Publicat: 26 Decembrie, 2019 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu 3 decenii, în 1989?

COMUNICAT AL CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE

Consiliul Frontului Salvării Naţionale a ales în funcţia de preşedinte pe Ion lliescu, iar în funcţia de prim-vicepreşedinte pe Dumitru Mazilu.

DECRET

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:

Articol unic: se numeşte în funcţia de prim-ministru al României, pînă la alegeri, Petre Roman.

DECRET

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează: Articol unic: se numeşte în funcţia de ministru al apărării naţionale generalul colonei Nicolae Militaru.
COMUNICAT

AL CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE

Luni, 25 decembrie 1989, a avut loc procesul lui Nicolae Ceauşescu şi al Elenei Ceauşescu în faţa Tribunalului Militar Extraordinar.

Capetele de acuzare au fost:

1. Genocid - peste 60 000 de victime

2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat

3. Infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe etc.

4. Subminarea economiei naţionale

5. Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse la bănci străine

Pentru aceste crime grave săvârşite împotriva poporului român şi a României, inculpaţii Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte şi confiscarea averii.

CORESPONDENŢĂ, PESTE NIVELUL "TEHNICII" MONDIALE

"Preaiubita" către "preaiubit"
"Telegramă. Către Comitetul Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului secretar general NICOLAE CEAUŞESCU, preşedintele Republicii Socialiste România.

Colectivul Institutului de cercetări chimice - ICECHIM - căruia recent i s-a conferit ordinul Steaua Republicii Socialiste România Clasa I -, întrunit în adunarea prilejuită de acordarea "Steagului Roşu" (etc., etc.) pentru depăşirea angajamentelor pc anul 1973 (sublinierea ne aparţine) exprimă mulţumirile sale profunde faţă de Comitetul Central, faţă de Dumneavoastră, mult stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, cel mai iubit fiu al poporului, învestit de recenta sesiune a Marii Adunări Naţionale în înalta funcţie de Preşedinte al Republicii.

Acţionînd cu hotărîre (etc., etc.)

Pentru lucrătorii (sublinierea ne aparţine) Institutului nostru adunarea festivă de astăzi ne dă posibilitatea de a reînnoi angajamentul luat prin chemarea (?) de a îndeplini exemplar sarcinile de cercetare pe anul 1974 si a contribui astfel la înfăptuirea înainte de termen a actualului cincinal...

Semnează: Consiliul Ştiinţific al Institutului, Acad. Dr. ing. Elena Ceauşescu.

Biroul Organizaţiei de Bază, ing. Diamanta Laudoniu, Comitetul Sindicatului, Ing. Petre Potop, Comitetul U.T.C., ing. Lucia Antonescu."

Chimia românească, un domeniu de autentici autoritate ştiinţifică se afla - aşa cum mi-a mărturisit regretatul savant Costin Neniţescu în convorbirea ce a stat Ia baza unui interviu apărut trunchiat, la data de 10 decembrie 1969 - într-un mare pericol: acela "de a înhăma caii pur-sînge Ia căruţe". Probabil nu întâmplător "preaiubita" a tînjit să ia drept coroană aureola chimiştilor noştri - a celor de ieri şi a "lucrătorilor" de astăzi - iar pentru a-şi atinge scopul, odată ajunsă la conducerea unităţii, a făcut din cei mai talentaţi cercetători ai institutului cîrtiţe de laborator. Nu am să-mi asum competenţe ce mă depăşesc, anume cine au fost mai vitregiţi în "buncărul" ICECHTM-ului sau cine a profitat. Cîteva lucruri îmi sînt, însă, clare. Primul e acela că "academicianul" şi-a însuşit fără scrupule rezultatele muncii unor oameni valoroşi, punîndu-şi numele în fruntea unor comunicări al căror titlu nici măcar nu îl înţelegea şi a umflat absurd eficienţa aplicării rezultatelor în producţie. Dacă în 1974 se remarca punerea în funcţiune pe baza cercetărilor proprii a opt obiective, în alt an - după cum reiese din telegrama expediată "preaiubitului" în 1979 - s-au realizat capacităţi noi şi de atîta valoare încît beneficiarii ar fi trebuit să primească de la numai cinci dintre ele un spor anual productiv de peste 230 milioane Iei. AI doilea fapt incontestabil este acela că fără nici o remuşcare, sub directa sa coordonare (a se citi constrîngere) de aici s-au raportat realizări de un asemenea "prestigiu" încît în preajma congresului al XIV-Iea numai întreprinderea de prelucrare mase plastice din capitală a fost pusă în situatia de a primi doar 7000 de tone materii prime din cele 20.000 tone repartizate cu acte în regulă (explicaţie: mai mult de 10.000 tone constituiau materiale cu proprietăţi noi, obţinute pe capacităţi declarate a fi în funcţiune dar, care, în realitate, unele nici nu depăşiseră fazele de proiect).

