Publicat: 23 August, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 23 august 1994

 

23 august 1944 - 23 august 1994

O SĂRBĂTOARE REVĂZUTĂ Şl ADĂUGITĂ

Cum bine se ştie, ştiinţa istorică e plină de controverse şi numărul subiectelor în dispută este aproape la fel de însemnat ca şi cel al evenimentelor, proceselor sau personalităţilor asupra cărora nu mai planează nici o îndoială.
Dacă raportăm discuţia în câmpul istoriei româneşti, vom constata că lucrurile sunt încă şi mai dramatice: astăzi, când în România nu mai există, teoretic, nici o oprelişte pentru a cerceta trecutul "aşa cum a fost" (pentru a relua postulatul lui Ranke, părintele pozitivismului istoriografic german), aproape totul este pus sub semnul îndoielii. Reacţie firească, până la un punct, după un exerciţiu istoriografie pretins (în majoritatea cazurilor) ştiinţific şi care s-a desfăşurat, cu variabile şi intensităţi diferite, între 1948 şi 1989. A fost o epocă în care, sub presiunea sufocantă a ideologiei partidului co-
munist, istoria şi istoriografia au decăzut la stadiul de sclave ale politicii.

Nimic mai edificator, bunăoară, pentru interpretarea tendenţioasă a istoriei naţionale în anii la care ne-am referit decât însăşi ziua de 23 august 1944, moment de indiscutabilă însemnătate în istoria noastră de la care, astăzi chiar, se împlinesc 50 de ani. Mistificarea a început de a doua zi, sfârşind peste ani, în "epoca de aur", într-o grotescă viziune ce reuşea, practic, să răstoarne termenii şi să treacă sub o pâclă groasă de ignorare voită oameni, fapte şi documente. Astfel, despre 23 august ’44 generaţii întregi au învăţat că a fost când "eliberarea ţării de sub jugul fascist", când "insurecţie armată antifascistă şi antiimperalistă", când - în fine - "revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă". Inutil să adăugăm că, indiferent de eticheta lipită pe această pagină de istorie românească de mare însemnătate internaţională, PCR îşi aroga meritul exclusiv al "pregătirii, organizării şi desfăşurării" actului de la 23 august. Drept pentru care a şi fost instituţionalizată ca "sărbătoare naţională", prilej de neostoită propagandă "revoluţionară". Oricare altul dintre adevăraţii eroi ai înfăptuirii epocalului act, de la regele Mihai şi până la reprezentanţii de frunte ai partidelor zise istorice, ba chiar şi până la unii dintre comuniştii neortodocşi (cazul Pătrăşcanu în anii comunismului stalinisto-dejist) a fost, treptat, dacă nu total discreditat, atunci măcar trecut sub o apăsată şi vinovată tăcere.

Subiectul (citeşte - avatarurile istoriografiei naţionale sub regimul comunist), desigur, rămâne deschis. Asupra lui vor medita, în primă instanţă, istoricii înşişi, care, astăzi, au şansa exercitării nobilei lor profesii fără a mai da "sama" (vorba cronicarului) decât muzei Clio şi propriei conştiinţe.

În ceea ce îl priveşte, ziarul LIBERTATEA vă prezintă succint, în pagina a IlI-a, date, fapte şi personalităţi, cele din urmă binemeritând de la neam şi ţară pentru actul de demnitate naţională înfăptuit acum o jumătate de secol.

Mircea SUCIU


În urma reclamaţiilor vecinilor

O FAMILIE CU OPT COPII ESTE ARUNCATĂ ÎN STRADĂ

Odată etichetat drept "asociat", oricine se poate trezi peste noapte lipsit de adăpostul de până atunci. Când în joc este însă viaţa a opt copii minori, responsabilitatea societăţii s-ar cuveni să devină maximă. Este mult mai uşor să evacuezi o familie numeroasă decât să-i dai o casă pe măsură. Odată ajunşi în stradă, un om cu ciroză şi o mamă nevoită să-şi lase copilul de Ia sân umblă de la Ana la Caiafa pentru a găsi un nou adăpost celor pe care i-au adus pe lume. Comoditatea - ba chiar insolenţa unora dintre slujbaşii statului - i-au făcut să se adreseze, în disperare Guvernului şi Preşedinţiei.
Tatăl ameninţă că-şi dă foc, în timp ce locatarii din preajma casei ce urma să slujească drept adăpost familiei Ciobanu ameninţă că sar cu toporul de îndată ce membrii acestei familii se vor apropia de curte. În faţa tuturor acestor posibile senzaţii tari, Primăria (cu faţă umană) solicită îngăduinţă şi... puţintică răbdare.

