26 octombrie 2021

Remember 24 mai 1991 – Presa acum 30 de ani

Libertatea
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

De la o zi la alta

• PARTIDA DE GOLF A PRIMULUI MINISTRU. Domnul Petre Roman se află acum în Emiratele Arabe Unite, la Abu Dhabi • CEVA PROASPĂT DIN DANEMARCA. O adiere de bune relaţii (din decembrie ’89 n-au mai fost de nici un fel) bate dinspre regatul Danemarcei: ministrul de externe, Bllemann Jensen, aflat in vizită în ţara noastră a convorbit cu omologul său Adrian Năstase şi a fost în vizită la Cotroceni • BRUTO ŞI NETO. Din salariul brut al preşedintelui de 50 000 lei, mai rămîn doar 37 000 net • REPLICĂ. Venerabilul si profund civilizatul deputat Rene Radu Policrat, s-a simtit pe bună dreptate, afectat de catalogarea tendenţioasă a foştilor săi camarazi de partid (formaţiune afiliată, după cum spunea domnia sa „într-o stare de imobilitate politică”, din care nu iese decît cu prilejul cîte unei exmatriculări) tinînd să declare public. „Continuu lupta pentru împlinirea idealurilor de unitate liberală” • PARTIDUL DEMOCRAT (VARIANTA COJOCARU). A apărut un nou partid. Singurul lucru demn de semnalat este că principala raţiune a constituirii sale este aceea de a-l introduce în politică pe domnul Cojocaru • ALFA ÎŞI PIERDE CLIENŢII? Două sindicate – IREMOAS şi al prelucrătorilor de metal – s-au retras din intransigentul cartel ALFA • DEPINDE NUMAI DE NOI. Abia întors din America domnul senator Săndulescu ne-a şi comunicat că acordarea clauzei nu mai depinde de americani. Ea depinde, evident, numai de noi! Vom face, deci, totul! • MOŢIUNE. Doar 134 de semnatari ai „moţiunii Iordache” în Parlament. Care să fie explicaţia? (And. O.)

Ziarul Libertatea din 24 mai 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Piață

​Caricatură de ANDO

„Aici Radio Europa Liberă”

Trustul „Expres” lansează, de astăzi o nouă publicaţie: revista „Aici Radio Europa Liberă” – în 16 pagini, cu apariţie. săptămînală. Este, dincolo de evenimentul publicistic, şi o premieră de gen: pentru prima dată, în Europa de Est, populara emisiune radiofonică are şi un corespondent în scris, ce nu reprezintă doar o simplă menţionare a programului.

Am valută, pot să o depun? Unde?

De la Banca Română de Comerţ Exterior aflam citeva amanunte legate de contul personal în valută. Prima menţiune este aceea ca aceste conturi sint la vedere, spre deosebire de cele depozitare, lucru ce creează posibilitatea de a se elibera orice sumă, indiferent de perioada cit a stat la bancă. Deschiderea conturilor se face doar cu 100 de dolari sau echivalentul acestei sume in cele 16 monede comerciale. Eliberările se efectuează în orice sumă, pînă la concurenţa soldului. La lichidările de cont se adaugă dobinda la zi. Cuantumul acesteia depinde de felul valutei şi variază de la o perioadă la alta în funcţie de piaţa bancară internaţională. Astfel, incepând cu 12 aprilie a.c. pentru dolari S.U.A. dobînda este de 4 la sută, pentru mărci vest-germane – 1 la sută, lire sterline – 8 sută, franc elveţian – zero etc. Comisionul perceput de bancă pentru eliberările din contul personal este de 1 la sută, minimum un dolar. Pentru transferurile in străinătate se percep speze poştale in funcţie de natura transferului (letric sau telex) şi ţara de destinaţie.

EVRIKA! Ce au de spus cei care au vorbit despre remanierea guvernului ROMAN, ca fiind „cosmetică”, în privinţa remanierii guvernului francez? E drept, la noi cu „Farmec” iar la ei cu „Nina Ricci”…)

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BAGAM MINA IN FOC)

• NU NE VINDEM BELGIA!