Dramatic pentru chimia românească este că, mai ales după unele congrese internaţionale ţinute la Bucureşti, cînd participanţii străini, unii laureaţi ai Premiului Nobel, nu i-au arătat importanta la care se aştepta, "savantul" a măturat pur şi simnlu din drum oameni de vocaţie, punînd în fotolii babe şi ţaţe care comentau, între convorbiri telefonice cu Brazii şi Săvineştiul, cum se tratează reumatismul sau recomandau combaterea guturaiului cu infuzie sau ceai de tei.

Corespondenţa dintre "preaiubita" şi "preaiubit" e zguduitoare şi dincolo de faţetele ei "profesionale". Mai ales în plan politic, de osmoză opresivă practicată de cei doi, în scopul de a acapara puterea şi de a se zeifica, pasă-mi-te, nu prin cocoţare mîrşavă ci prin impuls popular, "de mase". A fost un plan precis - singurul pe care cred că l-au îndeplinit exemplar - fiindcă, iată, atributele de atunci, din 1973, se regăsesc în esenţă în toată maculatura ce a proliferat pînă mai ieri.

Oare o fi fost atît de greu ca cei doi să îşi comunice impresiile la o ceaşcă de cafea sorbită dimineaţa sau să-şi mărturisească sentimentele de satisfacţie, mîndrie, iubire sau maximă consideraţie fără intermediul poporului ori al unor instituţii de stat? Fireşte că nu. Dar au avut nevoie de "poză" şi de slujbaşi mărunţi de mercenari. Nu prea cred în gestul unora pe care i-am zărit pocăindu-se în spatele micului ecran, fiindcă nu ei au fost cercetătorii care au rămas ani de zile anonimi, deşi meritau să se afirme în faţa lumii întregi, prin rezultatele lor. Atenţie, deci, la impostura voluntară sau inconştientă! Ipocrizia ne-a costat prea mult, poate cel mai mult, şi nu trebuie din nici un considerent să mai cădem în aceleaşi greşeli.

Roxana COSTACHE

Adevăratul eroism

"Trăiască eroica noastră clasă muncitoare" - scria cu litere de sînge pe marea pancartă purtată de grupul de tineri demonstranţi ce umpluseră bulevardul Magheru dintr-o parte pînă în cealaltă, înaintînd, fără urmă de teamă sau ezitare, spre frontul de automate îndreptate spre piepturile lor, în ziua de 22 decembrie. Cu doar cîteva ore mai devreme, concentrările de forţe şi tehnică militară demne de o mare bătălie internaţională, aduse de "erou", lichidaseră, după o "luptă" de peste 12 ore, grupul de tineri care, după mitingul lui Ceauşescu, hotărîseră să îl facă, pentru prima dată în istoria "comunistă" pe al lor. Gest uluitor, prin sfidarea desăvîrşită a fricii, cea care ne-a mutilat sufletele şi conştiinţele, atîta amar de vreme, a genocidului moral purtat cu neruşinare în numele clasei muncitoare şi îndreptat împotriva ei. Căci, poate, nici o altă categorie nu a suportat o oprimare mai perfidă şi mai diabolică, în multitudinea feţelor pe care le-a căpătat, decît aceea din care pretindea că se trage "muncitorul" care nu lucrase în întreaga Iui viaţă altfel decît cu gura şi cu pistolul. Nimic însă - nici minciuna, nici asuprirea grosolană, nici confuzia voită, răstălmăcirea oricăror valori - nu a reuşit să anuleze conştiinţa de sine a acestei minunate clase în rîndurile căreia ne înscriem cu mîndrie cu toţii. 22 decembrie a însemnat o victorie istorică.

