31 iulie 2021

Remember 20 iunie 1991 – Presa acum 30 de ani

Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

De la o zi la alta

NSPECŢIE DE LA ÎNALlTA POARTÃ EUROPEANÃ. O delegaţie de experţi în drept constituţional de la Consiliul Europei ne inspectează în aceste zile. Atentă să nu-i scape ceva, comisia, a participat până şi la o şedinţă a Constituantei din care, probabil, nu a înţeles decât ce i s-a tradus. Europa e în continuare cu ochii pe noi!

CORESPONDENŢÃ ILIESCU-BODOR PAL. Cunoscutul om politic (când era în ţară, scria cu sârg despre opera Titanului de Ia Scorniceşti dar, spre deosebire de alţi confraţi, o făcea în maghiară!) de ultimă oră, Bodor Pal, i-a scris o misivă, tocmai de la Budapesta, preşedintelui Iliesca în care, pe lângă sfaturi şi indicaţii preţioase a scăpat şi nişte chestii mai de la obraz, între care şi aceea că s-ar situa pe poziţia naţionalismului celui mai mărginit. În răspunsul său, preşedintele arată că reaua credinţa şi răutatea lui Bodor Pal ar fi meritat tăcerea.
Păcat, însă că n-a făcut-o.

ŞEDINŢA GUVERNULUI. Actualităţile de seară n-au avut imagini de la şedinţa Guvernului pentru că – aşa cum ne-a informat severul domn Hamza — s-a stricat aparatura! Şi, ca şi când asta n-ar fi fost de-ajuns, ne-a mai ameninţat, nu ştiu de ce, că de acum încolo acest lucru se va întâmpla din ce în ce mai des.
N-am înţeles dacă din motive obiective sau ca represalii pentru cine ştie ce manipulări guvernamentale!

DU-L DOAMNE, LA PLOIEŞTI ! Aflat într-o fază foarte activă, primul ministru a ajuns ieri şi până la Ploieşti, unde i-a informat pe cel de la prefectură că şomajul în zonă e problema lor.
MUNCÃ VOLUNTARÃ. Parlamentarii noştri de frunte, animaţi de cele mai bune sentimente, au luat obiceiul să se prezinte voluntar la TV pentru a ne informa despre ce li s-a mai întâmplat.
A făcut-o ieri şi domnul Câmpeanu, aducându-ne noutăţi din Grecia. (And.O.)

Întîlnire româno-română la nivel înalt

DRUMUL BASARABIEI SPRE EUROPA TRECE PE LA BUCURESTI!

Ieri, domnul Mircea Snegur, preşedintele Basarabiei, aflat în drum spre Elveţia, unde urmează să participe la tradiţionalul simpozion de la Cransmontana, care are la această ediţie ca temă schimbările petre-cute în Uniunea Sovietică, a făcut o scurtă escală la Bucureşti. Şi pentru că vremea a fost, cum se ştie, extrem de călduroasă, cei doi preşedinţi români s-au întilnit în perimetrul (cel puţin teoretic) mai răcoros al complexului de case de oaspeţi din Herăstrău. La finele întrevederii, domnii Snegur şi Iliescu au organizat o scurtă conferinţă de presă, americăneşte, pe pajiştea din faţa Vilei Lac 2. A vorbit mai mult domnul Snegur, spunind
că cei doi preşedinţi s-au informat reciproc despre problemele care-i frămintă, în special despre procesul de integrare pe diverse planuri dintre cele două, dacă nu ţări, republici despre crearea a circa 100 de so- cietăţi mixte ca si despre simplificarea „trecerii hotarelor” — cum plastic, se exprimă domnul Snegur în moldoveneasca sa neaoşă. A mai spus dinsul că in etapa actuală concepţia fiinţării a două state ce vorbesc aceeaşi limbă reprezintă un lucru deosebit şi că este d dorit, pentru început, realizarea unei confederatii culturale.
La rindul său, preşedintele Iliescu a declarat: „In contextul noului Tratat, pe care l-am semnat cu conducerea centrală a Uniunii Sovietice, ni s/a deschis posibilitatea unor relaţii directe cu republicile componente şi, in cazul de fată, pentru dezvoltarea relaţiilor directe, bilaterale cu Republica Moldova”.
Destul de puţini ziarişti prezenţi au fost interesaţi de subiecte diverse, între acestea remarcîndu-se dorinţa de a afla părerea domnului Snegur despre mareşalul Antonescu (cea a preşedintelui Iliescu fiind făcută cunoscută la ultima sa conferinţă de presă).
La Cransmontana, preşedintele Snegur se va întilni cu ministrul de externe Năstase, in urma decomandării voiajului de către primul ministru Roman, in urma evenimentelor sindicale in curs

(Octavian Andronic).

