Publicat: 21 Mai, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 21 mai 1994

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

FARSELE RAPORTĂRI...

Raportul König - Jansson asupra modului în care se comportă România în perioada de probă europeană, a pus pe foc întreaga suflare politică autohtonă. Nesusţinut la Varşovia din cauză că dl König avea treburi urgente pe acasă, la Viena, şi amânat pentru reuniunea următoare, de la Sofia, Raportul a intrat în mâinile presei care-l comentează după cum îi e uitătura: pieziş, chiorâş sau făcând cu ochiul. Este o adevărată revărsare de satisfacţie perversă, amestecată cu mânie mai mult sau mai puţin proletară, dar în mod cert cu o reverberaţie emoţională ce depăşeşte cu mult importanţa şi semnificaţia sa.

Pentru că, stând drept şi judecând strâmb (ori viceversa), ce este, la urma-urmei acest Raport? Ce este, la urma-urmei, această “carantină”, această supraveghere, daca nu un bâlci democratic ce permite atâtor inşi şi atâtor instituţii să-şi dea ifose, să justifice banii comunitari pe care-i papă cu lingura, să pozeze în campioni ai unor noţiuni nici de ei încă bine însuşite.    

Nu putem să nu recunoaştem că după atâţia lungi ani de dictatură ne este greu, aproape imposibil, să ne adaptăm şi să corespundem unei grile democratice care prin alte părţi s-a construit vreme de câteva sute de ani. Nu sunt cu mult mai presus decât noi nici alţi confraţi de lagăr socialist, pe care doar o spoială, un luciu, îi face să semene cu Europenii mai mult decât noi. Este clar, deci, că democraţia este un proces în plină desfăşurare şi că mai avem până să-i atingem standardele. Primirea noastră (şi a altora) în Consiliul Europei a corespuns unei necesităţi politice - de care chiar Consiliul a fost conştient - şi nu atât competitivităţii noastre. Astfel încât agitarea apelor cu acest raport penibil, care ridică la gradul de problemă a democraţiei schimbarea judecătorului Turianu sau eliberarea criminalilor de la Zetea nu reprezintă altceva decât parodia unui joc, în care - în mod normal - ei ar trebui să se facă că fac, iar noi să ne facem că facem. Credeţi cumva că îşi va asuma Europa riscul să ne dea afară din cauza dlui Turianu? Să fim serioşi! Nu vreau să spun că n-ar trebui să ţinem cont de nişte recomandări reale, dar nici să ne rezonăm ca băgaţi în priză la toate balivernele şi inepţiile cuprinse în raportul celor doi domni - la urma-urmelor şi ei nişte inşi care au ajuns unde au ajuns, cum au ajuns şi unii de-ai noştri unde-au ajuns, şi pe care-i duce capul atât cât îi duce.

Raportările sunt şi ele de mai multe feluri şi am moştenit de la vechiul sistem practica falselor raportări. În cazul de faţă - farse raportări...

Octavian ANDRONIC

LA PUNCT
EGALITATE, DAR NU PENTRU CĂŢEI

Multe şi frumoase sunt vorbele ce se rostesc în zilele noastre de către mai marii sau mai micuţii actori ai vieţii politice mondiale. Rămâne omul de rând, mut de uimire şi înţepenit de admiraţie auzind el câtă democraţie, egalitate şi suveranitate, respect reciproc şi cooperare se revarsă, în tirade nesfârşite, ca un balsam, peste rănile ce i le-a pricinuit fiarele comuniste. Gata, cortina de fier a căzut, belicosul Tratat de la Varşovia a sucombat, U.R.S.S. s-a prăbuşit, iar pe planetă s-a încins hora păcii. 

Este, însă, timpul unu, pentru că, urmează şi timpul doi. Când omul rămâne perplex văzând că toate acele înşiruiri de cuvinte zornăitoare sunt goale, complet goale de conţinut. Li s-a oferit pionilor din zona fosta socialistă de către NATO parteneriatul pentru pace, dar a fost suficient ca Moscova să strănute şi Alianţa a şi pus pe tavă Rusiei un ‘’parteneriat special", ceva cu totul separat, o prăjitură interzisă căţeilor. Mulţumit, Kremlinul a salutat rapid iniţiativa Bruxelles-ului, şi a clamat: este "pasul ce trebuia făcut".

Fluturarea flamurii egalităţii se dovedeşte, încă o dată, praf în ochii... credulilor (ca să ne exprimăm academic) rămânând perfect valabil doar faptul, istoric atestat, că unii sunt mai egali decât alţii..

Emil JURCĂ

UN CATTANI DE PROVINCIE

Dl Gavra a lansat o campanie incendiară - cea a locuinţelor obţinute în mod abuziv de către parlamentarii români. O campanie care s-ar putea să-l facă mare. Sau mic.