Publicat: 23 Ianuarie, 2020 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

AZI

UN SFAT PENTRU OPORTUNIŞTI: nu ocoliţi partidele politice. S-ar putea să ajungă la putere!

VÎNĂTORUL ŞI VÎNATUL

Este, ar fl interesant de ştiut, cîţi oameni - cu pregătire diversă - au muncit, şi cit, pentru a alcătui, această veritabilă lucrare de cercetare ştiinţifică. Şi cind spunem asta ne gîndim la cele 13 rubrici ale tabelului care se întinde pe 11 pagini, bătute Ia maşină cu caractere mari - singurele "caractere" pe care le suporta dictatorul. Avem în faţă "SITUAŢIA observaţiilor la CERB - COMUN din ziua de 30 septembrie 1989". Sînt inventariate fondurile de vînătoare "speciale" din 19 judeţe, iar rubricile au în vedere: punctul de boncănit, numărul de cerbi văzuţi, defalcaţi pe punctaje, de bronz, argint şi aur - aceştia din urmă clasificaţi pe baza nuanţei de raze şi puncte, apoi orele la care au fost văzuţi, frecvenţa şi intensitatea boncănitului, precum şi caracterul vremii! In felul acesta, primul vînător al ţării dispunea de un uluitor inventar "la zi" al întregii suflări cervidee, putîndu-şi alege, în linişte, victimele, din chiar propriul său cabinet. Nimic neobişnuit, în fond, dacă avem în vedere faptul că în acelaşi fel proceda şi cu oamenii. Dar aceasta este o altă problemă. Să revenim însă la cerbii noştri. Deci, în ziua de 30 septembrie păşteau liniştiţi prin crînguri, fără să ştie că sînt spionaţi de nenumăraţii ochi puşi la treabă de către... securitatea cinegetică, un număr de 676 de cerbi, dintre care 139 purtători ai unor trofee de bronz, 87 de argint şi numai 22 de aur. Cea mai rea era soarta acestora din urmă, pentru că marele vînător avea ambiţii sportive şi nu se putea prezenta în faţa lumii cu altfel de trofee decît din categoria celui mai iubit dintre metalele preţioase!

Nu ştim dacă va fi avut timp sau nu să mai meargă să-şi practice sportul preferat, mai ales că urma o perioadă grea - "pregătirea" Congresului, campania electorală şi alte înalte treburi de stat. Ştim însă că primul vînător al ţării a procedat - ca o încununare a "magistralei" sale cariere - la "vînarea" nemiloasă a celor care au îndrăznit să reclame dreptul la libertate - propriul său popor. O ultimă vînătoare, care i-a fost însă fatală, pentru că românii n-au mai acceptat rolul de "trofeu".

"Vînatul" s-a revoltat, vînîndu-l pe vînător! Şi răpunîndu-l pentru totdeauna.

Octavian ANDRONIC

Forţa clasei muncitoare

N-am apucat să scriu nuvela care poartă chiar acest titlu: Forţa clasei muncitoare. In această nuvelă, rămasă schiţată pe undeva prin numeroasele mele dosare, exista, urma să existe, un singur erou, un "erou colectiv" însă, format din zece sau cincisprezece mii de muncitori. Important nu era numărul, importantă era starea sufletească pe care o trăia acest mare colectiv muncitoresc, în fruntea căruia s-a aflat la un moment dat un scelerat, un tehnocrat de "tip socialist", tehnocrată de acest fel fiind nu-mi dau seama de ce mai fioroşi decît tehnocrata de "tip capitalist". Să nu deviem însă, să rămînem la nuvela amintită, al cărei erou (colectiv) se uita cu uimire si cu o mînie crescîndă la cel ce îl biciuia cu vorba şi îl bruftuluia cu fapta, muncind din ce în ce mai încet şi mai prost, fără a face greve, fără a face gălăgie, comportîndu-se însă de parcă ar fi fost vorba de un singur om, nu de zece sau de cincisprezece mii. Pentru ca după aceea, după ce l-au zburătăcit "vînturile istoriei" pe scelerat să se comporte şi să lucreze, toţi, altfel, cu o detaşare firească şi fără nici o silinţă, convingerea că au scăpat de un ticălos şi că sînt, cu adevărat, o forţă căpătînd şi mai multă pondere în sufletele lor.

