituie într-un grup. Organizat. De ce Piaţa Unirii? "Este independentă. Aici nu are sediul nici un partid, se află la capătul unui bulevard ce ajunge în Piaţa Victoriei, pe parcursul acestui traseu pot fi atraşi adepţi, «gură cască», oameni care nu ştiu ce fac". Încă o serie de amănunte. Grupul "spontan" posedă un singur fel de pancarte "agitatorice" pe tema ,,Jos securiştii". Suluri ascund, însă, alte chemări, încă nedezvăluite, ce vor fi desfăşurate peste circa o oră la locul de destinaţie. Conţinutul lor comun vizează demisia guvernului, a preşedintelui Iliescu şi alte asemenea, după expresia unui coleg de breaslă, "frumoase revendicări".

...Armata nu are efective, sau o anume inhibiţie o împiedică să acţioneze - la fel şi organele de poliţie care sînt "complexate", în această perioadă (dramele din decembrie sînt prea apropiate) - aşa că manifestaţia ilegală escaladează. Cea mai mare parte - subliniem - dintre manifestanţii "exprimîndu-se" în limitele unor norme civilizate. De piaţă, e drept.

...Grupele de şoc trec la acţiune. Un "detaşament" de circa 200 de inşi, avînd în frunte lideri, identificaţi în bună parte, pînă la această oră, (vom reveni, aflînd cu stupefacţie că unii îşi arogau apartenenta la respectabilul "Grup pentru dialog social" sau la puternicul front al actorilor definiţi de o incisivă publicaţie, apărută ca ...după ploaie, "vîrful de lance" al revoluţiei) presează Ministerul de Interne. Se poartă fitece negocieri, apoi grupul de "activişti" revine în piaţă. 

.....Presiunea creşte în piaţă, beţia a crescut şi ea". E ora ATACULUI. Intră în acţiune răngile, "berbecii", pietrele, praştiile, tot "arsenalul democraţiei" visat de aceşti vajnici fii ai revoluţiei. Soldaţii ce au primit ordin să nu răspundă violenţei sînt dati peste cap, răniţi, etajul I din palat devastat. Sînt furate documente de stat, se înregistrează distrugeri grave. Cel mai trist: 20 militari răniţi (grav, dintre care unul cu sternul zdrobit de o "rangă democratică") şi 6 poliţişti. Două maşini de patrulare ale poliţiei au fost distruse de vandali. Reportajul TVL de aseară - toată stima pentru admirabilii noştri colegi - ne scuteşte de alte detalii.

...Sînt reţinuţi 102 indivizi, anchetaţi de Procuratură. Acuzaţia: ultraj şi distrugere calificată. Componenţa "revoluţionarilor" este semnificativă: ţigani, bolnavi psihici, paraziţi (12 dintre ei au cazier: viol, tîlhărie, furt). Grav, printre răufăcători sînt şi elevi, studenţi, oameni care poate au fost "luaţi de val". Este bine de ţinut minte!

...Pe seară, unii manifestanţi căutau cu insistenţă o maşină cu băutură ce le fusese promisă. O Salvare este oprită de "popor". Doctorii trec, dar "revoluţionarii" (o premieră pe malurile Dîmboviţei) iau ostatici şoferii: vor în schimbul eliberării lor, eliberarea derbedeilor arestaţi.

...Un ultim amănunt: Ieri dimineaţa salariaţi de la ICSIM au predat Poliţiei pe Constantin Stîrcea (Miroslăveşti - Iaşi), lăcătuş în unitate, recunoscut de ei la TVL ca făcînd parte dintre teroriştii de duminică seara. Şi muncitorii de la întreprinderea de încălţăminte "Dîmboviţa" au recunoscut un derbedeu: Ionel Gîrciu, din str. Bela Brainer 33, angajat al întreprinderii, avînd "pregătirea" de muncitor necalificat. Individul a reuşit să fugă. Nu-i daţi ajutor! A ieşit din penitenciar în ianuarie curent, condamnat pentru furturi din autoturisme. 16 la număr.

