26 octombrie 2021

Remember 20 mai 1991 – Presa acum 30 de ani

Libertatea
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

DE LA O SĂPTĂMÎNĂ LA ALTA

Sub semnul… focului!

Sîntem pe cale de a dobîndi un nou (re)nume:
(PI )ROMANIA!
ESCALADAREA BRUTALĂ A CONFLICTELOR DIN COMUNITĂŢILE RURALE, UNDE MAJORITATEA, EXASPERATĂ DE INADAPTABILITATEA AGRESIVĂ A ŢIGANILOR,
RECURGE LA ACTE EXTREME! DECLANŞAREA VIOLENŢELOR INTERŢIGĂNEŞTI Şl ÎN MEDIUL URBAN!

Preşedintele lliescu şi premierul Roman, alături, in faţa naţiunii (la T.V.)

• „Înnoirea aparatului de stat e un proces care nu se poate consuma brusc” (lliescu) • „Avem de făcut faţă unor fenomene foarte dure, pe care nu avem cum să le controlăm” (Roman) • JOCUL DUBLU AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI • „Ne confruntăm cu o situaţie imposibilă în negocierea salariilor” (Rqiman) • „Orice critic observă schimbarea fundamentală a fizionomiei societăţii româneşti” (lliescu) • INSTABILITATEA POLITICĂ PRELUNGEŞTE TRANZIŢIA • „Componenta practică a Reformei a devenit cea mai importantă. Trebuie să dăm economiei o perspectivă” (Roman) • „Sintem cu toţii în aceeaşi barcă şi va trebui să trecem peste aceleaşi valuri” (lliescu) • „Chiar şi la FAUR există, o gîndire serioasă” (Roman) • „Am aflat şi eu zilele trecute că DIMINEAŢA ar fi ziar prezidenţial!” (lliescu).

Un „trialog” preaniversar: LUCRURILE MERG PROST, DAR VA FI BINE!

CAUZA NAŢIUNII CELEI MAI DEFAVORIZATE

La orizont planează o serie întreagă de greve. P.N.Ţ.-ul iese din nou în stradă, de data asta cot la cot cu Alianţa Civică, lucru care vrea să spună ceva. „Aniversarea” unui an de guvernare frontistă se produce sub auspiciile deloc faste ale complicatului şi aiuritorului sistem de negociere a unor lefuri pentru care în mod evident, nu există bani. Premierul – răsfăţat de public, sau măcar de o anumită parte a lui – suferă afrontul de a fi huiduit si (oarecum) agresat în fosta citadelă muncitorească „23 August”. Liberalizarea preturilor începe să devină tot mai mult un soi de cutie a Pandorei in care nici măcar speranţa unei oarecari stabilizări, după zburdălnicia aproape furioasă a preturilor atîta amar de vreme ţinute în frîu, nu pare a mai fi rămas. In agricultură ţăranii se luptă cu legea funciară în Ioc să-şi vadă de semănat si de săpat. Problema ţigănească răbufneşte, tot mai ameninţător de te miri unde (măcar problemele cu ungurii parvin dintr-un spaţiu geografic bine delimitat) şi blinda si toleranta naţiune română simte că nu i-a mai rămas nici o rezervă de înţelegere faţă de buclucaşa etnie, singura soluţie fiind nu vreo altă revoluţie; ci pur şi simplu punerea focului în ogrăzile ursarilor, argintarilor, lăutarilor şi cuţita-rilor. In acest timp la Washington, o delegaţie parlamentară română se luptă cu incapacitatea – devenită cronică – a americanilor de a înţelege ce şi de ce se petrece in România. Pentru legiuitorii de la Capitoliu, ideea fixă că democraţia în România se face doar c.u un post de televiziune independent, riscă să se transforme în manie. Bătrînul liberal I. V. Săndulescu, plecat peste mări şi ţări în căutarea „lînii de aur” a Clauzei ajunge să constate cu lehamite că „nici nu mă mir că anumite reacţii pe care le-am întîlnit în cercuri oficiale americane sînt deformate pentru că înseşi datele pe care se bazează concluziile lor sînt deformate. Si cred că la aceasta au contribuit foarte mult şi rapoartele care se primesc în S.U.A. din România, rapoartele oficiale”. Greu de susţinut CAUZA naţiunii celei mai defavorizate pe aceleaşi meridiane pe care alţi emisari, mai mult sau mai puţin oficiali, s-au străduit din greu să o anuleze. În general, cei frecventaţi de autorii rapoartelor oficiale. (Octavian ANDRONIC)

Ziarul Libertatea din 20 mai 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

O precizare din partea ministrului de interne, DORU VIOREL URSU:

„Opţiunea mea este clară!”

