Publicat: 24 Februarie, 2015 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1990?

Întâlnire cu părintele GHEORGHE CALCIU DUMITREASA:

Revăd ţara cu ochii dragostei!"

- Cu ce sentimente aţi revenit în patrie?

- Cu un sentiment de mare bucurie şi speranţă, şi cu o admiraţie nouă pentru tot ce s-a întîmplat -mai ales că s-a întîmplat cînd nu ne mai aşteptam.

- Cum aţi regăsit ţara?

- Probabil că pentru cei care s-au aflat permanent aici, defectele, lucrurile care nu merg sînt mai evidente decît altele. Pentru mine, după patru ani de exil, totul este frumos şi emoţionant. Revăd ţara cu ochii dragostei.

- Ce credeţi că trebuie făcut acum, aici, pentru a ne afla adevăratul drum spre libertate?

Octavian ANDRONIC
(Continuare în pag. a Xl-a)

"Revăd ţara cu ochii dragostei"

(Urmare din pag. 1)

- Trebuie, în primul rînd, să ne regăsim propria noastră personalitate. Dictatura ne-a dedublat. Intre gîndire şi acţiunea noastră au existat diferenţa şi decalaje care se cer depăşite. Este absolut necesar să ne regăsim identitatea şi să ne refacem încrederea reciprocă. Sîntem un popor harnic, cu calităţi morale deosebite. Trăim acum un moment de descărcare nervoasă şi psihologică. Dar ne vom recăpăta în curînd echilibrul necesar. Va trebui să ne reîntoarcem la rosturile noastre, fără a renunţa la demersul social.

- Cu ce scop, cu ce intenţii aţi revenit în ţară?

- Am revenit temporar. Sînt implicat într-un program de acordare a ajutoarelor pentru România din partea unui mare număr de organizaţii şi persoane particulare din Statele Unite. Ajutoarele nu vizează doar aspectul material, direct, ci o asistenţă cultural-educativă, de înalt nivel. Am stabilit deja principiile pe care se vor desfăşura unele schimburi de studenţi şi specialişti de la agronomie. Sîntem preocupaţi şl de completarea lacunelor de informaţie pe care le-a oferit intelectualitatea românească de-a lungul anilor de dictatură.

- Opinia publică românească a fost nedumerită de lipsa de receptivitate a guvernanţilor Statelor Unite faţă de nevoile actuale ale României...

- Guvernul american -consilierii săi -se tem că în actualele condiţii s-ar perpetua politica ceauşistă sub alte forme. Ei spun că vor veni cu ajutoare atunci cînd vor considera că democraţia este asigurată. America este insă o ţară generoasă. Şi oamenii ei au reacţionat cu promptitudine. De aceea mă şi aflu acum în ţară pentru a organiza modul de aducere şi de distribuire a acestor ajutoare, în special pe linie de caritate religioasă, unde există şi structurile organizatorice necesare. Totodată, vreau să stabilesc o serie de doleanţe concrete din partea unor instituţii de asistenţă socială, pentru a acţiona, în colectarea ajutoarelor, pe cele mai bune direcţii.

- Doriţi să transmiteţi ceva ziarului nostru, cititorilor săi?

-Vă urez ca aşa cum "Libertatea" a fost primul ziar care a anunţat căderea dictaturii, să fie şi primul care va anunţa instaurarea autenticei democraţii în ţară!


Libertatea pag. 1-a



Restaurant - Azi greva foamei
Caricatură de ANDO

Primim de la Primăria municipiului Bucureşti

Pentru a veni în întîmpinarea celor ce doresc să vîndă autoturisme, motociclete, biciclete sau alte piese şi accesorii auto pe care le deţin cu forme legale, Primăria municipiului Bucureşti, prin Decizia nr. 85 din 22 februarie 1030, a stabilit ca, începînd de duminică, 25 februarie a.c., întreprinderea de prestări servicii să organizeze pe splaiul Dîmboviţei, porţiunea cuprinsă intre Podul Vitan Eîrzeşti şi Podul Glina -malul drept -sectorul 3, Tîrgul de maşini, motociclete, biciclete, accesorii şi piese auto.

