16 octombrie 2021

Remember 27 mai 1991 – Presa acum 30 de ani

Libertatea
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

„PARTIDA DE GOLF“ A PRIMULUI MINISTRU: FĂRĂ ARABIA SAUDITĂ
O economie care produce şomeri nu poate exporta decît forţa de muncă!
CONGRESUL U.D.M.R. DE LA TG. MUREŞ: VICTORIE (TEMPORARĂ?) A PLATFORMEI MODERATE
„TEZAURUL DE LA BEREVOIEŞTI” O EXPEDIȚIE ARHEOLOGICĂ CE DESCOPERĂ VIRUŞI SECURIȘTI ÎN ACTIVITATEA S.R.I.

• O „enigmă” repusă pe tapet: unde sînt tablourile din colecţia lui Carol I? De ce s-a întrerupt (brusc) procesul de recuperare a lor din 1985? • Ministrul de externe Adrian Năstase a plecat în Iran. Reluarea unui dialog întrerupt în decembrie 1989? • La Iaşi, Corneliu Coposu, avertizează că pericolul, azi, vine nu de Ia fostele structuri comuniste, ci de la tendinţa de afirmare a forţelor de dreapta! • Sfîntul Sinod condamnă avortul, considerîndu-I o adevărată crimă! Era de preferat, oare, genocidul mamelor din timpul lui Ceauşescu, celui al copiilor nenăscuţi, de acum? • La Tg. Mureş, la 267 de delegaţi au revenit 193 de ziarişti români şi (mai ales) străini!

De la o săptămînă la alta

Pogrîrea Duhului Sfînt…

Nu ştiu dacă pogorîrea Duhului Sfînt, de Rusalii între ucenicii Domnului, sau mai degrabă ploaia care a căzut neîntrerupt vreme de aproape 60 de ore au stat la originea calmului relativ care a domnit peste țară la acest sfîrşit de săptămînă. Trei mi se par evenimentele care au marcat în mod paşnic acest interval:

Primul este „partida de Golf” a primului ministru. Domnul Petre Roman, însoţit de o suită economică (din punctul de vedere, al numărului) s-a aflat timp de cinci zile în zona teatrului „războiului ciudat” de la începutul acestui an. Invitat în Kuweit’ şi în Emiratele Arabe Unite, domnia sa nu a fost invitat şi în Arabia Saudită — ţara de a cărei parte ne-am aflat, încă de la declanşarea conflictului, cu toate că cele mai elementare interese ne-ar fi plasat de cealaltă parte; ţară pe a) cărei teritoriu s-au aflat — atît cît s-au aflat — unităţile necombatante româneşti; ţară cu care, la un an şi jumătate de la dispariţia regimului comunist, continuăm să nu avem nici un fel de relaţii oficiale. Situaţia apare ca cel puţin stranie, în cazul în care ne-am închipuit că în afaceri sentimentele şi recunoştinţa joacă vreun rol. Războiul a trecut cu bine — viaţa merge mai departe şi cîrma a fost preluată din nou de către bussinessmani. Din cornvorbirile purtate de primul ministru în Kuweit şi Emirate reiese clar un lucru: că schimburile economice ar fi posibile în situaţia în care am avea ce oferi. Insă, cum deocamdată eco-
nomia noastră produce doar şomeri, s-ar putea să exportăm în Golf ceva forţă de muncă. Bineînţeles calificată, care va lăsa în propriile structuri, loc unui eşantion mai puţin competent. Aşa că ce vom cîştiga pe o parte, vom pierde probabil, pe cealaltă…

Al doilea eveniment asupra căruia influenţa Sfîntului Duh pare mai evidentă decît am fi fost tentaţi să sperăm, este congresul UDMR de la Tg. Mureş. Început pe un fond tensionat, stăpînit cu greu, al doilea congres al celei de-a doua formaţiuni politice a ţării a fost bine pregătit şi bine s-a şi desfăşurat. Cu multă presă, cu numeroşi invitaţi de peste hotarele noastre şi cu o relativă victorie a curentului moderat. Performanţa acestei orientări în sînul singurei formaţiuni politice care nu a cunoscut pînă în prezent fenomenul sciziunii pare să fie rezultatul unei acţiuni concertate, din interior şi din exterior, iar o serie întreagă de luări de poziţie, surprinzător de rezonabile, par să confirme. UDMR-ul este hotărît să abordeze viitoarea campanie electorală de pe poziţii staţionare, evitînd refluxurile din majoritatea celorlalte formaţiuni şi amînînd opţiunile radicale pentru ofază ulterioară.

