Publicat: 20 Septembrie, 2015 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1990

SIGLĂ

În timp ce tradiţionalul semn electoral al liberalilor este o săgeată îndreptată spre dreapta-sus, din decupajul "V"-ului ce reprezintă "Viitorul românesc" al Aripii Tinere, reiese o săgeată îndreptată în jos! Spirit de contradicţie sau simplă potriveală? Oricum, după sumarul ultimelor numere, gazeta urcă, văzînd cu ochii.

Conferinţă de presă la Cotroceni

NIMIC NOU ÎN CONCEPŢIA PREŞEDINTELUI ILIESCU DESPRE REFORMĂ

Prezenţa a numeroşi ziarişti români şi străini, ieri, la Cotroceni, cu prilejul primirii de către preşedintele Iliescu a participanţilor la întîlnirea miniştrilor pentru reformă din ţările est-europene, a demonstrat că problematica economică a început să intereseze mass-media cel puţin în aceeaşi măsură ca mitingurile din Piaţa Universităţii sau ca evenimenlele de la Săpînţa. Conferinţa de presă a avut loc cu acest prilej într-o manieră informală, pe scările dintre două corpuri de clădire ale Palatului, într-o "grămadă deschisă", răspunsurile fiind oferite întrebărilor puse cu mai mult suflet şi cu vigoare sporită. Preşedintele s-a referit, între altele, la fenomenul de criză pe care-l determină "auto-demolarea vechiului sistem de conducere economică, incapabil să mai răspundă cerinţelor şi exigenţelor vieţii moderne. Şi exemplul "Tractorului" din Braşov a părut să ilustreze această aserţiune. Noua structură nu s-a conturat nici ea, încă, dar cu siguranţă că legea de bază a acestui mecanism vor constitui contractele economice. Structurile noi, vor apărea, desigur, sub impactul schimbărilor din toate domeniile. Va fi mai greu, însă, cu mentalităţile, ce constituie principalul obstacol din calea unui progres accelerat. Iniţiativa particulară şi sprijinirea ei? Cu greu se poate vorbi despre aceasta în situaţia în care ea e ilustrată doar de comerţul lăturalnic şi nu de producţia de, bunuri. A fost abordată şi problema hîrtiei pentru ziare, prilej pentru fostul editor să regrete situaţia precară a tipăririi de carte. Va trebui să gospodărim mai bine hîrtia, să o economisim şi, în ultimă instanţă să recurgem la importuri. E pregătită ţara să suporte costurile reformei?, a întrebat cineva. Economia de piaţă este generatoare şi de mari discrepanţe sociale - a spus preşedintele, abordînd una dintre temele sale favorite. Decalajele dintre săraci şi bogaţi vor fi accentuate de nivelul actual de trai coborît. Va trebui să îmbinăm reforma economică cu protecţia socială. Nu aflăm şi cum. Grevele: guvernul a făcut apel Ia un moratoriu. Ca răspuns, s-au înmulţit grevele. Nu numai că în acest moment ele nu rezolvă nimic, dar golurile de producţie se accentuează, spre paguba tuturor. Singura soluţie de ieşire din acest impas este să producem competitiv. Tocmai era vorba despre situaţia din Golf, cînd o bubuitură puternică a făcuţ să răsune ferestrele palatului. Tunase. Afară ploua cu găleata - după seceta ce ne-a uscat porumbul în tarla. Asistenţa a izbucnit în rîs, ca la o glumă bună! Este şi nota în care, la iniţiativa hotărîtă a consilierilor săi, preşedintele Iliescu a pus capăt acestei conferinţe de presă.

Octavian ANDRONIC

​​Ziarul Libertatea din 20 septembrie 1990 pag. 1-a ►


Caricatură de ANDO

IERI

PREMIERĂ MONDIALĂ. Ieri, comitetul de direcţie al ziarului "Dimineaţa" a hotărit componenţa... comitetului de direcţie! Este o premieră mondială în materie, care, sîntem siguri, nu va rămîne singulară.

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• VA AVEA GULDENBURGUL TREI PĂRŢI?

