22 octombrie 2021

Remember 26 mai 1991 – Presa acum 30 de ani

Libertatea
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

UNORA LE MAI PLACE JAZZUL

Devine, oare, un gest politic participarea AUREI URZICEANU la o recepţie oferită de ministrul de externe diplomaţilor străini acreditaţi la Bucureşti? Pînă unde trebuie artistul să vegheze la interpretarea semnificaţiilor prezenţei sale in peisajul socio-politic şi cultural? Poate pînă exact acolo unde condiţia profesională nu este desfigurată de adecvarea la circumstanţe de moment, fie ele în prozaica înlănţuire în aparenţa intereselor majore. Cîndva, atunci cînd firescul acestei situaţii începuse să devină o periculoasă disidentă, un mare spirit, matematicianul Grigore Moisil găsea un răspuns usturător la întrebarea ca care o frenetică reporteriţă dorea să niveleze, sub tăvălugul datoriei civice, locul personalităţilor în situaţii mai mult sau mai puţin de excepţie: „Şi ce-ar trebui, după opinia dvs., să facă savanţii, matematicienii, de pildă, acum cînd întreaga populaţie a ţării participă la ştergerea ravagiilor de după inundaţii? Eu nu ştiu ce ar trebui să facă alţi savanţi, dar cred că matematicienii ar trebuie să facă matematică !” (L.V.)

Ziarul Libertatea din 26 mai 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 26 mai 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 26 mai 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 26 mai 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

„Gura lumii” ÎN IMAGINI

AMBIDEXTRU

ÎN GRĂDINA LUI ION

LUCRARE PUBLICĂ. În aşteptarea unui foc, domnul Dinu Patriciu îşi îneacă năduful şi lehamitea produse de „gentileţea” colegilor săi de… Cameră într-un pahar pe jumătate gol… ….toate păsările au fost treze, luni seară. Pentru că, în aleea Modrogan nr. 2, scurgerea unui an de la alegerile cîştigate de partidul – pardon, frontul – lui Ion Iliescu a fost sărbătorită (fără pompă) în absenţa liderului istoric, marcat de exigenţele echidistanţei. A fost prezent, însă liderul naţional şi alături de el, sumedenie de deputaţi şi senatori, de toate culorile (nu numai politice), miniştri vechi şi noi (sau şi de un fel şi de altul), prefecţi (şi mai mult ca prefecţi) dar, mai ales, „şi alţii”. S-a mîncat (pe săturate), s-a băut (cu măsură) şi s-a dialogat (nu că în Piaţa Universităţii), într-o atmosferă de consens din care, a doua zi, chiar n-avea să mai rămînă nici o urmă. Pentru cîteva ore, însă, societatea românească – la nivel de reprezentanţi – a arătat normal. Va fi oare nevoie să mai treacă încă un an pentru ca „evenimentul” să se repete?

O ALIANŢĂ NEAŞTEPTATA.
Paharul pe care primul ministru l-a ciocnit cu preşedintele partidului Liber-Schimbist, deputatul Şţefan Cazimir, ascunde semnificaţii care ar putea să scape observatorului obişnuit, ce ar putea să nu remarce nici garoafa din mîna stingă a premierului. O nouă remaniere la orizont?

VOTAŢI OCHIUL… ÎNCHIS!
„Puneţi să mai şi trageţi din cînd în cînd; domnule ministru, eu sînt dispus să închid ochii!” – pare să-i spună domnul deputat Răducanu domnului Doru Viorel Ursu, care a folosit prilejul acestei întîlniri pentru a-l informa pe liderul rom în legătură cu ultimele performanţe ale zvăpăiaţilor săi alegători!