Octavian ANDRONlC

Eroul de la rotativă

Îl privim încremeniţi, şocaţi de revoltă. Pieptul şi spatele le are schingiuite de iresponsabilii aflaţi pînă mai ieri în slujba călăului ţării. E atîta suferinţă pe chipul colegului nostru, tipograful Ion Prian, încît luminile de bucurie din ochii lui par nefireşti. Joi noaptea s-a aflat în fruntea unor tineri care au manifestat în dreptul blocului de la "Ro-marta". Cereau în mod paşnic libertate, adevăr, un nou viitor. Răspunsul: o canonadă care a secerat vieţi, care a frînt, fără să-şi înfringă, idealuri. Dar să-l lăsăm să povestească pe Ion Prian ce s-a petrecut mai târziu: "Am fost, împreună cu mulţi alţii, arestat. Ne-au condus, în bătaie, pînă în curtea Miliţiei Capitalei, unde ni s-a organizat următoarea primire: două cordoane de soldaţi ai securităţii, înarmaţi cu bastoane de cauciuc şi crose, care ne-au bătut pînă cînd am ajuns în dreptul unui zid. Ne-au legat mîinile. De şase ori ne-au anunţat că nu mai este loc pentru noi, că urmează să fim transportaţi în altă direcţie. Bănuiam în care. Acolo unde nu există decît o beznă eternă De fiecare dată am trecut din nou printre bastoane şi crose. Rînjeau şi ne spuneau că nu mai au locuri. În fine, în mod provizoriu, 63 dintre noi am fost aruncaţi într-o celulă de la Jilava cu 23 de paturi. Aşteptam plutonul de execuţie. Le adresam celor dragi ultimele gînduri. Şi deodată un sergent-major, cu lacrimi în ochi, ne-a spus: "Băieţi, nu aţi luptat degeaba. Guvernul a căzut". În prima secundă nu ne-a venit să credem. Apoi, răniţi cum eram, de-abia ne mai ţineam pe picioare, ne-am aruncat unul în braţele altuia... La gara Progresul, cînd am ajuns, bărbaţi, femei şi copii, ne-au aşteptat cu medicamente şi pîine". Ion Prian, tipograf în tipografia "Libertăţii", este aici, în ciuda rănilor însîngerate, pentru a scoate, împreună cu noi, cel de-al patrulea număr al primului ziar liber din România.

Sorin ROŞCA-STĂNESCU

Corespondenţă specială din Alba Iulia

De la colegul nostru Vasile Lupşanu, redactor la "Unirea" din Alba Iulia, aflăm că duminică seara un elicopter cu luminile stinse, care survola oraşul, a suferit un accident, prâbuşindu-se în apropiere. Printre cele şase cadavre spăşite la faţa locului au fost identificaţi doi membri marcanţi ai aparatului de represiune al clanului Ceauşescu: general locotenent Constantin Nuţă şi general maior Iordan-Velicu Mihalea - şeful Inspectoratului General al Miliţiei şi, respectiv, primul său adjunct. Din programul de zbor şi din celelalte documente găsite a rezultat că aceştia se aflau într-o acţiune de diversiune minuţios planificată, ce viza destabilizarea vieţii în oraşele Sibiu, Alba Iulia, Sebeş-Alba şi Timişoara.

(Vasile GROZA)

Sentinţa a rămas definitivă şi a fost executată.