Sintem informaţi că un Guldenburg Autohton a încercat nu de mult să-şi adjudece "moştenirea rămasă din străbuni, dar că, din cauza unor "grave confuzii din capul ţăranilor colectivişti", a fost silit să dea dosul. Văzînd că s-a fript cu graba, Guldenburgul nostru, a hotărît să încerce cu zăbava. În acest scop, el s-a sfătuit cu mai mulţi Guldenburgi şi Balbeci Autohtoni, punînd la cale un serial in trei părţi şi mai multe episoade, pe care îl reproducem mai jos, fără a pretinde nici un drept de autor.

PARTEA I

Episodul 1. Onorabilului domn Guldenburg i se face milă de "sărăntocii" de pe "moşia" lui, care n-au înţeles că el voia de fapt să-i scoată din întuneric şi să-i readucă în Europa. 2. Hotărit mai întîi să-i lumineze, apelează de urgenţă la un Offenbach Autohton, vechi politician şi "părinte al ţărănimii", care tocmai era în căutare de sponsor. 3. La aflarea scopului umanitar al Guldenburgului Autohton, Offenbachul Autohton, după ce îşi face toate socotelile ideologice convoacă pe Lauritzenul partidului său, mare specialist în publicitate, prestidigitaţie şi hipnoză în masă. 4. Prin agenţii săi, ca şi prin mijloace specifice, acesta îndeamnă pe ţărani să ceară înapoi pămintul care le-a fost furat de comunişti şi să lichideze gospodăria colectivă. 5 . Unii, mai "înapoiaţi", pretind că acest lucru nu-i posibil, aducînd ca argument unele piedici, cum ar fi construcţiile atelierele, sera, ferma de animale, pensiile şi altele. 6. Nimic nu-i imposibil, intervine Lauritzen: dacă vreţi, puteţi! Înlăturaţi tot ce stă în calea viitorului vostru. 7. Susţinuţi şi de alţi interesaţi să intre în Europa, sătenii grăbiţi o , pornesc la drum. Vitele sînt, după caz, împărţite, vîndute, tăiate; hambarele sînt jefuite; anexele devastate; construcţiile lăsate în paragină; pămîntul, împărţit si el pe rupte. 

PARTEA A II-A 

Episodul 1. în urma acestui succes. Offenbachul Autohton obţine un mare capital politic şi de altă natură, pe care îl transformă curind în voturi. 2. Pe la casele lor, sătenii îşi fac şi ei socotelile. Acestea se potrivesc tot mai puţin cu cele din tîrg. Nemulţumirile se ivesc din toate părţile. De la felul cum s-a împărţit pămîntul de la lipsa uneltelor, de la nevoia de bani. 3. Certurile, bătăile, procesele se ţin lanţ. Încep vînzările de pămînt. O bursă ad-hoc se înfiripă în localul birtului, care, pe bani, întreţine o atmosferă specifică. Reprezentantul lui Schulte, bancher Autohton, le vine şi el în ajutor. 4. Cu toate acestea, în mintea unora încolţeşte ideea nefastă de a se asocia pentru a munci mai eficient pămintul. 5. Mare panică printre oamenii lui Lauritzen. Acesta cere de urgenţă indicaţii lui Offenbach în legătură cu încheierea părţii a Il-a a serialului! 6. Da, răspunde convins Offenbachul Autohton, o agricultură modernă nu se poate face decît într-o mare proprietate agricolă, cu maşini moderne, cu plan de producţie şi o conducere luminată.

(Va urma)
AMBIDEXTRU

EVRIKA! 

PREMIERĂ TEHNICĂ. Pentru prima dată in istoria tehnicii a fost realizată performanţa "schimbării roţilor locomotivei din mers". Şi asta - nota bene - în timp ce trenul se deplasa în... ZIGZAG! Titularul brevetului: ADRIAN PĂUNESCU.

​​Ziarul Libertatea din 20 septembrie 1990 pag. a 2-a ►

​​Ziarul Libertatea din 20 septembrie 1990 pag. a 3-a ►

La mulţi ani!