Despre cum a fost posibil ca zece suflete, fie ele şi "asociale", să ajungă pe drumuri, şi despre incertitudinea ce pluteşte în jurul destinului lor, puteţi citi în ancheta noastră socială din pagina a V-a, VIAŢA CETĂŢEANULUI.


Vicepreşedintele P.U.N.R., Ioan Gavra, declară pentru "LIBERTATEA"

"CE A TRANSMIS U.D.M.R. STRĂINĂTĂŢII DESPRE SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE DE LA CLUJ E UN FALS"

Că în P.U.N.R. rareori găseşti o unitate de vederi nu mai constituie o noutate. Că nu ştie stânga ce face dreapta în staff-ul peunerist, iarăşi nu e o surpriză.

Singura surpriză o poate aduce subita schimbare Ia faţă a unor fruntaşi PUNR, care, păşind în Palatul Victoria, au devenit mai moderaţi, chiar dacă adversarul dintotdeauna - U.D.MR. - rămâne acelaşi dintotdeauna.    

LIBERTATEA: Dle Gavra, ne-aţi mărturisit că aţi avut o întâlnire strict secretă cu raportorul CSCE pentru minorităţi, dl Max Van der Stoel. În ce contrat şi ce scop a avut această întâlnire?    
IOAN GAVRA: Ea a avut loc miercuri, pe 17 august, la sediul Guvernului, dar nu la solicitarea mea, ci a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale.

LIBERTATEA: Mai exact, a cui anume?
IOAN GAVRA: La solicitarea dlor Hrebenciuc şi Ivan Trutzer, imediat după conferinţa de presă pe care comisarul CSCE a avut-o numai cu publicaţiile minorităţilor. Am simţit nevoia să aduc unele clarificări la comunicatul pe care preşedintele partidului, dl Funar, l-a
difuzat după vizita dlui Vander Stoel la Cluj.

LIBERTATEA: Eraţi mandatat pentru aceasta?
IOAN GAVRA: Nu era nici timp, nici nevoie de aşa ceva, mai ales că nu aveam deosebiri de vederi cu dl Funar, ci, cel mult, de nuanţă, de formulare.

LIBERTATEA: Credeţi că dl Funar n-a fost suficient de convingător?
IOAN GAVRA: Nu e vorba de neîncrederea mea. E vorba de receptarea comunicatului, de unele aprecieri cuprinse în el. Dl comisar n-a prea înţeles tonul în care erau formulate unele solicitări ale dlui Funar şi, ca atare, lămuririle mele l-au mulţumit complet.

LIBERTATEA: La ce s-au referit clarificările dv., la urma-urmei?
IOAN GAVRA: La faptul că dl Van der Stoel a fost acuzat de părtinire a UDMR şi de faptul că n-ar fi reprezentat decât un intermediar între CSCE şi UDMR. Desigur, aceste lucruri nu se verifică, însă comisarul CSCE a fost afectat personal de o asemenea apreciere şi mi-a demonstrat că e neutru şi că va reflecta numai adevărul.

LIBERTATEA: Cum ar suna acest adevăr şi cât de convins sunteţi că el va fi redat aidoma?
IOAN GAVRA: Dl Van der Stoel şi-a dat seama că tot ce a transmis UDMR în străinătate despre săpăturile de la Cluj e un fals, pentru că acestea nu au nimic de-a face cu centrul istoric al Clujului, cu statuia lui Matei Corvin sau cu Biserica Sfântul Mihai. Cunoscând raportul iniţial trimis de dl Van der Stoel şi cunoscându-l personal din discuţia pe care am avut-o cu domnia sa, eu am o mare încredere în obiectivitatea sa.

Gelu ISPAS
Foto: Florin SULER


Pentru prima oară de la externarea din spital
PREŞEDINTELE ILIESCU A IEŞIT ÎN LUME