De asemenea, a stabilit ca Direcţia Domeniului Public să organizeze în strada Drumul Cooperativei nr. 4-6, sectorul 5 şi întreprinderea de prestări
servicii în strada Gherghiţei, sectorul 2, tîrguri în vederea vînzării-cumpărării obiectelor de uz personal, casnice sau de folosinţă gospodărească.

În aceste locuri este interzisă desfacerea de produse agroalimentare, precum şi a băuturilor alcoolice de către persoane particulare.

Pentru accesul persoanelor, precum şi pentru ocuparea locurilor necesare vînzării s-au stabilit taxe şi tarife potrivit legii.

Începînd de duminică, 25 februarie a.c., este interzisă expunerea şi desfacerea obiectelor de această natură în alte locuri decît în cele trei tîrguri organizate de municipalitate.


AZI

Aflăm - dintr-o sursă neconfirmată (încă) -faptul că pe la o serie întreagă de unităţi ale securităţii arderea şi distrugerea unor documente (secrete sau compromiţătoare) a început încă din 17 decembrie...

POLITICA ŞI SPIRITUL DIHONIEI

Scrisoare peste ocean

Domnule Constantin Burlacu,

Mă adresez dvs. ca certitudinea că sînteţi printre puţinii români din exil care aveţi tăria să spuneţi lucrurilor pe nume, să apăraţi fiinţa neamului românesc şi să continuaţi, în condiţii vitrege, ideile nobile ale "Mişcării" şi ale "Căpitanului". 

Nu de puţine ori aţi luat atitudine împotriva acelor care, în schimbul unor interese meschine, afişează un fals patriotism sau sînt agenţii plătiţi ai regimului de la Bucureşti, puşi pe dezbinare şi provocare.

Ca unul care am avut de suferit în ţară, pentru simplul motiv că tatăl meu a fost membru al legiunii şi a murit, fără să-l fi cunoscut în colonia de muncă de la Bicaz, am datoria morală de a-i cinsti memoria, numele de bun român şi de a-i demasca pe aşa-zişii "patrioţi", infiltraţi în rîndurile noastre.

Unul din locurile unde aceşti "patrioţi" îşi fac mendrele este şi orăşul Munchen din Germania Federală, mai precis postul de radio "Europa Liberă". Aici s-au adunat laolaltă, alături de evreii spurcaţi, agenţii regimului din ţară. Faptul că despre această stare de lucruri s-au sesizat, înaintea noastră, presa din S.U.A. şi FRANŢA, este foarte grav. Citind articolele respective, bazate pe multe dovezi concrete, despre activitatea din ţară a lui VLAD GEORGESCU, EMIL HUREZEANU, GELU IONESCU şi alţii, am rămas îngrozit şi stupefiat de pericolul ce există printre noi. De aceea, mă alătur şi eu celor scrise de reputatul ziarist american, DIMA ANTHONIS, la începutul anului 1984, în ziarul "New York Tribune" şi consider că este de datoria mea de a vă aduce şi dvs. la cunoştinţă aceste lucruri.

Pe lîngă persoanele de mai sus care au făcut obiectul acestor articole mai există una, al cărui nume nu a fost pomenit. Este vorba de domnul NECULAI CONSTANTIN MUNTEANU, de la acelaşi post de radio, realizator al emisiunii "Actualitatea românească". Acest personaj obscur, pînă la plecarea din ţară a fost mîna dreaptă a lui EUGEN. MANDRIC, împreună cu care au realizat, la televiziunea română, un serial despre istoria mişcării legionare din România, unde tot adevărul a fost denaturat şi unde s-a aruncat cu noroi în memoria Căpitanului şi a celorlalţi fruntaşi ai mişcării. În prezent, domnul NECULAI CONSTANTIN MUNTEANU îşi desfăşoară activitatea nestingherit în Germania Federală, iar activitatea sa din ţară a fost "uitată". Pentru ce motiv? Oare să-şi fi schimbat, peste noapte, conştiinţa? Pentru faptul că a lovit fără scrupule, alături de EUGEN MANDRIC, în "Mişcare", în memoria căpeteniilor noastre, va trebui să plătească şi va plăti cu vîrf şi îndesat.

În speranţa că nu veţi rămîne indiferent Ia aceste rînduri, care nu sînt vorbe goale şi le puteţi verifica oricînd, închei urîndu-vă numai bine şi sănătate. 