BUCUREŞTI-531

La 20 septembrie se împlinesc 531 de ani de la cea mai veche atestare a numelui Capitalei patriei - Bucureşti. Documentul respectiv a fost scris în cancelaria lui VLad Ţepeş pentru cîţiva boiernaşi din Mehedinţi, cărora li se confirma dreptul de proprietate asupra ocinelor lor. Pentru Bucureşti hrisovul are o semnificaţie deosebită conţinută în partea finală a textului în care se confirmă că s-a "scris în septembrie 20 în cetatea Bucureşti, în anul 6968" (adică 1459). Ca atare, la jumătatea sec. al. XV-lea aşezarea de pe malurile Dîmboviţei atinsese stadiul de oraş-cetate, cuvîntul grad folosit de grămătic avînd ambele înţelesuri. La acea dată, aşezarea respectivă purta numele Bucureşti şi avea posibilitatea găzduirii voievodului Ţării şi, după obiceiul epocii, şi a suitei acestuia, inclusiv cancelaria domnească. Este clar faptul că actul respectiv, nu are nimic de-a face cu începuturile Capitalei noastre. In realităţile româneşti sînt foarte puţine localităţi care au beneficiat de un act de fondare. Majoritatea zdrobitoare este alcătuită din aşezări vechi care apar în incidenţa actelor scrise, de cele mai multe ori, în legătură cu mersul proprietăţii sau în cronicile medievale atunci cînd îşi leagă existenţa de unele evenimente deosebite. 

Aşa cum o demonstrează cercetările arheologice, Bucureştiul este o aşezare veche, succesoare a locuirii autohtone ce vine din milenii. Vatra de formare se plaseaza în centrul de astăzi, devenind un veritabil nucleu al tuturor secolelor ce s-au adăugat. Configuraţia terenului era cu totul alta decît cea pe care o vedem acum. Panta actualului Bulevard 1946 spre Piaţa Unirii era mult mai accentuată, spre Biserica Sf. Dumitru de jurămînt de pe fosta Uliţă Domnească, existau nişte vaioage foarte adînci, Dîmboviţa îşi avea cursul sinuos primind prin zona magazinului Unirea de azi (...)

Descrierea respectiva poate fi atribuita atit secolelor IX-XI, cit şi veacurilor imediat următoare. Este interesantă aglomerarea de case, cuptoare, gropi de cereale aparţinind secolelor IX--XI în zona Curţii Domneşti, unde putem presupune şi funcţionarea unui târg. Nu avem nici un indiciu asupra denumirii acestui centru zonal. Dar, exact în acelaşi spaţiu a funcţionat aşezarea feudală in sec. al XIV-lea. Acum a intervenit un element hotărâtor. Este cetăţuia din cărămidă, înconjurând un şanţ de apărare, avînd menirea de a adăposti o căpetenie administrativă şi militară şi de a supraveghea vadul de peste Dimboviţa. Din capul locului, a fost o construcţie domnească, caci peste fundaţiile ei s-au ridicat zidurile ceţăţii lui Vlad Ţepeş in anii 1453-1459. Din aceasta cetate, construita din bolovani de riu aduşi de pe Valea Prahovei, in prezent conservaţi in Muzeul Curtea Veche a fost emis hrisovul din septembrie 1459. Documentele epocii, ca şi altele următoare confirma că Bucureştiul se afla intr-o zonă de munte proprietăţi ale urmaşilor lui Vlad Dracu, numiţi şi Drăculeşti. Moşiile lor se aflau la Tinganu şi Greci, la Măneşti pe Co-lentina, azi in raza oraşului Buftea, şi in alte părţi învecinate. Hrisovul bucureştean de acum 531 de ani confirmă că Vlad Ţepeş era la acea dată la Bucureşti, aşa cum o vor dovedi şi alte înscrisuri din anii următori. Cu Vlad Ţepeş, mai precis cu a doua lui domnie, din anii 1456-1462, Bucureştiul devine reşedinţă voievodaia, imparţindu-şi această înaltă calitate timp de exact două secole cu oraşul Tîrgovişte. 