„Un interviu acordai ziarului dumneavoastră purta titlul „Simt milosul prafului de puşcă”. Din păcate, lucrurile au evoluat in acest sens. Ură, suspiciune, violentă. Ne aflăm Ia o răscruce: forţa legii sau legea forţei, puterea violenţei şi arbitrariului. Opţiunea mea este clară: aplicarea fermă şi exigentă a legii. Cealaltă cale conduce rapid spre haos şi anarhie. Şi Ministerul de Interne nu o poate admite. Dar nu numai el!”.

MARILE MANEVRE

ŞAH MAT?!

Domnul VICTOR STĂNCULESCU a fost avansat în cel mai înalt grad existent în NOMENCLATURA OŞTIRII ROMANE – GENERAL DE ARMATĂ. Imediat după aceea fiind trecut în REZERVĂ.

Cine (şi cînd) îl va reactiva?

ÎN ZIARUL NOSTRU DE MÎINE:

Un amplu interviu cu prof. SILVIU BRUCAN
La un an de la alegerile din mai ’90 – o radiografie minuţioasă a stării politice a ţării.

• Victoria F.S.N. a fost supradimensionată de acţiunile destabilizatoare ale Opoziţiei

• Curentele din Front

• „Monolitismul” formaţiunilor politice româneşti

• Alianţa Civică – partid: un fenomen pozitiv ce întăreşte considerabil Opoziţia.

• Între strategia străzii şi strategia electorală

• O posibilă coaliţie A.C. – P.N.Ţ.-c.d.?

• Frontul nu va mai obţine majoritatea în alegeri.

CONCLUZIA NR. 1: VOM AVEA ALEGERI ANTICIPATE CHIAR ÎN ACEASTĂ TOAMNĂ!

SOS. BILANŢ GREVIST. In 1990 s-au înregistrat 370 000 zile om de grevă, iar pagubele sînt estimate la 216 milioane lei. La mai mare în ’91?

K.O. „ÎNALTA DEFINIŢIE” CROMATICA A MITINGISMULUI CONTEMPORAN: o combinaţie de VERDE (troite, rugăciuni in genunchi, luminări) şi ROŞU (pancarte, portrete, scandări de sloganuri rimate)

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MlNA IN FOC)

• NOI REVELAŢII DESPRE „OPERAŢIUNEA FLANELA”;

Aţi putut, desigur, lua cunoştinţă prin intermediul penei d-lui Mihai Ogrinji, în R. L. despre o tenebroasă afacere căreia dinsul i-a dat, cu remarcabilă perspicacitate, de capăt. Dintr-o sursă strict confidenţială sîntem astăzi în măsură să vă oferim noi detalii semnificative.
Mai exact, despre ce era vorba? Autorul afirmă că, în 11 ianuarie, cetăţeanul Petre Roman se afla în Delta Dunării cu interese deocamdată necunoscute. Purta cu acel prilej o flanelă care, doar după cîteva zile avea să devină celebră. Ei bine, la un moment dat, în capătul de lume în oare se afla, dinsul a primit (nu se ştie cum?) un mesaj cu un cod simplu:”Flanela”. Petre Roman s-a urcat, pare-se, în primul elicopter pe care l-a întilnit şi s-a deplasat de urgenţă spre Bucureşti, unde îl aştepta postul de… prim-ministru! In viltoarea evenimentelor postrevoluţionare, în momentul in care în garderoba reprezentanţilor naţiunii şi-au făcut din nou locul costumul şi cravata (la unii chiar şi papionul) flanela a fost aruncată într-o debara. Dispărînd apoi fără urme. Am aflat că i s-a dat, totuşi, de urmă. Ea a fost sustrasă de un agent al securităţii maghiare, sprijinit îndeaproape de rezidentul KGB, la Bucureşti. Dintr-o neatenţie, le-a fost subtilizată de un funcţionar al ambasadei Olandei, ajungînd în cele din urmă in mina unui agent special C.I.A. care a transportat-o cu un reactor privat direct în America, la Langley. Specialiştii instituţiei s-au pus urgent pe treabă descoperind că: în materialul din care era confecţionată (un mohair rakian) erau presăraţi semiconductori aproape invizibili, de fabricaţie chineză; ţesătura, de un tip special, oferă o interesantă protecţie electromagnetică, purtătorului prin îmbrăcarea ei pe dos se putea obţine, din contră, un puternic cîmp magnetic care provoca celor din jur un somn adînc prin suflecarea mînecilor se producea un interesant efect parapsihologic care determina posibilitatea citirii gîndurilor celor din jur… Sînt doar primele elemente recoltate de către C.I.A. şi care, deja, pun in evidentă unele dintre necunoscutele revoluţiei române. Vom reveni asupra acestei senzaţionale operaţiuni!

