25 octombrie 2021

Remember 27 aprilie 1991 – Presa acum 30 de ani

Libertatea
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

Spectrul Şomajului?

Îngrijorarea care se citeşte pe feţele domnilor miniştri Vătăşescu şi Zisu nu poate fi separată, desigur, de iminenţa remanierii guvernului, conjugată cu anterioarele lor cereri de demisie. Se profilează cumva, spectrul şomajului la nivel înalt? Dacă ar fi să ne luăm după zvonurile care circulă prin palatul Victoriei, cele mai puţine motive de teamă le-ar avea domnul Vătăşescu, pentru care, la ambasada noastră din Paris, se fac deja pregătiri pentru o primire cît mai călduroasă. În ceea ce-l priveşte pe domnul Zisu, expresia domniei sale confirmă deocamdată doar aprecierea pe care o făcea la adresa reformei: „O extracţie dentară…”. (O. Andronic).

Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Cristine Valmy femeia care a descoperit un munte de aur în AMERICA

MISS ROMÂNIA pentru, prima oară Ia MONDIALELE DE FRUMUSEŢE

Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

GURA LUMII în imagini

Ambidextru

MITTERRANDIADA

Foto Lucian CRIŞAN Florin ŞULER

„Festina lente” pare să fie dictonul pe care înţeleptul preşedinte al tuturor francezilor (de ce formulă ar fi valabilă numai în cazul belgienilor şi al monarhului lor ?) I-a adoptat atunci cînd a luat temerara decizie de a veni în România, răspunzînd invitaţiei preşedintelui unora dintre români, cum a putut concluziona prin receptarea folclorului de Piaţă  (sortiment de care România nu duce lipsă). Veritabil decan al Europei Comunitare, preşedintele a auzit şi văzut multe la viaţa lui, dar demonstraţia pe care i-au făcut-o unii dintre conaţionalii noştri nu a avut desigur darul să-i incinte. A făcut faţă, însă cu brio şi, ca un autentic şi mare om politic (ce este de fapt), a trecut cu buretele bunului simţ
peste golănia evidentă a unor manifestări, sancţionînd diplomatic, cu o sugestivă tăcerei observaţia doamnei Mitterrand care se întreba — retoric, bineînţeles — înainte de plecare, dacă preşedinţii De Gaulle şi Giscard D’Estaing au fost la fel de „bine” -primiţi de către părinţii acestor bravi şi activi tineri de la Mitropolie, de la Politehnică şi de la Iaşi? Alături de semnificaţia ei istorică, de absolută premieră diplomatică, Mitterrandiada o va păstra, din păcate şi pe aceea de dureros eşec la probă fundamentală a ospitalităţii şi civilizaţiei pe care „strada“ românească îl înregistrează la acest dificil început de drum spre bulevardele Europei…

CU ŞI FARĂ TRADUCERI. Preşedintele s-a arătat plăcut surprins de calitatea şi fluenţa francezei pe care o vorbesc românii, dorindu-şi — în glumă, evident — ca şi unii dintre compatrioţii săi ~ să se dovedească la fel de… îndemânatici. Cum protocolul are regulile sale, o parte a discursurilor oficiale a trebuit să fie ascultate în cască, prin intermediul traducătorului: Absolut întîmplător, pentru o serie de „discursuri” şi intervenţii — neoficiale — n-a fost nevoie nici de cască şi nici de traducere: „cultura de piaţă” a fost la înălţimea situaţiei, permiţînd interpreţilor să-şi exprime protestele şi sloganele „anti” direct în limba lui Moliere…

ZAREA, MON AMOUR. „Dacă nu mă înşel, este o „Zarea” producţie 1989. De excepţie!“ — se zice că i-ar fi spus, după tradiţionalul toast, monsieur Mitterrand domnului lliescu, care a rămas pur şi simplu surprins de perspicacitatea oenologică a omologului său.

NUMBER ONE. ‘Noi nu ştim ce ştie protocolul Cotrocenilor, dar vedem cu ochiul liber că la „masa nr. 1“ a recepţiei au fost plasaţi domnii miniştri Stănculescu, Năstase şi Dijmărescu, alături de ambasadorul Vignal. Dacă aflăm ceva, vă ţinem la curent.