O cumplită incertitudine sfîşie mediile de informare din Bruxelles: va cumpăra sau nu România o întreprindere belgiană? Este – dacă este să-l credem – şi nu vedem de ce n-am face-o, pe domnul Pascale Seferidis, corespondentul R.L. in ţărişoara oocidentală – cea mai arzătoare cestiune pusă pe tapetul vieţii de fiecare zi a belgienilor care, în mod evident, nu par nici ei dornici să-şi vindă tara. Cu toate acestea… „Deşi circulă de cîteva zile, ştirea nu este decît în stadiul de zvon” – zice autorul şi tragem concluzia că zvonurilor le trebuie mai mult de cîteva zile pentru a se dezvolta pină la stadiul de ştire. Ceea ce, evident, nu e cazul aici. Pentru că „Ambasada României afirmă că nu este Ia curent”, iar „conducerea de la Donnay (firma care ar face obiectul tranzacţiei n.n.) dezminte „informaţia”. Ultima precizare ne produce o oarecare nedumerire, deoarece pînă să ne dăm noi seama, în numai 15 rînduri, perfidul zvon a atins, totuşi, stadiul de informaţie. Pentru că, zice mai departe autorul, potrivit unor surse, există deja ,un document care a fost semnat”. Evident, sursele sînt strict confidenţiale. Culmea cinismului, proprietarul firmei, Bernard Tapie, adoptă o atitudine ambiguă şi „refuză să confirme sau să infirme informaţia”. Concluzia – de o logică de cristal vine ca un trăznet: „Ne întrebăm pur şi simplu cum au putut românii să găsească valută pentru 600 milioane franci belgieni”, evident, pentru a cumpăra o întreprindere despre care nimeni nu ştie nimic; dacă e sau nu de vînzare. Curat mister, şi credem că cineva va trebui negreşit să dea socoteală!

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 24 mai 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 24 mai 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 24 mai 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Bibliografie: Zvon în presa belgiană: „Va cumpăra România o întreprindere belgiană?” (R.L. – 22 mai 1991).

O.K. SLOGAN DE TIP NOU: „Cu televizorul, adunaţi poporul”! – apropo de „mascota” pichetului de veghe din faţa Senatului, agăţată de unul dintre felinarele pieţei. Cine şi-o fi sacrificat obiectul pentru înaltele obiective ale tenacei acţiuni?

Enigmele unei instituţii tele-ghidate (VIl)