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 20 mai 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ogrezeni – TREI ZILE DE MÎNIE

• Bolintinul instituie o variantă a Legii lui Linch • 16 case de ţigani „ursari” distruse, 13 dintre ele fiind şi incendiate • Ţiganul care a lovit cu cuţitul pe tinărul din Ogrezeni declanşînd urgia a fost arestat: are 16 ani • După noaptea învierii (Bolintin Deal), a înălţării (Ogrezeni), ce ne aşteaptă oare de Rusalii?
Ieri, la prînz, pe autostrada Bucureşti – Piteşti. E soare, e linişte, doar, din cînd în cînd, cîte o rafală de vînt. Mergem, pentru a treia oară în ultimele trei zile spre Ogrezeni, teatrul unor evenimente de coşmar, dar care, din păcate, tind să nu mai tulbure, să intre în banalitate: „Ai auzit, oamenii s-au războit iarăşi singuri cu răufăcătorii, cu ţiganii. Dacă nu mai avem lege şi poliţie, şi dreptatea s-a privatizat”… „Dom’Ie, bine Ie face la „ursarii” ăştia.. Prea le-a cîntat în strună Ceauşescu, că-i scotea, la 2-3 ani pe toţi din puşcării. N-au frică de nimeni: omoară, înşeală, mituiesc poliţia…” „Nu e bine, ascultaţi-mă pe mine. Acolo unde trebuie, «prietenii» românilor o s-o tragă iarăşi cu barbaria, cu rasismul. Cine mai ştie că de fapt lumea n-a avut nimic cu ţiganii ca etnie ci cu borfaşii si o să ne scoată rasişti. „Ce face dom’le poliţia? Ţara asta a ajuns o junglă? De ce, dom’Ie nu se face uz de armă faţă de nemernici, ca în toată lumea?” … E soare, autostrada e aproape pustie şi e timp pentru rememorarea a ceea ce am auzit în ultimele zile de la diverşi parteneri de discuţie. Redevenim, însă, brusc reporteri, atunci cînd zărim pe marginea şoselei cîteva ARO înţesate cu poliţişti şi, trupe de poliţie. Au kalaşnikovuri la spate, opresc din cînd în cînd cîte o maşină, controlează acte. Sînt parcă pregătiţi să bareze oricînd autostrada. Doamne, ce-o fi ia Ogrezeni?…
….La Ogrezeni e însă linişte. Intîlnim chiar un alai de nuntaşi. Muzicanţii sînt evident ţigani. Doar pilcurile de soldaţi în albastru – ai poliţiei ori de „dalmaţieni” – al jandarmeriei, postaţi în locuri strategice, ori în patrulare pe uliţe, te fac să retrăieşti coşmarul nopţilor de joi spre vineri şi de vineri spre simbătă. Atunci cînd viaţa îşi ieşise aici din matcă, cind totul devenise confuz, înfricoşător. Să încercăm, deci, o scurtă rememorare a celor trei zile şi trei nopţi ale mîniei.
Începutul. Joi, în jurul orei 21, la unul dintre bufetele din Ogrezeni, coadă la bere. Un ţigan („ursar”) – Tudor Emilian – încearcă, cu tupeul cunoscut, să ia prin faţă. Este apostrofat de lume. Cel mai ferm dintre „protestatari” se arată zidarul Andrei Constantin de 25 de ani. De aici lucrurile nu mai sînt clare. După unii, „ursarul” l-a lovit chiar atunci, cu un „cuţit cu buton”, pe Andrei Constantin. După alţii, „ursarul” – un venetic – ar fi fugit întorcîndu-se apoi pentru a-l lovi mişeleşte pe la spate. Oricum făptaşul a reuşit să dispară, făcîndu-se „capră” şi dar mind prin acest „procedeu marţial” pe cei ce îl urmăreau.
Rănitul e dus la spitalul din Bolintin-Deal, aflat la cîţiva kilometri (starea sănătăţii lui este în prezent mulţumitoare). Agitaţia oamenilor atinge punctul de fierbere. Îşi aduc aminte de crima din Bolintin, de zvonurile de coşmar care circulă. De pildă, că după parastasul studentului ucis în noaptea de înviere, „ursarii” din Bolintin ar fi dansat, după muzica unui ca-setofon, pe mormîntul victimei. De pildă, că „ursarii” alungaţi din Deal ar fi împînzit Ogrezenii şi că primarul de aici le-ar fi promis că îi improprietăreste pe malul Argeşului. De pildă, că oficialităţile locale ar fi cam „mînjite” si că „ursarii” se vor înmulţi în curînd în Ogrezeni terorizînd şi mai rău populaţia…