REGRET SAU JENĂ?
Mîna care acoperă faţa personajului din stînga fotografiei nu are rolul de a smulge ceva păr din capul posesorului, ci doar pe acela de a ascunde chipul domnului deputat de Timişoara, Petrişor Morar, surprins în flagrant de pactizare (tacită) cu FSN-ul…

ÎNTOARCEREA IN „EUROPA”.
Se zvoneşte că postul de ambasador în Senegal a rămas vacant pentru simplul motiv că domnul senator Gelu Voican Voiculescu mai are ceva treabă în… „Europa”. Analiştii (nu spunem ai cui!) susţin că documentul pe care tocmai l-a primit din partea unei misterioase mesagere n-ar fi altceva decît şpaltul unui nou articol semnat de domnul marinar Radu, pregătit să apară în ultimul (oare?) număr al săptămînaiului „Europa”…

MELOMANIA.
Atît senatorul Dumitraşcu, refăcut parţial după atentatul veghetorilor civici, cît şi domnul prefect de Constanţa, profesorul Rădulescu, s-au declarat mari admiratori ai muzicii spaniole, aducînd – după cum se poate vedea – un vibrant omagiu reprezentantei ţării surori, întru latinitate.

DURA LEX…
Satisfacţia care se poate lesne citi pe chipul domnului Victor Babiuc, ministrul justiţiei, pare să fie în legătură cu veştile pe care domnul Dan Marţian, preşedintele Camerei Deputaţilor i le-a dat în legătură cu programarea spre dezbatere a pachetului de legi privitoare la reforma Justiţiei…

ÎMPROPRIETĂRIREA S-A FĂCUT. URMEAZĂ… „Dragul meu, după cele pe care le-am văzut recent, prin Coreea de Nord, cred că pariul în agricultură nu poate fi cîştigat decît printr-o… colectivizare!” – ar fi încercat să-l convingă preşedintele demo-agrar Victor Surdu pe ministrul Eugen Dijmărescu.

AMABILITĂŢI MINISTERIALE.
„Cum îţi mai merg… grevele?” – l-ar fi întrebat ministrul sănătăţii, Bogdan Marinescu, pe ministrul învăţămîntului, Gheorghe Ştefan. Mulţumesc, bine, dar ţie i-ar fi răspuns acesta.