Un cult al personalităţii care cu greu poate găsi o paralelă în istoria contemporană

BONN - Prin executarea dictatorului Nicolae Ceauşescu a luat sfîrşit viaţa politică a ultimului domnitor feudal de marcă stalinistă din Europa. Timp de 25 de ani monarhul absolutist, născut în condiţii modeste într-un sat din Valahia, a condus tiranic destinele tării, pătrunzînd pînă în viaţa privată a cetăţenilor ei. În aceasta, el s-a sprijinit pe clanul familiei - soţia. Elena, ocupînd cele mai înalte funcţii în conducerea guvernului şi partidului, fiul său Nicu, lider de partid la Sibiu, numeroase rude ale sale sau ale soţiei în poziţii cheie în armată, în administraţie sau în partid. Se spune că Ceauşescu încredinţase succesiunea soţiei sau chiar fiului Nicu - arată într-un comentariu agenţia D.P.A. din R.F.G.

Primul om al tării a cultivat timp de mulţi ani un cult al personalităţii care cu greu poate găsi o paralelă în istoria contemporană. La congresele partidului, delegaţii îşi ovaţionau preşedintele minute în şir, în picioare. Într-un muzeu din centrul Bucureştiului puteau fi văzute 23 de picturi uriaşe în ulei şi patru sculpturi ce omagiau faptele lui Ceauşescu. În
numeroase rînduri şeful partidului şi statului poza cu sceptru şi eşarfă.

După ce schiţează evoluţia politică a fostului ucenic de cizmar, D.P.A. relevă că el se împăuna mereu cu "succesele" politicii sale, reflectate în creşteri uriaşe ale producţiei industriale şi agricole, în contrast izbitor cu situaţia reală a populaţiei, care a fost lipsită de cele mai elementare condiţii de trai: încălzitul, curentul electric şi produsele alimentare abia dacă ajungeau pentru supravieţuire.

A fost eradicat un cancer din trupul Europei

WASHINGTON - Mai multe mii de români din Statele Unite au demonstrat la Washington exprimîndu-şi deplina satisfacţie pentru înlăturarea tiranului Ceauşescu. Demonstranţii şi-au manifestat dorinţa de a contribui activ la ajutorarea poporului român, aflat în grea cumpănă.

Deputatul Ted Wayne a reamintit că guvernul american este gata de a trimite ajutor umanitar în România dar se opune oricărui ajutor militar.

Deputatul Cristopher Smith a salutat evenimentele din România în cadrul unei declaraţii transmise presei americane. El a adăugat că prin înlăturarea dictatorului Ceauşescu "a fost eradicat un cancer din trupul Europei".
Lider infatuat, ce pierduse total orice legătură cu realitatea
BUDAPESTA - Rezso Nyers -    care, în calitate de preşedinte al Partidului Socialist Ungar s-a întâlnit cu Ceauşescu la Moscova - a declarat ziarului "Nepszabadsag" următoarele: "Cu numai trei săptămîni înainte de evenimentele din Timişoara,  Ceauşescu era un lider infatuat, care nu înţelegea nimic. El era orb cu desăvîrşire, pierduse total orice legătură cu realitatea si, judecînd după toate aparenţele nu avea nici cea mai mică idee despre ceea ce se petrecea în propria lui ţară".

Crăciun insolit în România
SOFIA - Sub titlul "Crăciun insolit in România" agenţia bulgară BTA scrie:

Cine parcurge astăzi străzile Bucureştiului mai poate vedea în apropiere de hotelul Intercontinental o pată de sînge coagulat reprezentînd contururile hărţii României. În jur ard lumînările.

În România se sărbătoreşte un Crăciun insolit. Brazii, uneori forfecaţi în lupte, sînt pavoazaţi cu jucării - este adevărat, puţine - dar cu luminări aprinse în mîini stau mulţi oameni cu feţele obosite.

"Nu am cerut ajutor militar Uniunii Sovietice"

PARIS - Noua conducere a României nu a cerut ajutor militar Uniunii Sovietice, deoarece "acesta nu este necesar" - a declarat Ion Iliescu într-un interviu publicat luni după-amiază de cotidianul francez "Le Monde", citat de agenţia France Presse.

