Publicat: 23 Aprilie, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 23 aprilie 1994

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

GUVERNUL Şl PRESA

 

Istoricul relaţiilor post-decembriste dintre guvernele care s-au perindat la Palatul Victoria şi presa de stat sau particulară au un numitor comun: tensiune şi un antagonism mai mult sau mai puţin făţiş. Tonul a fost dat de aroganţa cu care primul premier "post" a tratat o mass-media în a cărei forţă nu prea avea temeiuri să creadă, raportându-se la ereditatea ei totalitară, în plus, uşurinţa cu care în anii '90-'91 se mai puteau face bani în acest domeniu care a intrat printre primele în standardele economiei de piaţă, l-a făcut să o trateze generic, ca pe un "îmbogăţit de război". Aşa încât declanşarea cursei creşterii preţurilor la hârtie şi tipar n-a fost privită altfel decât ca o sancţiune firească pentru sfidarea acesteia şi ca un mijloc eficient de cenzură - în compensaţia unui exces de libertate devenit prea repede libertinaj. Avea să fie, de altfel, pedala pe care guvernările ulterioare au apăsat aproape cu satisfacţie, ridicând din umeri şi declarându-se neputincioase în a stăvili escalada declanşată de regiile autonome de imprimare şi fabricat hârtie, nestăvilite de nici o concurenţă şi de nici o restricţie. S-a considerat din ce în ce mai normal ca presa să plătească pentru îndrăznelile ei critice, prin sufocarea financiară. Mai ales când la putere au venit, după ingineri, contabilii. Presiunii costurilor i s-a adăugat presiunea impozitelor şi a tarifelor: TVA pentru hârtie şi publicitate (deşi, teoretic, produsul -ziarul - era scutit), tarife descurajante la transport în procesul de difuzare, taxe pentru
agricultură şi cercetare (?) şi altele. Aproape firesc, gazetele au început să-şi dea duhul una după alta, în timp ce acelea rămase şi-au înteţit atacurile la adresa guvernului şi a demnitarilor săi, tăvălindu-i cu sau fără motiv. Acest război surd, dus de patru ani încoace, are toate şansele să ducă la stări ireversibile şi pentru o tabără şi pentru cealaltă. Vor rămâne mai puţine ziare - cele cu finanţări "speciale" - iar guvernul nu va mai deţine posibilitatea de a contracara în vreun fel campaniile ce vor fi declanşate de fiecare act al său. Singura soluţie inteligentă este compromisul. Soluţiile inteligente merită însă oameni inteligenţi. Viorel Hrebenciuc este unul dintre aceştia, el a înţeles care sunt viciile de fond ale acestui mecanism şi a promis - la o recentă întâlnire cu şefii de gazete - că va încerca să obţină o serie de rezolvări. În schimbul - subînţeles - al micşorării presiunii jurnalistice faţă de un guvern şi aşa aflat în dificultate. Îmi vine însă greu să cred că principalii contabili ai Executivului vor reuşi să vadă mai departe de lungul nasului şi de hârţoagele lor, contabile care le arată că acordarea de facilităţi presei (lucru considerat normal şi aplicat în TOATE ţările civilizate) ar lipsi bugetul de sume de care acesta, chipurile, nu se poate lipsi. Şi vor reuşi, probabil, să-i demonstreze dlui Hrebenciuc că acest lucru este imposibil ACUM şi că n-o să fie mare pierdere dacă mai trag obloanele câţiva dintre cei care înjură acum.

Este exact genul de abordare neinteligentă de care mi-e teamă. Genul de evaluare CONTABILĂ a unei situaţii POLITICE. Cu consecinţele de rigoare.

Octavian ANDRONIC


INTERVIUL DE SÂMBĂTĂ
EUGEN CRISTEA:

"Multilateral dezvoltat!"

-    Cum vă simţiţi în deceniul cinci?

-    Multilateral dezvoltat!

-    Formula e criptologică! Să recurgem la logică...

-    Adică: fac de toate!

-    Pentru toţi?

-    Aproape: teatru, televiziune, radio, traduceri...

-    Pe cine traduceţi?

-    Pe americani...

-    Numai pe yankei?

-    În curând voi trece şi la franţuzi...

-    La noua aniversară, vă consideraţi tânăr sau bătrân?

-    Vârsta, ca şi beţia, este o chestie de stare...

-    Bună... stare?

- Aşa şi aşa! Şi viţăvercea...

-    Ce stare politică v-ar spori bunăstarea?

-    Partidul Oamenilor de Bun Simţ...

-    Există un asemenea partid?

- Deocamdată, n-are decât membri fondatori!

Ion BUTNARU

Revenit de la Seminarul adunării Atlanticului de Nord, dl Ion Raţiu ne-a declarat în exclusivitate:
Ce n-a reuşit Stalin, a reuşit Elţîn:
RUSIA SĂ AIBĂ TRUPE ÎN MEDITERANĂ