Faptul acesta a avut un efect extraordinar. Ritmul lent de dezvoltare de pină atunci a devenit mult mai alert. S-a mărit suprafaţa oraşului şi a crescut numărul locuitorilor. Se presupune că populaţia bucureşteană in sec. XV era de circa 2000 persoane, cifră demnă de luat în seamă. S-au alcatuit atunci uniţele centrate ocupate de meşteşugari, negustori, dregători, orăşenii de rînd alcătuind, zonele periferice. Pe lingă cetatea lui Ţepeş, înconjurata de un vast spaţiu înglobat ulterior, in Curtea Domnească, au apărut biserici din piatră şi din lemn. De exemplu, sub actuala biserică Sf. Gheorghe Nou, din "gura Lipscanilor, a funcţionat, la jumătatea sec. al XV-lea un lăcaş pe la care se mai păstrează, adinc implantate în pământ, fundaţii din bolovani de rîu in jur, se găsesc morminte dotate cu monede emise de Mohamed al Il-lea Fatin, rivalul lui Vlad Ţepeş. Limită nordică a oraşului se intindea pina la Colţea, unde îşi desfăşurau activitatea olarii, un cuptor de copt vase gasindu-se de către arheologi alături de biserica marelui spătar Mihai Cantacuzino, de pe bd. 1946. 

Aici veneau martori de pretutindeni şi se comercializau produse orientale pentru Braşov, aşa cum rezulta dintr-o scrisoare domneasca adresata oraşului de peste munţi. Stabilirea reşedinţei la Bucureşti, ca şi resursele economice şi demografice ale zonei au favorizat continua dezvoltare a oraşului de pe Dîmboviţa, care devine din sec. al XVII-lea unul dintre cele mai importante oraşe din Balcani şi cea mai puternică concentrare urbană românească.

Secolele care au urmat au confirmat înaltele calităţi economice, politice şi culturale ale oraşului urmaşilor strămoşului Bucur, cel ce stă la originea numelui Bucureştiului nostru.

Prof. dr. Pandit I. PANAIT

​​Ziarul Libertatea din 20 septembrie 1990 pag. a 4-a ►

Ambasadorul S. U. A. despre relaţiile româno-americane

Dl. Alan Green Jr.: "AMERICA NU A ŞOVĂIT SĂ AJUTE ROMÂNIA ÎN MOMENTELE GRELE!"