Trăiască Legiunea si Căpitanul SORIN ARNĂUTU

N. RED. Această scrisoare a apărut în revista "Noua Dreaptă" din Statele Unite, în numărul din iarna 1989. Spiritul dihoniei s-a instalat temeinic în diaspora politicii ultra-dreptiste, căreia pînă şi "Europa Liberă" a început să-i miroasă. NE PERMITEM SA CREDEM CA AGITAŢIA ACEASTA A FANTOMELOR U NUI TRECUT REGRETABIL NU ESTE DELOC DE NATURA DE A CONSOLIDA BRUMA DE DEMOCRAŢIE ŞI DE STABILITATE DE DUPA REVOLUŢIE...

PULSUL CAPITALEI

Ieşirea din grava criză moştenită de la vechiul regim nu se poate face decît prin muncă. Nu ne putem aştepta ca redresarea să se producă într-o perioadă scurtă de timp; ştim cu toţii că aceasta impune un efort perseverent, pornind în primul rînd de la organizarea pe baze noi a întregii activităţi. Şi se cuvine să subliniem că una din principalele condiţii ale organizării o reprezintă cunoaşterea exactă a realităţii de la care să pornească luarea deciziilor.

Prezentă astăzi, cu sprijinul Direcţiei Municipale de Statistică, o primă "radiografie" a activităţii economice din Capitală.

PRINCIPALII INDICATORI AI ACTIVITĂŢII ECONOMICE DIN LUNA IANUARIE 1990
Realizări ianuarie 1990 în % faţă de ianuarie 1989

- Producţia marfă industrială 76,4

- Producţia netă industrială 76,8

- Productivitatea muncii în industrie 74,8

- Numărul de salariaţi în industrie 102,0

- Volumul investiţiilor din fondurile statului   46.3

- Export cliring ţări socialiste 60,3

- Export devize convertibile 56,8

- Cheltuieli totale la 1000 lei producţie marfă în industrie 105,2

- Desfaceri de mărfuri prin comerţul de stat şi cooperatist 110,0


Lex
​Caricatură de ANDO
 

AVEM NEVOIE DE O JUSTIŢIE ADEVĂRATĂ

Interlocutor: domnul TEODOR VASILIU, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie

- V-aş propune să facem un alt fel de interviu, în sensul de a mi se acorda mie prioritatea unei întrebări pentru dumneavoastră. Sînteţi de acord?

- Da.

- Dumneavoastră aţi avut timpul necesar pentru a da lectură unui articol pe tema justiţiei dintr-un cotidian apărut în aceste zile?

- Da, l-am citit.

- Nu vă cer confesiuni în legătură cu conţinutul lui, dar vă spun eu cîte ceva. împărtăşesc întru totul conţinutul acestui articol, care nu face decît să exacerbeze unele gînduri mai vechi, unele îngrijorări ale mele, legată de soarta justiţiei, de înfăptuirea justiţiei. Socot că acestea corespund adevărului, întrebările pe care şi le pune autorul mi le-am pus şi eu şi revin din ce în ce mai acut în mintea şi în inima mea. Nn cred că este o îndrăzneală să afirm şi eu că m-am întrebat adeseori unde sînt cei care au executat nemijlocit, genocidul, unde sînt cei de la USLA, unde sînt comandanţii lor, unde se găseşte armamentul acestora, dacă au fost prinşi şi dezarmaţi. De ce nu se organizează nişte "expoziţii" cu acest armament indubitabil au fost săvîrşite crime oribile la Timişoara şi Bucureşti. De aceea, este îndreptăţită întrebarea tuturor, de ce nu sînt traşi la răspundere aceşti criminali odioşi. Această situaţie de fapt dă naştere la un semn de întrebare şl exprimă îngrijorarea că procesul de la 2 martie ce vă avea loc la Timişoara ar putea fi o parodie. In acest punct mă despart de părerea autorului articolului menţionat. Noi socotim că nu va fi o parodie ci un proces adevărat. Potrivit dreptului procesual penal, instanţa de judecată are posibilitatea să extindă învinuirea şl asupra altor persoane decît cele aflate în momentul acela în boxă. Vreau să spun că, în situaţia că acuzaţii sau martorii din proces vor face referire şi la vinovăţia altor persoane, indiferent în ce posturi s-ar afla acestea, completul de judecată va fi gata să solicite tragerea la răspundere penală a tuturor celor care s-au făcut vinovaţi de genocidul de la Timişoara. Apreciez totodată că procesul de la 2 martie este, într-un fel, "ciuntit". Vreau să spun că la această judecată lipsesc cei care au organizat, care au ordonat masacrarea celor care manifestau în mod paşnic pentru libertate, pentru democraţie. Am în vedere, în primul rînd, pe Ion Coman, fost secretar al fostului c.c. al p.c.r. şi întregul comandament ce s-a format în vederea represiunii.