Ziarul Libertatea din 20 iunie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Caricatură de ANDO

COMUNICAT din partea Biroului de presă al DIRECŢIEI PE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

In seara zilei de 18 iunie 1991 după incheierea mitingului organizat de Uniunea Confederativă Naţională în Piaţa Victoriei din Capitală, un grup de circa 300 persoane s-a deplasat pe traseul Bulevardul Ana Ipătescu, Bulevardul Magheru şi Bulevardul Nicolae Bălcescu.
Ajuns in piaţa Universităţii, acest grup a blocat în mod nejustificat circulaţia rutieră, ocupînd carosabilul pe sectoruI de trafic rutier cuprins între strada Batiste si Bulevardul Carol, timp de circa 30 de minute.
Dintre persoanele care au incitat la ocuparea carosabilului au fost identificaţi Baboi Victor si Cercel Doina, zisă Rebeca, cunoscuţi cu prezenţe anterioare în astfel de situaţii.

Enigmele unei instituţii tele ghidate

TVR sub stare de asediu permanent

Pentru a ne da seama că manifestaţiile în si din jurul Televiziunii n-au fost legate de o anume nemulţumire a „maselor revoltate”, faţă de activitatea instituţiei este suficient să reamintim că aceste forme de exprimare a protestului public s-au născut incă din zilele de la finalul lui 1989, cand nu se semnalase nici un caz de asa-zisă manipulare a informaţiei de către TVR. Primele manifestaţii au fost legate de acţiunea unui grup ce-şi avea locurile de adunare în pasajul din Piata Universităţii şi în faţa hotelului Negoiul, acţiune prin care se cerea distrugerea tuturor structurilor vechiului regim, îndeosebi a celor din întreprinderi. Acestui grup i s-au alăturat şi salariaţi din citeva unităţi industriale şi de construcţii care cereau destituirea unor persoane anume. Treptat, participanţii la asemenea acţiuni şi-au făcut o profesie din asedierea Televiziunii, obiectivele lor devenind mai precis conturate de la o etapă la alta a evoluţiei vieţii politice a tării.
S-au înregistrat si numeroase momente de pătrunderee, in fortă, nu numai in curtea Televiziunii, ci şi in holurile de la blocul redacţional si din corpul studiourilor, iar de citeva ori etajul 11, acolo unde functiona redacţia de actualităţi. Vizitatorii, între care mulţi ţigani, nu se manifestau deloc paşnic. Paza instituţiei, timorată, putea fi foarte uşor dată la o parte. Mitingiştii experimentau diferite procedee, unele dintre ele dovedindu-se eficiente. Pentru că trăim în  ţara care l-a născut” pe Eugen lonescu, s-au creat condiţii — cu sprijinul sindicalului d-lui. Dumitru Titi Iuga — în vederea afirmării depline a asediatorilor, prin montarea în curtea Televiziunii — a unei platforme pentru mitinguri posibile şi probabile.
Respectiva platformă dispunea de microfoane, de camere video legate direct de studiouri şi de difuzoare instalate într-un birou ce aparţinea redacţiei de actualităţi. Totul se dorea a fi o invitaţie adresată atacatorilor de a beneficia şi de dreptul nelimitat de a-şi finaliza planurile, de a realiza ceea ce peste un anumit timp, avea să se numească „televiziunea alternativă”. Că acţiunile erau dirijate dintr-un centru (sau din citeva puncte de comandă) nu mai trebuie demonstrat. Nu se adună sponton citeva sute de oameni care aduc cu ei zeci de pancarte realizate la un nivel artistic desăvârşit (se simţea mana profesioniştilor) si care, întîmplător” converg in a susţine aceeasi revendicare, in termeni aproape identici.