Epitetul manipulării
(Urmare din pag. 1)

Dar, desigur că acolo unde nu faci foc nici nu iese fum şi din acest punct de vedere semnele de întrebare, în căutare de răspuns, fac coadă vrînd-nevrînd. Manipularea rămîne doar o insultă gratuită, aruncată aşa, la întîmplare, de unii altora şi invers sau constituie o realitate cu suport concret în peisajul politic actual?Ambele supoziţii apar la fel de valabile în lumina celor întîmplate şi în perspectiva campaniei electorale care de fapt se află în plină efervescenţă, chiar dacă n-a fost decretată oficial.

Meciul început cam prematur nu dă însă semne de desfăşurare corectă, în spiritul fair play-ului sportiv. Loviturile sub centură abundă nu
numai verbal, dar şi contondent, lăsîndu-se la o parte mănuşile de catifea şi înlocuindu-le cu răngi, lopeţi, ţevi de canalizare etc., etc. Şi ceea ce este mai grav, răbufnirea inconştientă a violenţei, aşa după cum s-a văzut recent, provoacă distrugeri de bunuri statale şi rănirea de semeni în uniformă militară, fapte cu totul de neimaginat într-o societate democratică şi într-o lume civilizată.

Manipularea, in cazul de faţă - şi ea a existat totuşi dacă ţinem seamă de manifestele difuzate pe la colţuri de stradă cu o zi înainte de vandalismele din Piaţa Victoriei - nu mai constituie doar un simplu epitet. Este un fapt grav de inconştienţă politică cu urmări primejdioase pentru liniştea şi viitorul ţării.


Libertatea pag. a 3-a


Libertatea pag. a 4-a

Agenţia France Presse:

Ministrul de externe român decepţionat de rezultatele vizitei sale la Washington

Ministrul român al afacerilor externe, Sergiu Celac, a declarat că este decepţionat de rezultatele vizitei sale la Washington.

„Sînt mulţumit de convorbiri, dar nu de rezultate", a declarat Celac, în cadrul unei conferinţe de presă. El a adăugat că guvernul român nu este decît „foarte puţin încurajat şi foarte puţin satisfăcut" de asigurările date de Statele Unite în domeniul ajutorului pe care-l vor putea acorda României pentru refacerea economiei.

Potrivit ministrului român, Washingtonul „este dispus să furnizeze asistentă şi cooperare pentru reconstrucţia economiei româneşti, dar aceasta va depinde, desigur, de evoluţia spre democraţie în România".

„Avem o problemă în relaţiile cu Statele Unite", a continuat Sergiu Celac care a avut convorbiri cu numărul doi al Departamentului de Stat, Lawrence Eagleburger. El a apreciat că există o problemă de comunicare şi de definire a atitudinii, exprimîndu-şi în acest sens dorinţa ca guvernul american să precizeze ce aşteaptă din partea guvernului român.

Ministrul a mai afirmat că nu a prezentat guvernului american nici o cerere de ajutor specific. „Tot ce cerem noi este un tratament just şi egal pentru o ţară democratică, tînără, liberă şi independenta, a spus el. Şi continuu să sper că există speranţe pentru relaţii bune şi constructive intre ţara mea şi Statele Unite".

S. Celac nu a precizat în detaliu motivele decepţiei sale. Aceasta nu pare să fi fost provocată de faptul că Statele Unite nu vor acorda imediat României avantajele vamale decurgînd din clauza naţiunii celei mai favorizate. „Tratamentul naţiunii celei    mai favorizate nu este prioritar în relaţiile noastre cu Statele Unite", a declarat el, apreciind că, dacă raporturile dintre cele două ţări vor fi echitabile, acest tratament va fi ca un fruct care, „odată copt, va cădea în coş".

EUGEN MIHĂESCU - Antologie satirică

Din lungul şir de satire măiestrit dăltuite în materia foii de hîrtie de penelul marelui grafician Eugen Mihăescu, „dedicate" tiranului de la Scorniceşti şi publicate în „Universul" din Hollywood (acum!) al lui Aristide Buhoiu, acesta este ultimul. Vă amintiţi desenul în care o piatră enormă purtînd trăsăturile lui ceauşescu era prăvălită de o mulţime dezlănţuită în prăpastia istoriei? A fost primul desen semnat de compatriotul nostru, apărut în presa română liberă. Cel pe care vi-l prezentăm astăzi reprezintă la modul metaforic, sfîrşitul coşmarului, spargerea lui în mii de fărîme. (O. A.)