Pilcuri de oameni se strîng pe şosea, pe uliţe. Clopotele bisericii încep să bată în timp ce basculantele claxonează. Sosesc întăriri din Bolintin. „Ursarii” – vreo 16 familii – simt pericolul şi iug în grabă cu maşini şi căruţe. Oamenii se hotărăsc să-i pedepsească. Pentru hoţiile lor, pentru obrăznicia şi cruzimea lor cu care le-au otrăvit viata. Casele „ursarilor” sînt devastate, dărâmate cu ajutorul basculantelor. Sătenii se înfurie şi mai rău cînd dau de televizoarele color de casetofoane, de cuferele pline cu covoare persane, de tonele de cereale. De unde atita bogăţie la nişte inşi care din tată în fiu fug de muncă ca dracul de tămîie? În jurul orelor 2 apar şi forţele de ordine alertate de poliţia locală depăşită de evenimente. Totul însă se terminase.
A doua zi. Vineri, în Ogrezeni, a fost pace pînă la căderea serii. Jandarmii cu căşti si bastoane au patrulat pe străzi. Sub protecţia lor cîteva femei de „ursari” au venit şi au încărcat în două căruţe obiecte de strictă necesitate. Ţigăncile, la adăpost, au blestemat şi au ameninţat. Spre seară, panica, furia a cuprins din nou comuna. „Vin mulţi ţigăni să dea foc Ogrezeniului”. Din nou clopotele bisericii, din nou basculantele. In jurul orelor 21, casele „ursarilor” sînt incendiate. Vor arde 13 imobile, darîmate deja. Trei vor scăpa. Erau prea aproape de casele „românilor”. Forţele de ordine, in pofida întăririlor primite, sint neputincioase. Pompierii sosiţi sînt împiedicaţi să intervină, fiind lăsaţi doar să vegheze, ca focul să nu se întindă Ia „nevinovaţi”. Unii dintre „răzbunători” sînt, se pare, băuţi. Şeful de post a fost – se spune – lovit. Echipa TVR, sosită in grabă, este molestată. „N-avem nevoie să ne filmeze, ca mîine să ne ia poliţia. Toată lumea ţine cu ţiganii, cu hoţii”.
Sîmbată 18 mai. Din nou linişte. La 5 km de Ogrezeni, la Bolintin Vale sînt incendiate, însă, două case, printre care şi aceea in care locuia „bulibaşa”. Soseşte comisia guvernamentală de anchetă care îi va elibera din funcţie pe primar şi pe şeful poliţiei oraşului. Printre motivele invocate: lipsa de fermitate faţă de cei ce comit acte antisociale. Severitatea guvernamentală e, după cum se vede, selectivă. Pentru două case arse la Bolintin Vale – destituiri, La Ogrezeni, însă unde nemulţumirea oamenilor e maximă, ancheta şi măsurile ferme se lasă încă aşteptate.
….Şi ieri, pînă la căderea serii în Ogrezeni a fost linişte. Oamenii sînt tăcuţi, suspicioşi. Nu vor să fie fotografiaţi, intervievaţi. Atunci cînd vorbesc (şi vorbesc multe despre matrapazlâcurile locale) nu-şi spun numele: „Dvs. plecaţi, noi rămînem”… Unii fac preziceri sumbre: „După învierea de la Bolintin şi înălţarea de la Ogrezeni, de Rusalii, care vor fi duminică, se pot întîmpla alte nenorociri. Unde? De pildă, la MihăiIeşti, unde oala e gata să dea în clocot”…

Val. VOICULESCU

În această „vilişoară” locuia unul dintre „ursarii” de vază – Costel Ţiganu. Om avut, ce schimba maşină după maşină, care obişnuia să arunce in discoteca comunei cu dolari în fetele ce-l refuzau ca partener la dans. Bişniţă, furturi, obrăznicie, violenţă. O posibilă explicaţie a miniei celor din Ogrezeni

Foto Lucian SIMION​

MARŞUL Şl MITINGUL P.N.T.-c.d.