"Nu am cerut ajutor militar Uniunii Sovietice. Sîntem în contact permanent cu Ministerul Sovietic al Afacerilor Externe. Acesta, ca şi noi consideră că ajutorul militar nu este necesar. În această privinţă, părerea noastră coincide pe deplin cu părerea sovieticilor".

Ion Iliescu a confirmat arestarea lui Ceauşescu şi a cîtorva membri ai familiei acestuia, dar a refuzat să dea amănunte despre împrejurările în care a
fost arestat dictatorul răsturnat. El a adăugat ei au fost arestaţi aproape toţi membrii Comitetului Politic Executiv al partidului. "Ei vor 11 judecaţi în momentul în care condiţiile vor permite acest lucru".

Iliescu a refuzat, de asemenea să confirme prezenţa unor mercenari străini printre teroriştii securităţii. "Rezistenţa atroce a vechiului aparat pro-ceauşist a fost bine pregătită. Vor să creeze o situaţie de instabilitate prin teroare, lansînd atacuri împotriva uzinelor, spitalelor, televiziunii şi radiodifuziunii. Dar situaţia se normalizează treptat".

Ion Iliescu a declarat că reconstrucţia economică va constitui obiectivul prioritar după lichidarea "grupurilor teroriste".

Pagini ale unei istorii a dezonoarei

Relatări cutremurătoare ale unor reporteri iugoslavi
Un cimitir din Timişoara. Gropi comune abia descoperite şi scene pe care o minte sănătoasă nu le poate închipui. Trupurile poartă mărturia atrocităţilor săvîrşite de forţele de securitate ale lui Ceauşescu - scrie Agenţia Taniug.

Victimele fuseseră torturate - aveau unghiile smulse şi pielea arsă. Apoi au fost ucise si stropite cu acid pentru a nu putea fi recunoscute niciodată.

Cimitirul acesta nu este unic în Timişoara. Altele, probabil, adăpostesc asemenea gropi comune. Iată ce au spus Nenad Petrovici şi Matia Kokovici, reporteri la agenţia Taniug şi la Vecerni List din Zagreb, care s-au întors de la Timişoara sîmbătă seara. Timp de 24 de ore, ei au fost martori ai păcii, ai sărbătorilor, ai ororii cimitirelor comune şi ai iadului războiului civil, în permanenţă cu degetul pe trăgaciul... camerelor de luat vederi.

Intrînd în România din Iugoslavia, totul părea aproape normal. În Timişoara oamenii sărbătoresc. Sute de mii de oameni aflaţi în stradă manifestă bucurie, exaltare pentru victoria amestecată cu durere pentru victimele insanităţii şi un sentiment de nesiguranţă.

Într-un cimitir, spun cei doi reporteri, am văzut atrocităţi ce nu pot fi povestite. Ni s-a tăiat respiraţia, iar mîinile de pe camera de luat vederi au început să tremure. Totuşi, am reuşit să filmăm imagini care într-o bună zi vor deveni pagini ale unei istorii a dezonoarei. Am văzut gropile comune ale victimelor lui Ceauşescu, trupul unei femei însărcinate cu pruncul nenăscut scos afară o dată cu viscerele. Alte imagini şi mai îngrozitoare îi aşteptau pe reporterii iugoslavi, despre oare li s-a povestit. De exemplu, despre un om crucificat ca Isus într-o capelă, membrele fiindu-i smulse unul cîte unul pe viu.

Au mai auzit că multe victime au fost transportate în afara oraşului şi îngropate pentru a şterge urmele oribilelor asasinate. Ambii reporteri au afirmat că nu s-au îndoit nici o clipă de istorisirile pe care le-au auzit deoarece au văzut ei înşişi lucruri pe care nu şi le-ar fi putut închipui.

Impresiile de la cimitirul săracilor nu au putut fi şterse de împuşcăturile care s-au făcut auzite curînd după aceea în Timişoara. In timpul nopţii, tot ceea ce mişca era împuşcat. Şi totuşi, oamenii se aşezau la rînd pentru a cumpăra pîine şi alte alimente în veşnic înfometata Timişoara, au spus Petrovici şi Kokovici.