Părerea mea esţe că procesul acesta este într-un fel, mă repet, amputat. In mod firesc era necesar să fim investiţi cu judecata celor care au organizat, deci coautori, a complicilor şi sfîrşind cu cei care au contribuit la ascunderea urmelor crimelor săvîrşite; adică arderea cadavrelor eroilor ce au pierit la Timişoara. Se vehiculează ideea că unii dintre aceştia au grade de generali şi că îndeplinesc încă funcţii importante. Vreau să asigur, prin ziarul dumneavoastră, că instanţa de judecată, respectiv Curtea Supremă de Justiţie, va face dreptate. Dacă vor fi probe de vinovăţie, completul de judecată va cere extinderea învinuirii, potrivit normelor procesuale de drept penal. Menţionez însă, că instanţa nu poate proceda la "trecerea" în "boxă" a unor asemenea persoane fără acordul procurorului care va purie concluzii în şedinţa respectivă.

Încă o dată precizez că judecata trebuia începută cu cei care au organizat, adică cu autorii şi sfîrşind cu cei care au ajutat sau au încercat să ascundă urmele fărădelegilor săvîrşite în Timişoara.

- În colaborarea dumneavoastră firească cu organul care v-a investit, Procuratura Generală, aţi discutat aceste principii? Despre necesitatea de a se forma un lot?

- Da, am discutat cu domnul procuror general necesitatea trimiterii în judecată. Mi s-a învederat faptul că Ion Coman şi ceilalţi din comandament vor face obiectul unei alte judecăţi.

- Apreciaţi că ancheta poate să vină cu un punct de vedere încheiat, cu un material probator complet, pe care să ţi-l însuşească instanţa?

- Pentru 2 martie, cercetările au fost încheiate. Dosarul, a fost trimis, completul a fost format, s-a trecut la examinarea materialului probator şi în curînd se va da posibilitatea avocaţilor să pregătească apărarea. FĂRĂ APĂRARE NU POATE EXISTA JUSTIŢIE. Indiferent de ce soi de crime s-au comis există o diferenţiere între cercetarea penală a procuraturii şi cercetarea judecătorească. Odată investit, completul de judecată este stăpinul acţiunii penale, avînd toate posibilităţile de a extinde învinuirea şi asupra altor persoane, în virtutea rolului activ pe care orice instanţă de judecată îl are potrivit legii.

- Pare-se că ne aflăm în faţa unui proces în care sentinţa este oarecum cunoscută. Întrebăm dacă materialul probator şi cercetarea judecătorească vor merge mai departe?

- Orice soluţie este posibilă. Completul poate pronunţa condamnarea, achitarea şi poate, aşa cum am mai afirmat, să extindă învinuirea asupra altor persoane, va putea individualiza pedeapsa în sensul de a ţine seama de persoana fiecărui învinuit, de contribuţia sa reală în săvîrşirea faptelor. Probabil nu vor fi pedepse "standard".

- Există în conştiinţa unor oameni un fenomen cel puţin bizar. Datorită trimiterii în judecată pe lingă cei "patru corifei", a unor indivizi secundari al căror rol se pare că a fost minor, există, subliniem, îngrijorarea şi amărăciunea că se face justiţie cu "Acarul Păun". Acest lucru trezeşte în loc de indignare, nedumerire, un fel de milă faţă de unii dintre aceşti inculpaţi.