SFINŢEASCĂ-SE ? Ne scapă semnificaţia darului pe care grupul de intelectuali (neparlamentari) prezent la întîlnirea de la ambasada Franţei I-a făcut preşedintelui Francois, dar n-o să vă vină probabil – să credeţi că că una dintre aceste icoane îl reprezintă pe… Sfîntul Ion!

GARDĂ LA AIRBUS ?
Ostentativ sau nu, ppreşedintele francez a sosit la Bucureşti la bordul unui controversat (în cercurile noastre… aeriene) AIRBUS, căruia garda, echipată pentru prima dată îi noua uniformă de paradă, îi dă cu discreţie onorul.

TANDEM. Nu puteau să lipsească dintre invitaţi două personalităţi de marcă ale scenelor româno-f ranceze: Lucian Pintilie şi Andrei Şerban, doi dintre artizanii reconstituirii climatului de elevaţie culturală al vieţii noastre artistice.

ASEARA ŢI-AM LUAT LUAT BASMA… Gurile rele afirmă că subiectul acestui instantaneu care-i are ca eroi pe domnii Brucan şi Dinescu ar fi fost un cîntec popular pe care venerabilul politolog i I-a interpretat cu acest prilej, junelui preşedinte al scriitorilor : „Aseară ţi-am luat basma!*. Prietenii poetului susţin, dimpotrivă, că Mircea Dinescu încerca să-l convingă pe domnul Brucan că ştie să iasă „basma curată” din orice încurcătură unională. Adevărul rămîne însă greu de stabilit.

SINGUR PRINTRE ROMÂNI. Este cît se poate de evident faptul că numai un preşedinte, şi acela francez, putea să-l înduplece pe episcopul de Oradea să calce pe meleagurile rătăcirilor sale feseniste de mai an. Singur printre români, Laszlo Tokes visează cu ochii deschişi — în cadrul sigur al ambasadei franceze — la cea de-a doua revoluţie a sa, inventată de gazetarii italieni.

CU MÎINILE CURATE. Renunţînd la recuzita revoluţionară, compusă din celebra sa căciuliţă tricotată şi din geaca de fîş gonfiabilă, Doină Cornea pare-a-şi fi pierdut puterea de seducţie ce-i caracterizează impetuoasele apariţii civice. Gestica „mîiniror curate” înlocuieşte aici retorica gigafonului. Cu acelaşi succes!

Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. a 5-a ▼

Evenimentul -„Balada”

Mapa de corespondenţă zilnică pe care ne-o înaintează în ultima vreme biroul meu de presă mă învederează să cred că exista mult interes pentru criteriile de clasificare în Topul restaurantelor, pe care le-am enunţat, în mare, într-un număr trecut. Pentru cei doritori să le parcurgă în detaliu, este posibil să revin asupra, lor într-un număr viitor. Voi răspunde solicitărilor ce mi-au parvenit şi din partea unor publicaţii din ţară, privind posibilităţile de a cunoaşte metodologia pornind de la care să iniţieze astfel de topuri, locale.

Mă, voi folosi de ocazia plăcută a evenimentului intrării primului restaurant din Bucureşti în categoria maximă de clasificare, pentru ca odată cu felicitările, pe care sînt bucuros să le transmit actualului lider al topului – restaurantul – „Balada“ (Inter 21), să explic şi dificultatea accederii unui local în această categorie de lux, în care numai apropierea de baremurile din fiecare cele opt capitole ale criteriilor poate înlesni atingerea punctajului minim necesar — 150 de puncte. E bine, poate, să revedem, mai întîi, marginile de punctaj, pentru toate cele cinci categorii :

Stele         Local             Servicii              Punctaj
XXXXX    lux                 ireproşabile    175—150
XXXX    select             excelente      149—130
XXX    bun                  bune            129—110
XX    fără pretenţii   onorabile    109—100
X    riscant               incerte        sub 99