Aceasta era nuvela, aceasta era trama ei epică, justă, în ansamblu, insuficient de cuprinzătoare însă, în raport cu realitatea, în raport, de fapt, cu evenimentele care au zguduit România în decembrie 1989. Clasa muncitoare nu s-a limitat cu acest prilej la schiţarea unui gest de dezavuare, ea a ieşit în stradă, înfruntînd moartea într-un singur gînd. Momentul "de vîrf" al răsturnărilor istorice care au avut loc la Bucureşti a fost, în orice caz, al ei. Momentul acesta s-a realizat vineri, 22 Decembrie, cînd s-a urnit spre centrul oraşului toată muncitorimea bucureşteană, de pe toate platformele industriale ale marelului oraş. Zburau înnebunite elicopterele coborînd peste oameni, doar-doar îi vor înfricoşa. Dar ei, toţi muncitorii, de pe toate platformele, nu se lăsau intimidaţi, nu s-au dat bătuţi. Ştiau că se trăsese în oameni, în copiii lor şi în fraţii lor, ştiau toti, că a venit momentul să facă un anumit lucru, cu orice preţ, chiar şi cu preţul vieţii. Ei dădeau astfel o replică mal mult decît usturătoare tuturor celor ce ne certaseră şi ne certau mereu - "Voi de ce nu vă urniţi?" "Ce faceţi voi, românii?" "E adevărat că nu aţi depăşit stadiul vegetal al evoluţiei!?" -, liberschimbiştii aceştia neavînd, bineînţeles, nici o legătură cu clasa muncitoare, cu durerile profunde ale poporului. Ei se vindeau la ale lor, nu la ale noastre, cum au dovedit-o şi o dovedesc împrejurările de după izbîndă - care a fost a tineretului studios, dar şi a muncitorimii, a fost, de fapt, a întregului popor - cei ce ne împingeau pînă nu de mult către socialism şi către comunism îndemnîndu-ne de zor acum să ne privatizăm, să dăm uzinele cărora le-a insuflat viaţă clasa muncitoare în seama cine ştie cui, să devenim, altfel spus, o simplă suburbie economică (şi ideologică) a Europei şi a lumii.

Tocmai asta ar trebui să nu se întîmple, nu pentru că nu am prevăzut eu un asemenea final epic al amintitei nuvele, ci pentru că noi am făcut destule greşeli in ultima jumătate de secol, greşelile acestea fiind plătite, toate, de clasa muncitoare, de întregul popor.

Ion LANCRANJAN


Pag. a 2-a

Chestiunea zilei: Aveţi de plată la căţdură!
​Caricatură de ANDO


Pag. a 3-a

Precizare

În ziarul "Libertatea" de joi 11 ianuarie a.c., sub semnătura lui Bucurescu Valeriu a apărut un răspuns la articolul semnat de cunoscutul ziarist Aurel Ghimpu "Revoluţia aduce la suprafaţă şi gunoaie" publicat în numărul de sîmbătă, 13 ianuarie a.c, al aceleiaşi publicaţii.

În acest răspuns se face, în ce mă priveşte, o afirmaţie şi caracter a unui ins dezvăluit ca impostor de însuşi articolul pe care îl contestă.

În ce priveşte indicarea eronată şi insinuantă a locului meu de naştere, precizez că acesta este comuna Mărgineni, satul Popeşti, judeţul Olt, potrivit certificatului de naştere seria N.l. fir. 230818 şi a Buletinului de identitate seria B.H. nr. 000210 (pentru conformitate o copie a acestor acte rămin la semaţie ridicolă şi calomnioasă pe care o resping indignat şi o socotesc ca o limită regretabilă de informaţie şi caracter a unui ins dezvăluit ca impostor de însuşi articolul pe care îl contestă. 

