Publicat: 22 Iulie, 2014 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu două decenii, în 1994?
Libertatea din 22 iulie 1994

 

Scandal la Costineşti

UN "CAZ PENAL" ÎN LUMEA CINEMATOGRAFICĂ? 

La recentul Festival internaţional al tinerilor realizatori de la Costineşti, filmul debutantului Mihnea Columbeanu a provocat vii controverse.
Era şi cazul, fiindcă este într-adevăr un film insolit, cu un subiect în care morbidul întâlneşte macabrul. S-a plecat de la o ştire, ea însăşi dubitabilă, servită, fierbinte, de "Evenimentul zilei" cititorilor mai creduli: cică în morga unui spital un felcer ar fi întreţinut relaţii sexuale cu cadavrele de sex feminin. Profanare şi viol, deci, în acelaşi timp! Iniţiativa de a broda pe canavaua psihopatiei a venit din partea studioului "Alpha" care, el, i-a împins în faţă, debutantului, oferta respectivă. Mihnea Columbeanu aştepta de zece ani prilejul să-şi încerce forţele într-un lung-metraj. N-a avut tăria de caracter să refuze! Şi a construit, în jurul camerei macabre, o lume întreagă de personaje şi situaţii între care se aflau şi doi minori, o fată de 14 ani şi un adolescent de 15, pe care, în finalul filmului, i-a pus să facă dragoste, dezbrăcaţi, într-o scenă de voluptuoasă calofilie.

Secvenţa vinovată a provocat o adevărată explozie a vehemenţelor, la conferinţa de presă de la Costineşti care, se pare, a contaminat şi unele voci din presa bucureşteană. Un tânăr realizator TV l-a avertizat, pe nu mai puţin tânărul regizor, că pervertirea minorilor, fie şi pe calea plasării acestora, pe platoul de filmare, în situaţii vicioase, poate avea consecinţe penale, iar un tânăr secretar UCIN şi-a amintit că, numai cu un deceniu în urmă, debutantul nostru mai fusese implicat în filmarea perversă a unor minori.

Departe de noi gândul de a lua apărarea autorului acestui film maliţios, intitulat "Neînvinsă-i dragostea!" Dacă-i Tribunal, Tribunal să fie! Vom observa doar că, printr-o stranie coincidenţă, ultimele trei producţii ale studioului "Alpha International" au avut, toate, finaluri implicând puberi în, ca să ne exprimăm tehnic, "contact sexual"! În PATUL CONJUGAL, chiar directorul studioului construia finalul (care se petrecea, ce-i drept, în anul 2004) pe iniţierea unui adolescent în jocurile năstruşnice ale dragostei, lăsându-i cu nădragii pe vine între picioarele unei înduioşate prostituate. Câteva luni mai târziu a urmat o altă "operă de gang" tip Alpha, intitulată DRAGOSTE ŞI APĂ CALDĂ, semnată de debutantul Mironescu, în finalul căreia se supralicita, puberul fiind împins ca părtaş la un viol. În primele două cazuri nimeni n-a avertizat asupra implicaţiilor penale. Ocazia a apărut o dată cu filmul lui Columbeanu, care nu făcea decât să reia motivul.
Chiar dacă nu implicăm Procuratura şi Justiţia aici, menţi-nându-ne pe plan strict estetic, coincidenţa finalului celor trei filme n-ar trebui să treacă neobservată. Este o obsesie aici care, dacă n-ar fi fost impusă de directorul studioului, ar fi putut fi reluată de tinerii cineaşti măcar pentru a-i câştiga bunăvoinţa. Şi chiar dacă am exclude şi această din urmă posibilitate, era misiunea directorului studioului, reputatul regizor M. Daneliuc, care-i coordonează producţia, să-i atragă, debutantului, atenţia că acest soi de final fusese deja "fumat", şi că împingea filmul spre manierism. În orice caz, dacă dl Columbeanu ar fi invitat în faţa Justiţiei sub acuzaţia de pervertire a minorilor, atunci tânărul debutant ar târâi, în faţa instanţei, o trenă ceva mai lungă de personalităţi...

Tudor CARANFIL

Dimitrie Sturdza se "amestecă" în "problemele interne" ale ţării

O SOLUŢIE ECHITABILĂ ÎN CONFLICTUL CHIRIAŞI-PROPRIETARI
• Contracte de leasing pe termen lung!
Trăiesc din plin frământările ţării mele. Problemele ei mai vechi sau mai noi, dificilele probleme ale tranziţiei româneşti mă solicită cu atât mai mult cu cât rezolvarea unora dintre ele se întrevede mai greu, apar nu o dată soluţii contradictorii care se exclud unele pe altele şi cauzele rămân mai departe suspendate în inerţie şi nemulţumire.