Principiul vaselor comunicante

Cînd s-a născut legenda prin care i se pretindea că TVR face jocul puterii în legătură cu intelectualii? Ne referim la această legendă deoarece ea a „stat la baza” unui întreg program de luptă al Grupului pentru Dialog Social.
….La începutul lui 1990, dl. Gabriel Liiceanu s-a prezentat la intrarea din strada Pangrati, cerînd să fie primit urgent de directorul general al RTV. Cum cel căutat era de negăsit şi cum paza militară se dovedise total ignorantă in ceea ce priveşte şcoala filozofică de la Păltiniş; dl. Liiceanu a fost  nevoit să stea la poartă cîteva zeci de minute pină cînd un redactor de la atctualităti – aflînd ce nenorocire se consuma atunci – a acţionat, luîndu-l pe proprie răspundere – pe dl. Liiceanu din „ghearele organelor represive”. Ştirea despre această intîmplare a făcut înconjurul Capitalei şi al tării întregi, iar agenţiile internaţionale de presă au transmis-o in lume. Iată că un fapt banal a căpătat (să fim în ton cu limbajul filozofic) o conotaţie politico-etică. S-a produs un scandal nemaipomenit în legătură cu respectivul caz.
Pină la inventarea lozincii „moarte intelectualilor” nu mai era decit un singur pas.
Simultan cu ocuparea unor spaţii substanţiale de emisie. Grupul pentru Dialog Social a declanşat în ianuarie 1990 o vastă operaţiune de racolare a unor candidaţi pentru echiparea „calului troian” ce se „construia” în şantierele ideologice G.D.S. Cu ce rezultate s-a soldat acţiunea se va vedea în timp.
Fapt este că starea de haos creată (dacă expresia: nu şochează) de lipsă de experienţă, de „romantismul” d-lui Aurel Dragoş Munteanu – numit preşedinte al RTV – a permis şi ascensiunea unor personaje destul de labile, gata să slujească pe oricine în condiţii de avantaj personal. Cînd ne referim la ascensiune avem în vedere deopotrivă funcţii cu putere de decizie şi acces larg (practic nelimitat, în condiţiile date la spaţiile de emisie).
Forţat de oamenii care doreau, totuşi, să se introducă un minimum de ordine, dl. A.D.M. convoca şedinţe ciudate, pînă la miezul nopţii, în incinta studioului 4. La o asemenea şedinţă a anunţat spre uimirea tuturor, că l-a numit în funcţia de redactor şef pentru emisiunile de actualităţi (atunci, toate emisiunile publicistice erau practic sub umbrela actualităţilor) pe dl. Petre Popescu, nea Titi. Strălucit crainic, nea Titi era bine cunoscut de colegi pentru dificultăţile pe care le întîmpinat cînd trebuia să scrie o frază cît de cît coerentă. De altfel, capacitatea sa publicistică: avea să se dezvăluie din plin în timpul celebrului interviu pe care i l-a luat dl. Doru Braia la începutul lui februarie 1990. Dar, să nu ne depărtăm prea mult de subiect. Şi alte numiri, la fel de ciudate, au creat un vast tereri de manifestare pentru mediocrităţi şi pentru cei ce urmăreau – pe cont propriu sau tele-ghidaţi – deturnarea rolului firesc al Televiziunii.
Pentru a ilustra proporţiile haosului mai mulţi participanţi la una din şedinţele nocturne de numiri au povestit că la un moment dat, dl. A.D.M. (Aurel, cum ii spuneau d-na Olimpia Arghir, nea Titi şi alţi privilegiaţi) a sesizat că un tînăr înregistrează – pe o cameră video – desfăşurarea ostilităţilor. L-a întrebat cine este şi ce vrea. Atunci s-a constatat că cel care „filma” se „dădea” drept student de la Timişoara. Luat la întrebări a mărturisit că nu este, de fapt, student, ci profesor de educaţie fizică. Ce căuta în studio atunci, pentru cine lucra? Enigmă. Dar, nu atît de mare. Interlocutorii noştri au spus că ar fi vorba de dl. Eugen Popescu, omul care, imediat după Revoluţie, întocmea liste cu persoane ce trebuiau date afară din Televiziune, omul care (poate este o simplă coincidentă de nume) a filmat din însărcinarea organizatorilor „spectacolele” din Piaţa Universităţii, omul care – în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 – a luat legătura cu dl. Marian Munteanu pentru a acţiona împreună în condiţiile date omul pe care îl regăsim in redacţia publicaţiei clujene „NU” si care este reprezentantul acestei publicaţii la Bucureşti (cu sediu permanent la Universitate).
Să închidem paranteza si să vedem ce s-a mai intimplat la TV la debutul în 1990. Intr-o atmosferă semi-conspirativă la 19 ianuarie, un grup de tehnicieni l-a desemnat drept pre-
şedinte al aşa numitului sindicat liber RTV pe dl. Dumitru Titi Iuga. Respectivul eveniment a avut un slab ecou în instituţie. Revista „22” deplîngea dezinteresul redactorilor, al personalului artistic faţă de noul născut.
După manifestaţia si contra-manifestaţia de la 28-29 ianuarie 1990, a fost conceput si pus în aplicare „scenariul Dumitru Titi Iuga”. Pe nepusă masă, la o oră de vîrf, la 3 februarie 1990, d-na Delia Budeanu prezenta milioanelor de telespectatori pe (cităm) Petre Mihai Băcanu si Televiziunii – dl. Dumitru Titi Iuga, presedintele sindicatului liber RTV. A doua zi se desfăşura „mitingul de pe gard” la care Puterea (in general) era somată să accepte o serie de revendicări ultimative. La 5 februarie, d-nii Ion Iliescu si Petre Roman primeau o delegaţie a sindicatelor din RTV (nu numai a sindicatului d-lui Iuga), a reprezentanţilor altor salariaţi ai instituţiei. Principala revendicare – demiterea preşedintelui RTV fusese respinsă. Dar, dl. Aurel Dragoş Munteanu n-a mai rezistat presiunilor si şi-a dat demisia. Un prim punct al „scenariului” se materializa. Un punct important. Autorii au trăit clipe de euforie care a-testau doar infantilismul lor politic. Se supraapreciau. De aici, o derulare a evenimentelor în direcţii neprevăzute de domniile lor aşa cum vom vedea în „episoadele” următoare.

Bogdan TABACARU

Adunarea Deputaţilor

SRI-ul pe rol

Ieri s-au încheiat dezbaterile generale asupra proiectului de lege privind SRI. Majoritatea vorbitorilor s-au exprimat pentru începerea de îndată a discuţiilor pe articole, reliefînd importanţa intrării cit mai rapid în vigoare a legii amintite. Domnii Nagy Benedek (UDMR) şi Sergiu Cunescu (P.S.D.) au formulat rezerve în privinţa proiectului… înaintat de iniţiator, propunînd returnarea acestuia pentru modificări şi aminarea discuţiilor. Dl. Cunescu a arătat că discutarea în Parlament mai intii a raportului „13-15 iunie” ar avea un efect important asupra dezbaterilor legii SRI-ului. In final, Ia propunerea domnului loan Moldovan (F.S.N.) s-a hotărît intrarea pe rol a legii, dar nu în forma propusă iniţial; ci in varianta aprobată de Senat, de la „epurată” şi considerată ca un cîştig politic de moment. Procedura este neobişnuită, cu atit mai mult cu cit, se pare, nici nu este în concordanţă cu regulamentul Camerei.
Un alt punct al ordinii de zi a fost conturat de răspunsurile Guvernului la interpelările deputaţilor. De asemenea, s-a hotărit instituirea unei comisii pentru cercetarea cazului „Berevoieşti”, formată din 5 reprezentanţi ai FSN şi 4 ai opoziţiei.

RAZVAN MITROI