Cit de departe erau aceste noţiuni de convingerile majorităţii covîrşitoare a popu-laţiei ţării o confirmă chiar sondajele efectuate de G.D.S. la inceputul lui 1990. Intr-un set de 12 întrebări consacrarea  dificultătilor societăţii româneşti, pe locul al 11-lea s-au situat cetăţenii care au inclus drept factor al acestor dificultăţi influenţarea Televiziunii de către organele de putere”. In februarie 1990 doar 19 la sută din cei chestionaţi, iar în martie 1990, 21 la sută dintre ei considerau că puterea influenţează, în mod negativ, activitatea TVR.
Dar, iată că avem şi o mărturie directă a G.D.S., privind asediul Televiziunii. Intr-o încercare de explicare a eşecului opoziţiei la alegerile din 20 mai, săptămînalul „22” publica la 28 mai 1990 un articol în care exprima regretul că „marile manifestaţii din februarie pe treptele Televiziunii şi formarea sindicatului liber n-au ajutat mare lucru — practic, cu nimic”. Dacă ar fi să ne exprimăm o umilă părere, am spune că nu numai că „n-a ajutat” în realizarea planurilor iniţiatorilor şi organizatorilor „asediului” ci le-a dăunat profund.
Articolul cu pricina (din „22”) are drept „fundament” teoretic tezele privind existenţa unui electorat „analfabet din punct de vedere politic”, a unor „mulţimi alienate”, a unui „excedent de prostie la scară naţională”. Ce era de făcut, în continuare, în condiţiile date, autoarea articolului pledează pentru „eliberarea” Televiziunii „doar printr-un fel de lovitură de stat”. Nu, nu este glumă. După afirmaţia de mai sus se spun următoarele:
„Cîtă vreme mulţimea nu s-a organizat destul de bine pentru aceasta, preferind să spumege ca tot atâtea valuri inutile la poarta acestei instituţii cu atîtea cotloane, discuţiile despre elibe-rarea televiziunii sunt sterile”.
lată un adevărat program de luptă care ţinea seama de învăţămintele oferite de eşecuri. Mai trebuie să subliniem că aceste rinduri au apărut la 25 mai 1990, adică înainte de 13 iunie? Mai trebuie să reamintim că la 13 iunie 1990, mulţimile n-au mai spumegat la poarta instituţiei, ei au început să cotrobăie prin cotloanele ei? Sigur, nu există obligatoriu o legătură cauzală între fapte care au o anumită succesiune. Înainte de nu este echivalent cu din această cauză. Totuşi, prea se leagă anumite fapte…
Implicarea, „firmei” care editează revista „22” în acţiunile logistice, legate, de o serie de mitinguri, de marşuri, de acţiunea Piaţa Universităţii arată şi disponibilitatea personalităţilor ce au girat-o şi o girează de a trece de la teorie la practică.
Lupta pentru aşa numita „eliberare” a Televiziunii a avut şi are în personalităţile respective nu numai redutabile resurse de „concepţie”, ci si organizatori de marcă, aşa cum o confirmă si site numeroase momente ce au „punctat” istoria noastră post-re-volutionară.

Bogdan TABACARU

O.K.

SFINTUL IOAN GURĂ DE AUR. PretioaselE contribuţii ale poetului creştin şI democrat loan Alexandru la propăşirea noii noastre Constituţii s-au făcut simtite si… ieri, cind a cerut ca defăimarea bisericii să se pedepsească aspru, concomitent cu implorarea legiuitorilor săi de a introduce rapid Biblia in scoli, argumentind că cine nu ar accepta această chestiune n-ar fi bun român! Ei bine, parlamentarii nu s-au dovedit deloc a fi asa ceva.

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BAGAM MINA IN FOC)

SCANDAL PE CALEA VICTORIEI!