O asemenea problemă, o asemenea cauză o reprezintă restituirea caselor foştilor proprietari.

La noi, se ştie, această cauză are mai multe conotaţii particular ro-

mâneşti, de care un stat de drept trebuie să ţină seama. Sunt întru totul de părerea preşedintelui Ion Iliescu că injustiţia fostului regim care a furat proprietatea imobiliară a multe mii de oameni, nu poate fi reparată printr-o nouă injustiţie, exprimată prin evacuarea şi azvârlirea în stradă a sute de mii de familii de chiriaşi. Familii care trăiesc, multe dintre ele, de zeci şi zeci de ani, în locuinţele imobilelor respective, fără nici o vină faţă de cineva, începând cu foştii proprietari.
Nejust şi imoral ar fi ca aceste familii să fie scoase în stradă!

După cum nejuştă şi imorală ar fi certificarea - acum - a hoţiei de proprietate imobiliară care a lovit atâţia oameni în România pe vremea despotismului!

Greşeala, după opinia mea, ar fi alegerea oricăreia dintre aceste două "soluţii".

Şi ce gândeşte, ce propune atunci Dimitrie Sturdza, se vor întreba, poate, grăbiţii nerăbdători?

Ei bine, eu propun o soluţie de drept care mi se pare nu numai dreaptă, dar o văd împlinind aspiraţiile

(Continuare în pag. a IlI-a)

 

PĂGUBAŞII ACUZĂ DIRECT POLIŢIA

PENTRU TERGIVERSAREA ANCHETELOR PRIVIND ESCROCHERIILE IMOBILIARE
Am dezvăluit, în mai multe numere ale ziarului nostru, cazuri flagrante de escrocherii imobiliare, săvârşite de firme deja specializate în astfel de afaceri, ce acţionează, practic, netulburate de mult timp. Plouă cu telefoane Ia redacţie, cititorii ne interpelează întrebându -se şi întrebându-ne "de ce nu se ia nici o măsură?" Mult timp şi noi am fost nedumeriţi de Ientoarea anchetei poliţieneşti. Nu am publicat până acum acuzele grave aduse de persoanele înşelate Ia adresa organelor de anchetă, care erau doar supoziţii. Dar acum au început să curgă dovezile implicării unor persoane din aparatul poliţienesc şi din Justiţie în asigurarea protecţiei - eficiente - a unor escroci neruşinaţi. Atât cazul firmei "Sabra" cât şi cel al firmei "Argos" şi al sateliţilor acestora -- de care atât Poliţia cât şi Procuratura, are cunoştinţă, de mult timp - dovedesc cel puţin timiditatea acestor instituţii ale statului în luarea unor măsuri ferme, de stopare a infracţiunilor. Oamenii continuă să fie înşelaţi, Ii se iau mii de dolari, pentru apartamente inexistente, semnează un contract care în ochii organelor de anchetă nu are valoare probatorie. Care să fie motivaţia "timidităţii" anchetatorilor?

Redăm, în pagina a 11-a, textul unui memoriu oferit spre publicare ziarului nostru de un grup de persoane escrocate de clanul Florescu, patroni ai firmei "Argos".

Valentin ZASCHIEVICI


LECTURI DE VACANŢĂ

RAPORTUL SRI DESPRE...

DECEMBRIE '89 LA BUCUREŞTI

În ziua şi seara de 21 decembrie, atitudinea şi reacţiile forţelor de ordine faţă de manifestanţi au fost contradictorii, uneori ciudate. În orice caz, greu de explicat.

Sunt primele "pete albe" pe harta revoluţiei române, la care vor veni să se adauge altele în noaptea şi dimineaţa următoare.
M. Ap. N. A SCOS TANCURILE LA ATAC

Un alt moment deosebit l-a constituit ieşirea din dispozitiv şi trecerea prin piaţă a tancurilor.

După ce, iniţial, se încercase, fără succes, spargerea baricadei cu ajutorul unui TAB (cei din piaţă incendiaseră baricada) au fost folosite tancurile.