Sub semnul amplificării: „JOS, JOS, JOS!”

Foto Gabriel MIRON

Începute cu o punctualitate de invidiat, marşul şi mitingul organizate vineri în Bucureşti de Partidul National Ţărănesc – creştin şi democrat au sfidat tradiţia ghinioanelor de natură meteorologică, beneficiind (cu mici excepţii finale) de soarele atît de parcimonios al acestei primăveri. Avînd în frunte un „cap de coloană” sugestiv (un grup de tinere în costume naţionale şi un „vitrinaj” de pancarte realizate „la meserie” – lucruri care, fără să vrei, îţi readuceau în memorie imaginea „coloanelor de oameni ai muncii” de pe vremuri), miile de manifestanţi au parcurs artere centrale ale Capitalei scandînd cu însufleţire lozinci cunoscute (evident, antirezidenţiale, antiguvernamentale şi anticomuniste) şi altele mai noi de genul: „A mîncat bătaie Petre bişniţarul!”. „Coposu Coposu!‘‘ „Ieşiti din Parlament!”, „PNŢ, PNŢ – viitorul tării e!”, „Noi demisia voastră vrem, că alternative avem!”. A impresionat, de asemenea, prezenţa în fruntea mulţimii a unor personalităţi de marcă, ca dl. Raţiu, dl. Coposu si dna. Doina Cornea, precum si eforturile numerosului grup de „gardieni de corp” ce s-a străduit si a reuşit să realizeze un ferm ecran de protecţie în jurul liderilor coborîti in stradă. Am fi nedrepţi dacă nu am remarca travaliul deosebit depus de dl. Lup, care, într-un ARO-IO, aflat în fruntea coloanei, a realizat neîntrerupt, timp de un ceas şi jumătate, cu ajutorul puternicelor difuzoare de care dispunea vehiculul, o mobilizatoare propagandă audio. Din păcate, abundenţa de tehnică de arii plifioare nu a fost întotdeauna benefică pentru limpezimea mesajelor emise, difuzoare d-lui Lup fiind nu o dată bruiate de gigafoanele portabile foarte solicitate ale altor militanţi aflaţi în frunte.
A urmat mitingul din Piaţa Revoluţiei, unde, în aşteptarea coloanelor, un car al Televiziunii române instalat în dreapta tribunei, a atras şi îmbărbătat vreme de două ore trecătorii transmiţind prin circa 20 de difuzoare marşuri şi cîntece patriotice. Atît oratorii cît şi miile de membri şi simpatizanţi ai P.N.Ţ.-cd. şi-au exprimat puternica lor opoziţie fată de actuala conducere a ţării, vinovată, după cum s-a spus (ori s-a scandat), de falimentul şi sărăcia României. Cunoscutele şi tranşantele poziţii ale P.N.Ţ.-c.d.-ului au fost pe larg expuse în cadrul mitingului, auditoriul puţind reţine, printre altele, că poporul „nu mai poate răbda pe cretinii, dobitocii şi vînzătorii de ţară”, că respectiva formaţiune politică „consideră nulă si neavenită abdicarea M.S. Regelui Mihai” că „protectia socială e necesară numai pentru bolnavi si neputincioşi”, că se cere opoziţiei să iasă imediat din Parlament.
Spre sfirsitul mitingului, o ploaie „subţire” a produs o oarecare regrupare a auditoriului dar bine dotată cu umbrele, mulţimea a înfruntat cu curaj acest unic moment dificil.

Val. VOICULESCU

Ziarul Libertatea din 20 mai 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 20 mai 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

R.L ANUNŢĂ LUMEA!