Fotografii de Gabriel MIRON

Ziarul Libertatea din 26 mai 1991, pag. a 5-a ▼

„MAJESTIC” pierde trofeul de trei stele

Cînd anul trecut, prin toamnă, îi avertizam pe restauratori că vremea marilor tunuri, cu cîrciumi înjghebate la repezeală, servicii de mîntuială şi dispreţ pentru firmă, a trecut definitiv, nu aveam incertitudini decît asupra etapei în care va începe scadenţa. Intuiţia nu se datora unor calităţi supranaturale, pe care le las celor înzestraţi de natură, ci racordului cu realitatea care ne-a înglobat. Dacă la vremea aceea spectrul necruţător al concurenţei părea contrazis de clientela ce făcea să duduie circiumile de toate categoriile iată situaţia afluenţei în localurile din centrul Bucureştiului vinerea trecută la prânz: Capitol – 10 mese, Berlin braserie – o masă, Berlin restaurant – 6 mese, Continental – 4 mese, Bulevard – 6 mese, Capşa braserie – 5 mese, Capşa restaurant – 6 mese. De abia în aceste condiţii goana după clientela casei începe să devină stringentă in detaliile care atrag sau resping să nu mai poată fi neglijate. Dar pină la generalizarea acestei revelaţii va mai trece timp şi se vor consuma destule experienţe dramatice, al căror termen concret este încă evitat de vocabularul întreprinzătorilor noştri – faliment.
O premieră în top – care ar fi putut să facă senzaţie. Majestic – vad comercial formidabil, arhitectura şi ambianţa ofertante, dotare dintre cele mai bune pentru un restaurant de lux. Am întreprins inspecţia săptămână trecută, într-o după-amiază. Capacitatea restaurantului este de circa 20 de mese, compartimentarea adecvată unui local modern şi intim, mobilierul – o plăcută combinaţie de alb şi roşu. Curăţenie perfectă, utilităţi de servire de bună calitate. După consultarea meniului cuprinzind majoritatea produselor din reţetarul de bază al bucătăriei franţuzeşti şi româneşti, înclin să cred că voi acorda 4 stele. Voi alege o intrare rece – combinaţie foarte reuşită de trufandale umplute cu specialităţi de mezeluri şi caşcaval şi un cotlet a la Praga, preparat mai rar intilnit in reţetarele noastre, datorită asociaţiei dificil de realizat dintre aluatul crocant şi tranşa de cotlet – medium. Un aligote de Iaşi sec şi cu un buchet de o discreţie îmbietoare, bine frapat a completat remarcabil recomandările primite de la ospătar, căruia i-am acordat o notă; la fel de bună ea şi şefului de sală stilat şi sobru. Un picolo eficient a rezolvat solicitarea unui desert pe care casa se pare că nu-l ţine, îngheţata, aducînd-o din laboratorul vecinilor – Capşa. Deşi aflat în „buza unuia din cele mai nege trotuare ale Bucureştiului, Majesticul se pare că ii respinge deocamdată pe balaoacheşi cu eleganţa şi rafinamentul său. Oscilam între 3 şi 4 stele, drept pentru care am revenit a doua zi, înainte de prinz. În uşă mă întâmpină un cu totul alt gen de picolo decît cei de cu o seară înainte. Descheiat la haine, rezemat la tocul uşii, cu o mină în buzunar şi cu degetul de la cealaltă proptit intr-o nară mă avertizează că restaurantul e în întregime rezervat. N-aş fi insistat să intru dacă pe terasă n-ar fi fost încă prea răcoare. Peste câteva minute, insă, şeful de sală peste care se întimplă să dau în hol, se arăta nedumerit de întrebarea mea şi mă conduce politicos înăuntru, unde numai două mese sînt ocupate. Sînt însă preluat de un ospătar, care găseşte nimerit să mă plaseze exact lingă uşa bucătăriei, acolo unde orice picolo cu o săptămînă de stagiu ştie că e un fel de masă de serviciu. Îl întrece insa în impoliteţe un chelner mohorît căruia speranţa noastră de a putea minca ceva la douăsprezece fără un sfert i se pare de-a dreptul obraznică şi care aştepta să-i răspundem dacă ne mulţumim cu nişte mezeluri şi telemea. Diferenţa faţă de serviciul civilizat de cu o seară înainte e flagrantă. Un restaurant de 3 si 4 stele nu şi-ar permite niciodată să piardă un potenţial client, cu atit mai mult unul care i-a trecut pragul. Cred ca „Majesticul” a fost lansat la apă cu un echipaj numai pe jumătate devotat firmei şi că, fără să se debaraseze de ei aruncandu-i peste bord cît navighează încă în ape liniştite, nu va reuş să se apropie de trofeul celor trei său patru stele. In plasa sa, cu destule ochiuri rupte în zone vitale ale calitătii serviciului, s-au prins deocamdată numai două.

Inspector L

 

Ziarul Libertatea din 26 mai 1991, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 26 mai 1991, pag. a 7-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 26 mai 1991, pag. a 8-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Dintre sute le ziare

(Rapidă trecere în revistă a presei)