Date culese din discuţii purtate cu persoane care s-au aflat la faţa locului susţin că, după ce s-ar fi anunţat prin portavoce ca lumea să se împrăştie, întrucât în piaţă vor intra tancurile, unul dintre blindate s-a îndreptat spre remorca răsturnată şi a împins-o, deschizând o breşă largă. Această manevră a provocat şi accidentarea mortală a câtorva persoane aflate în apropiere. După o scurtă oprire, în timpul căreia echipajul a tras o rafală cu mitraliera de bord, tancul s-a îndreptat în viteză spre intersecţia Piaţa Universităţii, apoi s-a angajat pe bulevardul Republicii. Primul blindat a fost rapid urmat de celelalte patru, două urmând acelaşi drum cu primul, iar două avansând spre Piaţa Unirii. Există persoane care fiind prezente în piaţă, afirmă că pe bulevardul Republicii, blindatele au tras din nou cu mitralierele, din mers, spărgând vitrinele magazinului alimentar din imediata vecinătate a Ministerului Agriculturii.

După ce blindatele au părăsit zona, în piaţă au pătruns atât forţe de ordine, cât şi trupe M.Ap.N. care, cu brutalitate, i-au împrăştiat pe demonstranţi, obligându-i să se refugieze înspre Piaţa Unirii şi străzile adiacente Pieţei Universităţii.

UN GRUP SUSPECT DE "REVOLUŢIONARI"

Eliberarea pieţei a fost urmată de curăţarea urmelor, acţiune pentru care au fost folosiţi lucrători de la Salubritate.

În aproape tot acest timp, însă, în dreptul Hotelului "Intercontinental", în chiar imediata vecinătate a cordonului de militari, exista un grup agitatoric foarte activ, amplasat pe un T.A.B. "cucerit", abandonat din echipaj, grup care nu a fost supus nici asalturilor scutierilor nici tirului executat în zonă, iar spargerea "baricadei" nu s-a realizat spre zona T.A.B.-ului, pentru a fi eliberat, ci diametral opus, spre zona restaurantului "Dunărea".

Cum au reuşit nişte civili să captureze o maşină de luptă şi cum au fost ei ocoliţi de toate necazurile nopţii aceleia fierbinţi, rămân, încă, întrebări care-şi aşteaptă răspunsul.

De altfel, în contul nopţii de 21 spre 22 decembrie pot fi trecute şi alte întrebări, ale căror răspunsuri ar putea spori adevărul despre cele întâmplate atunci.

ALCOOL Şl DROGURI

Unul dintre lucrurile despre care s-a discutat mult - şi continuă să se discute şi în prezent - îl constituie curajul deosebit al unora dintre cei care au acţionat în noaptea respectivă în Piaţa Universităţii, înfruntând fără nici o teamă forţele de ordine.

Legat de aceasta, din date provenite de la foşti ofiţeri ai Direcţiei a V-a a rezultat că, după lăsarea întunericului, în piaţă a sosit un camion, fără însemne de înmatriculare, care a descărcaţ o mare cantitate de sticle cu băuturi alcoolice, care au fost împărţite celor care rămăseseră în piaţă. Sticlele nu aveau nici o etichetă, iar analiza lichidului aflat într-o astfel de sticlă - efectuată în laboratorul organoleptic aflat în sediul fostei unităţi menţionate - a relevat prezenţa în conţinut, a unor substanţe din categoria drogurilor cu efect excitant, care provocau consumatorilor o stare de exaltare, inhibând instinctul de conservare şi, prin aceasta, înlăturând senzaţia de frică şi alterând puternic percepţia stărilor de pericol.

Această informaţie nu este lipsită de interes: dacă se are în vedere modul de comportament al unora dintre manifestanţi, cu precădere al celor care, în momentul spargerii baricadei de către tanc, nu s-au dat la o parte, unii fiind accidentaţi mortal.

Cercetările ulterioare nu au stabilit, încă, cine a adus camionul şi din iniţiativa cui.

ŞEFII SECURITĂŢII AU RĂMAS FĂRĂ GLAS

Semne de întrebare ridică şi situaţia ambiguă adoptate, de conducerea superioară a fostului D.S.S. Astfel. în lipsa generalii lui Vlad - aflat în sediul C.C. al P.C.R. - conducerea trebuia să fie, automat, preluată de adjunctul său, generalul BUCURESCU GIANU. Acesta însă - conform unor relatări ale fostului său şef de cabinet (actualmente cadru în U.M. 0215 Bucureşti - M.I.) - refuza să răspundă la telefon sau să dea vreo indicaţie cu privire la activităţile ce-ar fi trebuit desfăşurate.

După cum o necunoscută mai stăruie şi în ceea ce-l priveşte pe fostul şef al Securităţii Municipiului Bucureşti, col. (r) GORAN GHEORGHE care, în cursul nopţii de 21/22 decembrie 1989 a părăsit unitatea fără să dea nici un fel de ordine şi fără să anunţe cine îl înlocuia la comandă reapărând abia după 25 decembrie 1989, când deja, oarecum, situaţia se stabilizase.