- Compasiune nu merită nimeni dintre cei care, într-un mod sau altul, au exterminat viaţa unor oameni. De altfel, am mai răspuns la o asemenea întrebare. Completez ideea in sensul că, iniţial, cei care au puterea de a investi instanţa de judecată au greşit în "selecţionarea" proceselor. După părerea mea, nu era cazul să fim în "premieră" cu dosarul ofiţerului de poliţie de la Sibiu, care a împuşcat intenţionat sau din greşeală, în picior, pe unul din ofiţerii ce apărau o unitate militară. Nu trebuia să se înceapă cu aşa ceva. Nu acest proces era cel mai reprezentativ. Multe persoane au manifestat nedumerire chiar stupefacţie. Trebuie să fiu însă obiectiv. Organele de urmărire penală au in prezent un volum mare de cauze supuse cercetării, iar numărul de procurori este foarte restrîns, cu mai multă sau mai puţină experienţă. Opinia mea este că forţele acestea, cu prioritate, trebuie îndreptate împotriva marilor criminali.

- Nu este cumva vorba de un răspuns căutat, fericit sau nefericit, faţă de presiunea străzii, care vrea procese şi atunci anchetatorii au trimis în judecată cauze care au presupus investigaţii mai mici?

- Nu exclud o asemenea posibilitate şi, aş adăuga că trebuie un maximum de atenţie la mass-media, care poate influenţa fie în rău, fie în bine, opinia publică. Mă explic: aprecierile anticipate asupra vinovăţiei sau a nevinovăţiei unor persoane sînt dăunătoare. Magistraţii trebuie -să judece neinfluenţaţi, fără influenţa străzii, judecata să aibă loc în conformitate cu legea, cu probele administrate în cauza respectivă şi eu probele administrate la dosarul cauzei. Noi ne vom strădui să realizăm un cadru absolut legal la Curtea Supremă de Justiţie.

- Să abordăm un alt subiect şi anume: CUM VA TREBUI SA ARATE DE ACUM ÎNAINTE JUSTIŢIA.

- După părerea mea putem să ne gîndim la o nouă organizare a justiţiei, chiar înainte de alegerile parlamentare ce vor avea loc în luna mai, propunînd Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională o altă configuraţie a justiţiei. Doresc să fiu bine înţeles. A fost părăsită organizarea tradiţională a justiţiei şi a fost îmbrăţişată forma unei justiţii de factură străină. Socot ci a venit vremea să ne întoarcem la forme de organizare a justiţiei româneşti. Am în vedere posibilitatea organizării Curţilor de Apel. Deci vor fi două posibilităţi a căilor de atac, a două grade de jurisdicţie şi aceasta, în mod implicit, va duce la anularea instituţiei, care în prezent se cheamă "recurs extraordinar" şl care este esenţialmente formală, birocratică şi străină justiţiei româneşti. în mod firesc, în această nouă organizare a justiţiei va trebui să se regăsească judecătorul de instrucţie şi instituţia Ministerului Public, ce ar urma să funcţioneze pe lingă Curtea Supremă de Justiţie. Pentru îndreptarea unor greşeli în hotărîrile judecătoreşti, chiar după epuizarea celor două grade de jurisdicţie, ar putea fi promovat la Curtea Supremă de Justitie "recursul în interesul legii". Vă informez că sîntem în curs de a definitiva Legea de organizare şi funcţionare a Curţii Supreme de Justiţie, unde s-a prevăzut şi dreptul acestei instanţe supreme de a cerceta constituţionalitatea legilor, ceea ce va face, într-adevăr, din justiţie una din puterile statului.

Avem de gînd, dacă Ministerul de Justiţie va finisa Legea de organizare judecătorească, să le înaintăm forului care poate aproba, ceea ce astăzi este numai în fază de proiect.

- Vor fi alegeri pentru adunare constituantă, termenul poate e puţin vetust. Găsiţi util ca legile de organizare a Curţii Supreme de Justiţie şî a celei judecătoreşti să apară înainte ea un organ legitimat -viitorul Parlament -să fi adoptat noua Constituţie?

- Am înţeles că m-am înscris pe coordonatele separaţiei puterilor în stat: legislativă, executivă, judecătorească. Din acest punct de vedere cred că putem veni în întîmpinarea noii Constituţii. Oricum, proiectele de lege la care am făcut referire trebuie - finisate şi aprobate cît mai curînd posibil, dacă se doreşte, şi sînt convins de aceasta, o justiţie nouă în ţara noastră.