În ce priveşte indicarea eronată şi insinuantă a locului meu de naştere, precizez că acesta este comuna Mărgineni, satul Popeşti, judeţul Olt, potrivit certificatului de naştere seria N.I. nr. 230818 şi a Buletinului de identitate seria BH nr. 000210 (pentru conformitate o copie a acestor acte rămîn la secretariatul redacţiei "Libertatea").

N. CROITORU    


Pag. a 4-a

Le Monde

O semnătură restituită

Zilele trecute am găsit la poarta redacţiei, eu şi alţi cîţiva colegi de-ai mei, cîte un "colet intelectual", cuprinzînd "Le Monde"-ul din ultima lună, împreună cu... complimentele Ambasadei franceze şi ale Bibliotecii franceze din Bucureşti, lucru pentru care mulţumim frumos! Am parcurs cu lăcomie numeroasele pagini dedicate evenimentelor din România, oprindu-mă la o casetă din pagina a doua a numărului din 28 decembrie, intitulată "înaintea binelui";

"Marea descoperire a sfîrşitului acestui secol XX este că binele e posibil şi că omenirea nu este condamnată. Societăţile Europei de Est înaintează irezistibil către democraţie. România n-ar fi putut rămîne o insuliţă, o colonie penitenciară. Ea va fi democratică, ea va cunoaşte, în sfîrşit, prosperitatea pe care dictatorul i-o interzisese. Savanţii săi, poeţii săi, artiştii săi vor contribui din nou, în fine, la progresul culturii europene.

Cel de-al douăzecilea secol îşi apropie, printr-o nesperată înaintare, aproape nesperată, binele. În schimbul terorii politice triumfante. Ca o sfidare a oricărei interpretări materialiste şi dialectice a istoriei, se pare că unele idei pot fi mai puternice decît toate dictaturile şi decît orice teroare. Dacă, după valul de libertate care s-a abătut asupra Europei de Est şi a Uniunii Sovietice, era nevoie de o ultimă probă, România, tăcută, înfometată, însîngerată, este în curs de a o furniza. Cu tot preţul teribil de sînge vărsat, este o fericire de a fi învins în felul acesta, pentru a vedea secolul sfîrşindu-se astfel şi de a presimţi promisiunea secolului ce va să vină, deja atît de aproape".

Semnătura aşternută sub aceste rînduri mi-a produs o tresărire de emoţie. Este aceeaşi care figura pe coperta celor trei volume pe care n-am încetat să le consider, de-a lungul acestor lungi ani de tăcere, cea mai bună operă a literaturii române de "după"...
"Cronica de familie" pe care asemenea atîtor altor iubitori ai cuvîntului adevărat şi încărcat în har, am păstrat-o în rafturile bibliotecii. E drept că într-un colţ, mai puţin expus  unor ochi vigilenţi la cultură, rezervîndu-i locul de onoare în suflet şi nădăjduind - himeric, poate - că va veni o zi în care autorul îşi va putea relua locul pe care-I merită în amfiteatrul literaturii române. Momentul se pare că n-a sosit şi, din colţul lor, cele trei volume par să-mi transmită un reproş secret. Deci: bine aţi revenit, domnule Petru Dumitriu, în literatura română! Chiar dacă aţi ales pentru început această cale... jurnalistică, "avansul binelui" în România este suficient de clar marcat pentru a vă oferi posibilitatea să ne spuneţi, în direct, ce-aţi mai făcut, şi cum aţi dus-o în limba franceză, în aceşti ani lungi în care dumneavoastră şi cărţile dumneavoastră ne-aţi lipsit!    

Octavian ANDRONIC 

P.S. Subsolul casetei informează cititorul - francez, desigur - că Petru Dumitriu, scriitor român de expresie franceză este autorul cărţilor "Incognito" (1962) şi "Secerişul" (1989).

LIBERTATEA
Redactor şef Octavian ANDRONIC
 

Redacţia şi administraţia: Palatul "Universul", str. Brezoianu 23-25, telefon 13 27 77, Bucureşti. Cititorii din străinătate se pot abona prin ROM-PRESFILATELIA, Sectorul export-import presă PO Box 12 201, telex 10376, prefix Bucureşti.