Marţi, portul Constanta i-a avut ca oaspeţi pe domnul Alan Green jr., ambasadorul SUA la Bucureşti, pe alţi membri ai ambasadei.
Vizita diplomaţilor americani a fost determinată de sosirea în portul nostru maritim a navei "Marine Princess", a 11-a din cele 40 cîte au transportat pînă acum ajutoare destinate României. Ea are la bord o cantitate de 40.250 tone cereale.
Oaspeţii au fost însoţiţi de domnii Ion Ţipu, ministrul agriculturii şi alimentaţiei, Aurel Antoniu, subsecretar de stat, de alte persoane oficiale române.
La conferinţa de presă de la bordul navei americane, ambasadorul american a declarat: In decembrie anul trecut, poporul român, acţionînd unit, a răsturnat tirania comunistă care il oprimase cu brutalitate, batjocorind bogăţiile ţării timp de patruzeci şi cinci de ani. Statele Unite au admirat curajul dovedit de poporul român şi au acţionat rapid pentru ajutorarea acestuia în realizarea unei societăţi noi, libere şi prospere.
Guvernul Statelor Unite îşi exprimase de mai multă vreme repulsia faţă de violarea drepturilor umane fundamentale ale ppporului român de către fostul regim şi condamnase această situaţie. Am fost neplăcut impresionaţi de faptul că poporul român era lipsit de hrana pe care o producea, pentru a permite conducerii comuniste să trăiască în lux şi să-şi construiască monumente pentru propria sa glorie.
În semn de recunoaştere a îndelungatei suferinţe a poporului român, Statele Unite au întreprins măsuri pentru a îmbunătăţi situaţia aprovizionării cu alimente în România. La mai puţin de trei luni după revoluţie, guvernul Statelor Unite semnase două acorduri pentru un ajutor alimentar în valoare de 30 milioane dolari. Cerealele furajere, atît de necesare pentru creşterea producţiei de carne, sînt în curs de livrare diferiţilor consumatori. Transporturile de porumb şi unt sosesc şi ele vor intra imediat în sistemul de distribuţie.
Am venit astăzi la Constanţa, împreună cu domnul ministru al agriculturii si alimentaţiei pentru a asista la descărcarea unui transport valoros de ajutoare americane, care de altfel sosesc fără întrerupere în portul Constanta din luna mai. Transportul care este descărcat astăzi, aici reflectă preocuparea, compasiunea si generozitatea poporului american.
America n-a şovăit să ajute România în momente grele. America a reacţionat rapid, masiv si eficient. Avioanele americane au început să aducă în România material medical încă din prima săptămînă după revoluţie. Ajutoarele au sosit tot timpul. Pe lingă ajutorul alimentar la care asistăm astăzi, americanii au livrat sau sînt pe cale să mai livreze ajutoare suplimentare în valoare de încă 50 milioane dolari.
Vom continua să sprijinim dezvoltarea democraţiei şi economia de piaţă în România; astfel încît suferinţele umane din ultimii 45 de ani să nu se mai repete niciodată.
Răspunzînd întrebărilor puse de ziarişti, Alan Green jr. a spus:
Statele Unite apreciază, în primul rind, foarte mult poziţia adoptată de România în ce priveşte evenimentele din Golf, în conflictul dintre Irak şi Kuweit. În acelaşi timp, apreciem foarte mult modul cum domnul ambasador Munteanu a condus lucrările Consiliului de Securitate în luna august. Vizita mea aici reprezintă o dovadă în plus a atenţiei pe care o acordăm ajutorului umanitar. Am citit unele articole neplăcute publicate in presa română in sensul că guvernul american nu a acordat un ajutor prompt şi semnificativ României. Cred că cifrele, volumul total al ajutorului Administraţiei, cît şi cel al companiilor americane, se ridică la suma de aproximativ 120 milioane dolari. 
Dacă România va continua să aibă un guvern stabil, democratic, sînt foarte încrezător că legăturile, relaţiile dintre Statele Unite şi România vor continua să se îmbunătăţească, în afară de ajutoarele acordate României, sînt in curs multe tratative pentru cooperare bilaterală, dar nu deţin date exacte in legătură eu acestea.
Problema clauzei pentru România este în atenţia guvernului american.
Sint încrezător în această privinţă şi, ca reprezentant personal al preşedintelui Bush fac tot ce îmi stă in putinţă pentru a informa cu exactitate Washington-ul şi Piaţa Comună asupra situaţiei din România. Cu toţii sintem încrezători în această privinţă.
Ministrul român al agriculturii şi alimentaţiei a mulţumit, în numele poporului român, în numele guvernului, pentru ajutorul acordat în această perioadă de refacere a agriculturii, care a facilitat producerea mai multor bunuri alimentare destinate consumului populaţiei.
Întrebat ce întreprinde guvernul în speţă, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru stabilirea unor raporturi de cooperare în acest domeniu, dl ministru Ion Ţipu a declarat:
Această cantitate, ajutor al SUA, ca şi cantităţile importate prin efort valutar propriu ne-au ajutat să redresam efectivele de animale din ţară şi să realizăm o constanţă in asigurarea necesarului de carne, lapte, ouă şi alte produse alimentare de la efectivele naţionale. Căutăm în continuare noi soluţii ca să găsim sprijinul necesar, avînd în vedere seceta cu urmări nefericite din ultima sută de zile, respectiv în lunile iunie, iulie şi august pentru a putea face o balanţă normală a resurselor necesare pînă la viitoarea recoltă.

I-am spus domnului ambasador că ţara noastră fiind dezavantajată de faptul că nu are încă clauza naţiunii celei mai favorizate, dar nu are nici datorii externe, este dornică să coopereze cu toate ţările vestice, e deschisă spre democraţie şi libertate. Acest cadru oferă posibilitatea stabilirii unei conlucrări, a unei colaborări, de creştere efectivă a potenţialului agriculturii ţării noastre.