Un comentariu politic devine elocvent nu numai prin atingerea fondului problemei, ci şi prin proprietatea termenilor vehiculaţi. Domnului Radu Scutea, unul dintre comentatorii Zig-Zag-ului, nu-i lipseşte această calitate: „Dacă unitate nu există în forum, atunci ce există? Şi ce şanse are el în loc de unitate, domnul Radu Campeanu foloseşte de cîteva luni un alt termen – concertare – dar, chiar dacă participanţii la Forum l-au preluat acum entuziaşti, el sugerează prea mult, pentru că un concert presupune neapărat un dirijor (ZIG-ZAG, nr. 60, an II, nr. 19 Forumul democratic antitotalitar – o victimă a orgoliilor politice?) • O opinie foarţe înţeleaptă ţîşneşte sprinten ca lemnul din comunicatul Comitetului director al Partidului Român pentru Noua Societate, publicat în DEMOCRAŢIA, din 3 mai 1991: „Considerăm că este de datoria guvernului să uzeze de întreaga sa capacitate pentru găsirea soluţiilor menite să scoată economia ţării din impas” • „Cîţi simt cu adevărat că am redevenit capitalişti?”, Dan Simion Bogorin face o impecabilă radiografie a acestei necesare revelaţii: „Comunismul ne-a inoculat teama de capitalism şi am intrat în noua societate abordînd problemele invers. Întîi partidele, asociaţiile şi protecţia sociară. Nu legi, măsuri în urma unor fenomene şi invers. Nu asigurăm în felul acesta competitivitatea maximă ci una blîndă, călduţă, competitivitate de dragul competitivităţii. Avem asociaţii, sindicate, protecţie socială. Alţii: au armata salvării! Am fost traumatizaţi sufleteşte prin anihilarea simţului de autoapărare. Comoditatea, teama de concurenţă, de luptă este o moştenire a educaţiei comuniste. Funcţia creează organul. Am înfiinţat organul, în aşteptarea unei lupte. Am înfiinţat sindicatele şi pînă la venirea unor patroni împotriva cărora să iupte, acestea fac jonglerie, în timp ce o mînă îşi strînge degetele peste puţinul ce-l primeşte de la ruina economiei naţionale” (ROMÂNIA LITERARĂ; nr. 20, an XXIV) • In memoriile de asistent de regie la filmul Piaţă Universităţii, publicată recent de PHOENIX, Marius Şopterean consemnează unul dintre evenimentele la care a fost martor în această calitate: „7 octombrie Vivi Drăgan vorbeşte la Săpînţa direct cu Steţca” (PHOENIX, an II, nr. 62) • „Umerii, bustul, se denudează cu graţie, fără indecenţă”, observă, profund, autorul rubricii Cronica modei din prestigiosul hebdomadar cultural-ştiinţific independent MAGAZIN, nr. 20; an XXXIV • MERIDIANUL TIMIŞOARA nr. 4, an II consemnează prima întîlnire a revistei cu cititorii desfăşurată la Oraviţa, „manifestare care a coincis cu împlinirea unui an de apariţie a acestei publicaţii de literatură, artă şi cultură”.. In acelaşi număr, Eugen Dorcescu publică poemul Cronică „Copacii, înfloriţi pînă la poale/Sub revărsări de soare şi azur” cu păsări şi albine împrejur sînt chipul pur al strălucirii Tale/Şi rîul. Şi zburdalnicul ecou, şi pajiştea cu verdea ei prezenţă. Tot peisajuri o reminiscenţă,/cît pare el de proaspăt şi de nou/”. Alături, eseul Misticism şi poezie de Violeta Avram: „Poezia are o misiune mult mai grea, în sensul că presupune si redarea inefabilului” • În ECONOMISTUL (nr. 90, an II), Valeriu Mironescu comentează relatarea lui Octavian Vintilă de la Foggia, cu prilejul campionatelor mondiale de scrimă: „Ne-a facut cunoscut Octavian Vintilă că duminică la Napoli a avut loc un miting televizat la care 80.000 de manifestanţi să nu mai îmbrace tricoul cu numărul 10 pînă la reîntoarcerea condotierului fotbalistic al Sudului. Interesant, ne spune în continuare Vintilă, că dincolo, in Argentina, s-a adoptat o hotărîre-identică pe ansamblul fotbalului, la toate echipele; mişcare ce se întinde rapid şi în Brazilia”. Deci oriunde s-ar reîntoarce Maradona, tot nu-i bine • Naşii fostei Săptămîne culturale a Capitalei o ţin lanţ cu botezurile. După ce la începutul anului ’90 Săptămîna a fost botezată liberă, spre hazul răuvoitorilor, pentru ca peste cîteva săptămîni să primească inspiratul titlu VIAŢA CAPITALEI, de curînd, ea a fost din nou cufundată în cristelniţă, de unde a ieşit mai scurtă – VIAŢA, dar care este deja la nr. 20, an II!

LECTOR „L”