22 decembrie 1989 - dimineaţa şi amiaza

ARMATA SCHIMBĂ MACAZUL

După cum bine se ştie, ziua a debutat cu mişcarea coloanelor de muncitori către sediul fostului C.C. al P.C.R. Deşi pe parcurs erau instituite dispozitive militare de blocare a accesului, acestea au fost depăşite fără nici un incident notabil (în câteva locuri s-au tras rafale de avertisment, dar fără efect şi, mai ales, fără victime). Mai mult, în foarte multe cazuri, cadrele şi militarii din baraje au fraternizat cu populaţia, raliindu-se atitudinii anticeauşiste a acesteia. (Se poate aprecia că un rol major în privinţa acestei opţiuni l-a jucat şi reacţia de nemulţumire a cadrelor Armatei faţă de comunicatul prin care se anunţa sinuciderea generalului Milea, etichetat ca "trădător").

Depăşind şi cordonul format pentru protecţia sediului fostului C.C. al P.C.R., coloanele muncitoreşti cărora, pe parcurs, li s-au alăturat foarte mulţi locuitori ai Capitalei, au intrat în actuala Piaţă a Revoluţiei.

Trebuie subliniat că atât pe parcursul marşului de la platformele industriale spre centru, cât şi după intrarea în piaţă, manifestanţii nu au avut un comportament huliganic sau violent, deplasarea efectuându-se în condiţii de disciplină.

SCENA BALCONULUI, ÎNTR-O PRIMĂ DISTRIBUŢIE

A urmat fuga cuplului Ceauşescu, ridicarea în aer a elicopterului generând un val de entuziastn şi euforie generală (moment marcat prin apariţia sloganului "Ole, ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!").

Pe acest fond, persoane din mulţime au trecut la ocuparea clădirii.

Trebuie subliniat că, deşi în sediul fostului C.C. al P.C.R. se aflau cadre ale fostei Direcţii a V-a (securitate şi gardă) având asupra lor armament şi muniţie, acestea nu au opus nici un fel de rezistenţă ci, după ce au depus armamentul, au predat clădirea revoluţionarilor şi au ieşit în stradă. De asemenea, demn de menţionat este şi faptul că cei care au ieşit nu au fost molestaţi sau bruscaţi de persoanele aflate în jur.

După fuga foştilor lideri de partid şi de stat şi ocuparea sediului fostului C.C. al P.C.R., în balconul clădirii au apărut mai multe persoane care prin sistemele de sonorizare folosite la mitinguri s-au adresat mulţimii. Printre cei care au luat cuvântul s-a aflat şi generalul VOINEA, care a arătat că Armata este alături de popor, fiind a poporului (moment marcat de sloganul "Armata e cu noi!", strigat în toată piaţa).

Ca o concluzie cu privire la această parte a zilei se poate arăta că, cel puţin până în jurul relor 12.00-14.00, în Bucureşti, nu s-a tras nici un foc de armă împotriva revoluţionarilor şi populaţiei.

AUDIOVIZUALUL ÎN MÂNA POPORULUI

Unul dintre momentele semnificative ale perioadei l-a constituit "ocuparea", de către revoluţionari, a Radiodifuziunii şi începerea difuzării de către aceştia, în direct, pe postul naţional a unor mesaje adresate populaţiei. Acţiunea s-a desfăşurat fără nici un fel de incidente, forţele de apărare a obiectivului (cadre şi militari din trupele de securitate) şi cadrele de miliţie care asigurau controlul la acces neopunând nici o rezistenţă.

Una dintre persoanele direct şi activ implicate în această acţiune, care poate oferi detalii amănunţite este ALEXANDRU MIRONOV pe atunci redactor la emisiunile pentru ştiinţă.

Anterior ocupării instituţiei, cadrele din aparatul informativ-operativ al fostei Securităţi, detaşate în obiectiv pentru întărirea pazei, şi care erau înarmate, au depus armamentul şi muniţia (pistolet "Carpaţi" şi două încărcătoare cu câte sase cartuşe fiecare) la Corpul de gardă. La controlul efectuat de cadrele Armatei s-a constatat că armamentul şi muniţia nu au fost folosite.

Lucrurile s-au petrecut identic şi în cazul Televiziunii Române.

- Va urma -

Azi, jale mare-n România:
SĂRACĂ INIMA MEA, CE-A FĂCUT J.R. CU EA? 

 

 

Pag. a III-a