Într-o corespondenţă din Bucureşti, agenţia Reuter informează că cel mai mare ziar de opoziţie „România Liberă”, a anunţat că a descoperit o serie de documente ale poliţiei secrete îngropate într-o zonă de munte, după actele de violenţă săvîrşite pentru sprijinirea guvernului în luna iunie, anul trecut.
Intr-o declaraţie transmisă prin telefax agenţiilor de ştiri, ziarul afirmă că documentele au fost îngropate de ofiţerii securităţii fostului regim comunist, care s-au alăturat noului serviciu de securitate creat de guvernul Frontului Salvării Naţionale.
Cotidianul – scrie, Reuter – arată că documentele au fost îngropate după ce 20 000 de mineri proguvernamentali au zdrobit cu brutalitate o demonstraţie antiguvernamentală, în iunie anul trecut, la Bucureşti. „România Liberă” scrie că descoperirea pune în lumină tentativa de distrugere a documentelor compromiţătoare ale securitătii, despre care s-a presupus că au rămas în mîna armatei şi a ministerului Justiţiei.
Ziarul relevă că va cere o anchetă oficială pentru stabilirea persoanei care a îngropat documentele. El deţine detalii asupra cărora va organiza luni o conferinţă de presă pe acest subiect.

Am fost şi noi la MISS UNIVERS

SE POARTĂ FRUMUSEŢEA SUD-AMERICANĂ!

(PRIN TELEFON, DIN LAS VEGAS)

Miss Univers ’91 – LUPITA JONES – 23 de ani, din Mexic  În juriu – Nadia Comăneci! ® Miss România s-a clasat pe locul 26 ® 600 de milioane de telespectatori au urmărit „Miss Univers

Vineri seară, în cel mai mare cazinou din Las Veqas, 73 de concurente din întreaga lume si-au început parada în fata a 7 000 de spectatori şi a 600 de milioane de telespectatori pentru a concura la titlul de Miss Univers ’91. Prezentatorii fascinantului spectacol, transmis în direct în peste 50 de tări si-au început speech-ul făcînd precizarea că participă, pentru prima oară, la acest criteriu mondial al frumuseţii reprezentantele României si Bulgariei, prezentind apoi juriul în care, spre marea si plăcuta surpriză a celor care am urmărit, transmisa prin satelit, vedeta, aplaudată îndelung de asistenţă, a fost Nadia Comăneci. Cum la această oră numele cîştigătoarei este cunoscut si în România Lupita Jones, Mexic (in fotografie), iată si alte citeva mănunte de la corespondenta noastră din Las Veaas, Corina Iancovici care a avut amabilitatea de a-şi respecta promisiunea unei corespondente de la fata locului: „Mai întîi, despre Nadia. Eu, cel puţin, nu cunoşteam că va face parte din juriu abia după intrarea în sală aflat si evident m-am bucurat foarte mult, mai ales că într-o sală plină de vedete. Nadia a fost de-a dreptul strălucitoare, iar dintre toţi cei oct membri ai juriului a fost cea mai aplaudată.
Arăta superb, într-o rochie foarte elegantă un adevărat star dar cu naturaleţea ei din totdeauna. A fost foarte generoasă, a dat cele mai mari note la toate concurentele, si – prin tragere la sorti – a făcut interviul cu reprezentanta S.U.A. Daniela Nane (Miss România 199de 22 de ani din Iaşi, n.n.) a făcut o figură frumoasă – s-a clasat pe locul 26, ceea ce eu cred că este foarte onorabil. Cea mai bună notă a luat-o la proba de interviu – 8,89 iar la celelalte probe a luat tot note bune – 8,03 la costum de baie si 8,21 la rochie de seară. Asta, in condiţiile în care Juriul a fost foarte sever cu orice greşeală sau stridentă si a notat multe concurente sub 7.50. Presa de dimineată spune că spectacolul a fost unul din cele mai sclipitoare din istoria concursului – nu întîmplător a fost desemnat Las Vegas-ul la această a 40-a ediţie. Aici sa comentează că prezenta pe podium a reprezentantei U.R.S.S. era previzibilă si se consideră că, deşi anul acesta a fost preferată frumuseţea sud-americancelor cele mai frumoase fete ale deceniului sînt olandezele, care si anul acesta au fost printre laureata – pe locul doi după ce anul trecut au fost pe primul Ioc prin Angela Visser. Angela a si prezentat concursul, alături de Lisa Gibins. Apropo de prezente – anul acesta a lipsit reprezentanta Ungariei”.
Prima noastră prezentă la „Miss Univers” nu a putut fi urmărită decît prin relatări scrise, dar vă putem asigura că apropiatul concurs „Regina Frumuseţii”, a cărei cîştigătoare ne va reprezenta la Queen of The World din Germania, va fi transmis în direct si la televiziunea noastră. Vă vom furniza amănunte chiar în această săptămînă. (V. LORIN).