La primul capitol, amplasarea şi aspectul exterior — la un punctaj maxim de 7 puncte, Inter-ul şe plasează ceva mai sus de jumătate, favorizat de situare, aspect şi renumele firmei şi figurează în aprecierea mea cu 5 p. În ceea ce priveşte dotarea şi ambianţa, capitolul cel mai important, în care se punctează dotarea bazei proprii de preparare, ambianţa sălilor de servire (ventilaţie, compartimentare, izolare fonică iluminare) serviciile de poartă şi garderobă, aspectul grupurilor sanitare şi, mai ales, atmosfera din local — punctajul maxim fiind de 65 p, Inter-ul a urcat aşa cum am mai remarcat, efectiv spectaculos, atingînd un foarte greu accesibil barem de 60 de puncte. Următoarele două capitole — mobilier şi obiecte de servire, cotate egal, cu 10 p. fac parte dintre cele cărora „Balada”, le-a corespuns şi pînă acum, desigur nu la nivel de excepţie, aprecierea mea fiind de 8 p. Nu am la această oră ce reproşa acestui local în privinţa formelor de servire, (servire la platou, folosirea gheridonului, pregătirea şi tranşarea în faţa consumatorului, folosirea notei de plată, a listei etc.) pe care le-am notat la superlativ — 10 p. Calificarea personalului, ţinuta ospătarilor şi numărul redus de mese pentru o echipă (cap V) elemente de servire de lux, evidente şi pentru un nespecialist, cotate în criteriile de clasificare cu 23 de p. au adus şi ele, prin eliminarea elementelor de rutină „Balada” aproape de nivelul cel mai bun — 23 p. În ceea ce priveşte gama sortimentală de preparate culinare şi băutur alcoolice şi nealcoolice favoritul nostru de astăzi depăşeşte cu o clasă tot ceea ce se practică în aprovizionarea din reţeaua restaurantelor bucureştene, aşa încît şi la acest capitol VII, din cele 15 p, „Balada” a cîştigat 13. scăzîndu-i ceva pentru intermitenţa unor produse — salate, spre exemplu — din reţetar. În sfîrşit, capitolul calităţii altor servicii oferite (VIII), este şi el unul din atuurile prin care „Bălada” cucereşte şefia topului, şi va reuşi să o menţină dacă va continua să acorde aceeaşi atenţie rafinatului program de cafe-concert, punctarea fiind de 25 p din 30 posibile. Iată, aşadar, un total de 154 de puncte, care face posibil evenimentul marcării primului restaurant de cinci stele din Bucureşti. O promovare cîştigată greu şi despre care ştim, cu siguranţă, că va rămîne un prâg sensibil la seismele imprevizibile ale dificultăţilor de tot felul din comerţul actual.
Aşa cum probabil aţi observat, am adăugat clasamentului propriu-zis două noi categorii — recomandări şi revelaţii, la care sînt îndemnat să apelez pentru a înlătura confuzia că un consumator trebuie să să iă, neapărat, după numărul de stele pentru a intra într-un restaurant şi a se simţi bine. Este, dacă vreţi şi o precizare asupra faptului că dincolo de rigorile clasamentului există şi şansa preferinţelor, în care localuri de anvergură şi capacitate financiară mai redusă — înţelegînd prin aceasta şi o altă accesibilitate… — pot emite pretenţii la favoarea clienţilor.Nimic mai- adevărat în cazul mult căutatelor în prezent — Select şi Moldova, pe care le introduc în fruntea acestei categorii, pentru certitudinea pe care mi-ău insuflat-o în toată perioadă de pînă acum. La capitolul revelaţii apare „Trocadero” pentru motive la care mă voi referi în cronica de săptămâna viitoare.

INSPECTOR  „L“

Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. a 7-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