In 17 iunie 1991 pe la prînz pe o căldură toridă (aspect care nu ara nici o legătură cu cele ce urmează) un fotoreporter de la Expres Magazin, domnul Ioniţă Ştefan, a fost atacat pe Calea Victoriei, colţ cu Griviţei, de presedintele Partidului Umanitar al Păcii, domnul Toader Tipa, care, cu multă rivnă, a început să-l lovească cu pumnii în cap, acuzîndu-l că a scris un articol denigrator la adresa lui. Ziaristul independent tipa şi el de durere şi de indignare că ia bătaie, degeaba, că articolul nu l-a scris el, ci un alt coleg de-al său, care acum e bine mersi. Bătaia continua, lumea se aduna, poliţia se sesiza şi intervenea. Incercînd să fie imparţial şi apolitic, aşa cum îi dictează statutul său încă neaprobat de Parlament, poliţistul, îi desparte şi îi legitimează pe amîndoi, poftindu-i la secţia de politie. In acel moment, profitînd de înghesuială, domnul prezident se repede la omul ordinii, smulge actele ziaristului şi fuge ţipînd că se duce la Parlament cu ele şi -cu dezminţirea (n-a specificat care). Indignat de procedeu şi jignit în prestigiul său, poliţistul se repede pe urmele fugarului şi, după o cursă palpitantă al cărei deznodămint a fost nesigur, pînă în final reuşeşte să-l prindă cu ajutorul unor cetăţenii mai decişi în atitudinea lor civică. Jignit la rîndul său, domnul Tipa T. protestează împotriva samavolniciei politiei care apără presa de scandal şi cere publicului imparţial să-l caute in buzunare pe fotoreporterul independent. Presat de opinia publică, subofiţerul procedează la buzunărirea domnului Ioniţă şi astfel îi găseşte 8 (opt) fotografii cu o femeie goală în faţa unei instituţii a statului de drept.
În toată învălmăşeala s-a constatat că dispăruse buletinul de identitate al ziaristului de la Expres, manevră cu totul misterioasă, ce lasă să se înţeleagă că în gravul conflict mai sînt amestecate şi alte forte obscure.
In atare situaţie aşteptăm luări de atitudine ferme din partea colegilor de breaslă împotriva acestui nou şi condamnabil atentat la libertatea şi integritatea presei libere şi independente.
Nu ne putem abţine să nu reamintim un extras din Carta Libertăţii Presei: „Statul român asigură şi garantează libertatea presei… (art. 10) protejează exercitarea profesiei de ziarist împotriva agresiunii; conform drepturilor ce decurg din importanta si riscurile ei”. Dixit.

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 20 iunie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 20 iunie 1991, pag. a 5-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 20 iunie 1991, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

• Probleme, acţiuni, similitudini actuale

• „PROBLEMA TRANSPORTULUI DE PERSOANE IN CAPITALA” se întitulează un comentariu din Universul, în care se arată că „Un milion de persoane furnică zilnic, delàun capăt la altul al Întinsei nóastre Capitale (…). Trebuind a face fată cu orice preţ circulaţiei în Capitală”, Societatea Tramvaielor Bucureşti „a fost nevoită să utilizeze toate disponibilităţile, din care cauză se găseşte azi într-o completa lipsă de numerar”… • O IEŞIRE DIN IMPAS. „O producţie sporită de peşte ar fi pentru noi azi nu numai o mare binefacere, dar şi o ieşire din impasul în care ne pune împuţinarea stocurilor de vite mari şi de porcine, care a provocat criza de carne din ultimul timp” • MMLL REGELE MIHAI SI REGINA MAMA ELENA au vizitat la Mediaş, şcoala tehnică (de aviaţie), aerodromul, arsenalul şi, respectiv, fabricile ISTI şi  „Vitrometam” • CORESPONDENTUL AGENŢIEI HAVA-SOTI a transmis de la Lerida că a fost executat „şeful marxist Eugenio Ruga Ruiz, fost ministru în timpul războiului civil” • SOARTA AMERICEI depinde de marina comercială. Mesajul d-lui Roosevelt de ziua marinei americane • ŞEDINŢA CONSILIULUI SUPERIOR AL SĂNĂTĂŢII. Primejdia extinderii boalelor venerice. Ce măsuri se iau pentru combaterea lor. Expunere asupra organizării sanitare în Germania • LA LONDRA se studiază problema alcătuirii unui cabinet imperial de război • PERICOLUL omidei negre • CORESPONDENTUL ziarului suedez „Sozial Demokraten” află „din surse bine informate” că d. Eden va întreprinde o călătorie în regiunea Mării Mediterane, în primul rînd la Gibraltar •

Rubrică realizată de Ion BUTNARU