- În justiţia tradiţională exista şi Curtea cu Juri.

- Aş vrea să vă spun că împreună cu Ministerul Justiţiei am făcut o propunere pentru desfiinţarea instituţiei a-sesorilor populari. Personal, nu cred într-o curte cu juraţi. Cred în specialişti ai dreptului, magistraţi de profesie.

- Prevedeţi, în viitor, o schimbare în condiţia socială a magistraţilor?

- Acesta este un punct foarte sensibil. "Vă spun, cu tot simţul de răspundere, că în cea mai mare parte a cauzelor supuse judecăţii, magistraţii au căutat să respecte adevărul şi legea. Intervenţiile şi influenţele s-au realizat, mai ales, în domeniul infracţiunilor contra securităţii statului. în acel domeniu au fost făcute presiuni, uneori la un nivel deosebit de mare, alteori la niveluri chiar foarte mici. Afirm însă că nu toţi magistraţii au dat curs acestor influenţe, intervenţii de la centru sau pe plan local. Cunosc că au existat magistraţi care s-au opus unor intervenţii în judecarea cauzelor, chiar la Curtea Supremă de Justiţie (fostul Tribunal Suprem), au fost magistraţi care au făcut opinii separate la unele sentinţe. Justiţia, în sistemul dictaturii a fost a cincea roată la căruţă, o cenuşăreasă avînd cea mai nefirească salarizare care a existat în ţara noastră, robele se purtau nu pentru a asigura prestanţă, ci pentru a ascunde, uneori, hainele ponosite ale magistraţilor. La întrebarea dumneavoastră, dacă prevăd în viitor o schimbare în condiţia socială a magistraţilor, răspund că trebuie să intervină cît mai curînd posibil, întrucît fără justiţie nici un stat civilizat nu se poate numi ca atare.

- O întrebare, domnule preşedinte, în legătură cu literatura juridică. Revista Română de Drept şi alte publicaţii cu caracter juridic s-au "îngustat" în permanenţă. Aveţi în vedere o redeschidere a unui teritoriu de specialitate, de orientare, pentru realizarea actului de justiţie din ţară?

- Se are în vedere lărgirea acestui teritoriu de specialitate în revistele de drept. Aceasta va fi de competenţa Uniunii Democratice a Juriştilor. Acolo trebuie acţionat.

Iniţial am afirmat că justiţia nu poate exista fără dreptul de apărare, fără avocatură...

- Organizată pe ce principii?

- Aşa cum a fost organizată, după părerea mea, avocatura, practic, nu putea fi profesată. Evident, au fost avocaţi care şi-au îndeplinit misiunea de a face o apărare corectă, pe baza legii, în prezent este însă necesar un cadru nou de organizare a acestei nobile profesiuni, care să dea dreptul apărătorului şi garanţii în exercitarea profesiei sale. Doresc să vă informez că în prezent, se confruntă două opinii în lumea avocaţilor. Una, care are în vedere doar o simplă modificare, eu m-aş exprima mai puţin convenabil pentru susţinătorii acestei opinii, "o cîrpeală" a Decretului nr. 281/1954, care nu se atinge de conţinut, ci numai de formă. Există însă şi o a doua opinie, potrivit căreia trebuie o nouă lege de organizare, cu un nou contlnut şi care să dea o altă configuraţie acestei profesii.

Potrivit acestei concepţii este necesară înfiinţarea unei Uniuni Naţionale a Avocaţilor, aceştia putînd să se organizeze fie în grupuri, fie în colective, în cadrul barourilor. Oricum, avocatura va fi desprinsă total de orice tutelare. Ea nu va mai fi dependentă de Ministerul Justiţiei.

Deşi ceea ce vreau să continui a spune nu aparţine legii de organizare a avocaturii, ci dreptului procesual penal, este sublinierea că apărătorul trebuie să fie prezent în toate fazele urmăririi penale, chiar din momentul cînd învinuitul este chemat în faţa organunului de urmărire penală pentru a da prima sa declaraţie.

În opinia mea, numai astfel poate triumfa adevărul, dreptatea şi abuzurile vor înceta.
- Vă mulţumim.

Interviu realizat de Val. VOICULESCU
Stelian MOŢIU


 


Passport RO
Caricatură de ANDO