MISS ROMÂNIA pentru, prima oară Ia MISS UNIVERS LAS VEGAS ’91

Fără a mai fi reprezentată pentru prima oară la un concurs internaţional de frumuseţe — Asociaţia Miss România a trimis, deja reprezentante la competiţiile europene de gen — România reintră, după 50 de ani, în cel mai exigent criteriu mondial — Miss Univers. Finala se desfăşoară în acest an la Las Vegas, completînd şirul de unicate al acestei bănci mondiale de atracţii. Deţinătoarea sceptrului românesc pe anul 1990—1991, Daniela Nane, de 20 de ani, din Iaşi, pleacă luni spre New York, de unde se va îmbarca într-un avion cu destinaţia Las Vegas. Aici repetiţiile şi antrenamentele se vor desfăşura pe parcursul a trei săptămîni, spectacolul final urmînd să aibă loc pe 18 mai. Nu cunoaştem ca Televiziunea să fi încheiat un contract pentru transmiterea spectacolului dar, desigur, nu este exclusă posibilitatea de a urmări măcar cîteva secvenţe şi pe micile noastre ecrane. Dacă aceasta nu se va întîmpla, va trebui să completaţi cu imaginaţia extrasele din jurnalul tinerei noastre, reprezentante oferite, la întoarcere, ziarului nostru. Ea va deţine în acest caz monopolul absolut al informaţiilor privind aceste campionate mondiale ale frumuseţii feminine, întrucît delegaţia românească la Las Vegas se reduce din nou la o singură persoană — concurenta, în condiţiile în care, marea majoritate a finalistelor sînt însoţite, la aceste concursuri, de adevărate echipe de manageri, garderobieri, psihologi şi reprezentanţi ai agenţiilor organizatoare. La noi, puterea nu pare interesată de imaginea României la o reuniune mondială de asemenea anvergură. Primul ministru — nu, parlamentul şi senatul — nu, guvernul — nu. Preşedintele şi partidele politice se fac că nu văd, S.R.I.-ul se face că nu aude. Dar Miss România Corporation a perseverat, şi directoarea fragilei instituţii, doamna Doina Berchină, păstrîndu-şi umorul, a reuşit performanţa, ce părea la un moment dat imposibil de realizat, a găsirii unor sponsori. Într-o recentă convorbire, în care ne-a asigurat că ultimele greutăţi au fost depăşite, doamna Berchină ţine să precizeze că participarea reprezentantei noastre la Miss Univers Las Vegas 1991 n-ar fi fost posibilă fără aportul firmelor Rank Xerox şi O.N.T. Carpaţi S.A., care au suportat costul, destul de piperat, al călătoriei, precum şi al creatorilor de modă Dyana Aldea, Maria Anton, al firmelor La Mode şi Lys şi al ziarului de modă Ana, care s-au îngrijit de garderoba concurentei noastre. Cosmeticele au fost asigurate, că şi la finala românească, de firma Yves Rocher. S-a mai adăugat, la momentul oportun, bunăvoinţa domnului Mihai Şerbănescu, de la Agenţia TAROM Bucureşti prin ale cărui relaţii a putut fi mediată reţinerea biletului de la New York la Las Vegas. În sfîrşit, cu două zile înainte de plecare, pregătirile par a se fi încheiat şi Daniela Nane vă spune pînă pe 25 mai, ca şi nouă, de altfel, la revedere. Iar noi îi dorim succes! (L. V.).

 

Ziarul Libertatea din 27 aprilie 1991, pag. a 8-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

DINTRE SUTE DE ZIARE

– Rapidă trecere în revistă a presei –

Nicicînd nu fu mai ascultat îndemnul lui Haliade paşoptistul, ca acum, în anii de graţie ai celei de-a doua revoluţii (nu cea a lui Tokes — N.B.): „Scrieţi băieţi, numai scrieţi! Scriu băieţii şi nu numai ei, iar bietului cititor, năuc de tot acest bombardament informaţional, începe să i se cam aplece… Şi atunci protestează, în felul lui, împotriva liberalizării, păstrîndu-și banii pentru ţigări şi alte lucruri mai bune. Cu toate că tirajele scad (unele dintre ele dramatic), cu toate că publicaţiile zac teancuri-teancuri pe la tonete, apetitul gazetăresc nu scade deloc. Apar noi şi noi gazete, dintre cele mai ciudate şi dintre cele mai deşucheate şi în vîltoârea asta cele care încearcă să-şi păstreze demnitatea şi respectul faţă de lector, suferă. Fie-le suferinţa uşoară! Dar să lăsăm lamentările şi să vedem ce mai scriu gazetele ■ ADEVĂRUL dă lovitura tot cu decrete şi legi. Mai ales cu Proiectul Legii privind vînzarea locuinţelor trecute în proprietatea statului, într-o formulare complet nouă şi diametral opusă primului. Numai în Bucureşti proiec tul a fost probabil lecturat cu maxim interes de vreo 300 000 de cetăţeni care-l găsesc bun şi echitabil, şi de vreo 100 000 care-l consideră nedrept şi abuziv. Mai importantă este paritatea parlamentară… ■ Dac-ar fi să ne luăm după ultimul număr din „Mondorama” ar trebui să… alergăm după un mărţişor, pentru că e cel din martie! Probabil, însă, că tipografia a, ţinut cont de profilul declarat al revistei („de informare generală”) şi a considerat că nu e cazul să se grăbească. Oricum, revista este, ca de obicei, interesantă, bine informată şi la obiect. Din interviul cu ambasadorul spaniol la Bucureşti, domnul Sauco, aflăm că diferenţa majoră dintre cele două ţări, în privinţa trecerii lor de la dictatură la democraţie, a fost mai simplă în cazul Spaniei, care n-a avut nevoie decît de o tranziţie politică. Adică ei erau gata privatizaţi ■ În „Opoziţia Salvării Naţionale” din EXPRES, Ilie Şerbănescu pune degetul pe rană, cu o indelicateţe pe care nu i-ar ierta-o nici Puterea, nici Opoziţia: „Şi apoi ce ar putea face un guvern — oricare ar fi acela — in actuala gravă situaţie economică din ţară? Poate mai multe ăecît prezentul guvern, dar, oricum, nu foarte multe, căci situaţia este într-adevăr, dezastruoasă. Populaţiei nu i se poate da mai mult decît există. Şi nu există!” ■ EUROPA este însă mult mai categorică şi pană domnului Ilie Neacşu se transformă în bardă -„Realitatea este că orice preşedinte, orice parlamnent, din oricare ţară democratică din lume ar fi demis de multă vreme un guvern ca al nostru. Să vezi că preţul existenţei fiecăruia este pe zi ce trece tot mai ridicat, că economia se ruinează direct proporţional cu amatorismul guvernanţilor, că haosul dislocă ordinea si disciplina, că milioane de – oameni vor rămîne fără slujbe, fără siguranţa zilei de mîine, ca bietul român se găseşte singur în faţa istoriei, neajutorat şi nesusţinut de nimeni și să nu stopezi acest torent distrugător este o crimă pe care istoria n-o poate trece cu vederea, domnule preşedinte Ion Iliescu, domnilor senatori si deputaţi!”. Cîtă decepţie, atita nostalgie… ■ ORDINEA (se putea altfel?) consideră că în situaţia în care ne aflam — cea evocată, de altfel, de domnul Neacşu — ne-ar trebui un nou Alimănescu. În acel context infracţional (cel de după 23 august 1944) au fost constituite faimoasele „echipe-fulger” sub conducerea lui Eugen Alimănescu… Sute de infractori, au căzut sub focul concentric al poliţiei pentru nesupunere la somaţie, iar cadavrele lor au fost expuse educativ vizionării publice”. Nici chiar aşa, dar de ceva mai multă îndrăzneală (din partea poliției) avem nevoie. Cine ştie, poate dă „Garda Financiară exemplul! ■ Citim în OBSERVATOR un interesant Dialog cu VIVI DRĂGAN VASILE, consemnat de Îoan Groșan despre „Piaţa Universităţii — un strigat al deznădejdii”. Domnul Groşan consemnează conştiincios un dialog din care nu reuşim să aflăm cine este partenerul domnului Vivi Drăgan. Păcat, că avea şi el idei interesante ■ Primim prin ZIG ZAG MAGAZIN veşti bune de la Scorniceşti. Nu numai că e linişte şi treburile comunei-oraş sau ce-o fi merg bine, dar se întîmplă aici minunea altoirii lubeniţelor pe tîlv, sau tigvă cum i se mai spune. Imaginaţi-vă că un astfel de port-altoi duce pînă la 10-12 pepeni. „Şi se mai miră lumea ce se întîmplă la Scorniceşti” — conchide reporterul. Dar cum să nu se mire?

Lector „L“