În fine cel de-al treilea, şi ultimul cap de afiş al săptămînii trecute — mai puţin afectat de principiile biblice — îl reprezintă „Tezaurul de la Berevoieşti” şi revelaţiile produse de expediţia arheologică de pe meleagurile argeşene. Există, sentimenttul că lansarea acestei „bombe” a făcut obiectul unui, calendar bine pus la punct. Semnalată încă de anul trecut, prinsă în colimatorul presei, cu destul timp înainte, ea a fost detonată exact în momentul cel mai fierbinte al discutării proiectului Legii Siguranţei Naţionale în Parlament. Fără a fi senzaţionale, documentele descoperite la Berevoieşti atestă un lucru care cu greu, ar putea fi trecut cu vederea: şi anume că în „corpul” actualului SRl, dăinuie „viruşi” securişti’ şi că operaţiunea de „curăţire” a instituţiei nu a fost chiar atît de radicală cum ni s-a dat de înţeles. Şi poate că, în ciuda „neghiobiei” ce a caracterizat efectuarea acţiunii de distrugere a unor documente (neimportante?) ale securităţii, elementul de suspiciune rezistă prin existenţa, printre reziduurile colectate din groapa de la Berevoieşti şi a unora aparţinînd S.R.I.-lui… Motivele rămîn încă învăluite în mister şi promisiunea de lămurire a lor rămîne o chestiune pe care sperăm că domnul Virgil Măgureanu şi-o va ţine cît de curînd. Dealtfel, reuniunea Consiliului Suprem de Apărare, programat pentru această dimineaţă, s-ar, putea să aducă nu numai  clarificarea împrejurărilor în care s-au produs evenimentele de la Berevoieşti, ci şi a altor, elemente de organizare şi funcţionare a unor organisme vitale pentru asigurarea cadrului în care demersul pentru democraţie să nu mai constituie o acţiune pe cont propriu… (Octavian Andronic).

Ziarul Libertatea din 27 mai 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

K.O.

Sîmbătă,în jurul orei 13, la fondul de la Piaţa Universităţii, după ce a dat un ocol maşinii unuia dintre colegii noştri, aflată într-o stare de ruină mai avansată decît economia naţională, poliţistul de la circulaţie I-a amendat cu un… gest de lehamite! Colegul nostru se  resimte, încă, după această sancţiune de catifea, regretînd vremurile cînd sancţiunile erau mai dure dar  sancţionaţii nu aveau nevoie de convalescenţă.

 

„La Tîrgu-Mureş viaţa mea este astăzi in pericol”

– declară Hajdu Gyozo fondatorul asociaţiei „Egyut“ („Împreună”), consacrată frăţiei româno maghiare

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• AFLAM CU OROARE

…că domnul P.C., fost grevist al foamei în PiaţaUniversităţii a fost, într-una din drumeţiile trecute, victima unei tentative de intimidare. Doi indivizi — evident, necunoscuţi — transmite A. R. Press — l-au împins în faţa unei maşini în dreptul Sediului Poliţiei Capitalei (aha !) pe Calea Victoriei şi „numai îndemînarea conducătorului auto a făcut ca victima să nu fie accidentată”. Aflăm deci, totodată, că domnul P.C. devenise victimă încă înainte de a fi accidentat şi nu putem să bănuim decît că şoferul respectiv lucra mînă în mînă cu necunoscuţii indivizi, pentru că în cazul în care scopul acestora a fost în realitate, doar intimidarea, grevistului, dacă-l călca strica tot planul. Pe cînd aşa totul s-a desfăşurat ca la carte, deşi o imprudență tot au făcut atentatorii: au ales un loc compromiţător pentru a-şi pune planul în aplicare — vecinătatea Poliţiei, cea incendiată în „13“. Pentru că, se poate întreba omul mai naiv, ce căuta domnul P.C. acolo? Intra sau ieşea? Ori era doar în trecere? Sau nu cumva atentatorii au pus la cale o înscenare perfidă: ca din coliziunea respectivă automobilul să iasă şifonat şi să fie acuzat pentru aceasta tocmai domnul P.C.? Orice e posibil, sîntem însă încredinţaţi că domnul P.C. nu se lasă intimidat cu una cu două şi adresăm pe această cale o întrebare gravă ministrului de interne, directorului S.R.I.-ului şi procurorului, general: pînă cînd, domnilor? Pînă cînd?

Ambidextru

Ziarul Libertatea din 27 mai 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

O.K.

Odată cu emisiunea economică de vineri seara, televiziunea noastră are două staruri din noul val, remarcat pînă acum doar prin spuma prin care s-au întrupat frumoasele sirene ale Actualităţilor — Cristina Ţopescu, Daniela Gămulescu şi Iuliana Marciuc. Acestea sînt Iolanda Stoiculescu şi Gabriel Giurgiu — degajaţi, inteligenţi, concişi şi — mai ales — telegenici. Da, Iolanda, da, Gabi, pentru voi merită să plătim abonamentul, chiar şi majorat. Atenţie la ton! În rest, v-am cumpărat!

Ziarul Libertatea din 27 mai 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 27 mai 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

• ÎN ŞEDINŢA SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ISTORIA MEDICINEI, dir. V. Plătăreanu „a prezentat, într-o documentată expunere (…) pe naturalistul Ilie Metschnikoff, savantul premiat cu marele premiu Nobel, şi pe Leon Metschnikoff, celebrul geograf (…). Fraţii Metschnikoff moşteneau de două veacuri spiritul genial al strămoşului lor spătarul Milescu — refugiat în Rusia — şi care a fost un fenomen de cultură universală şi de universalitate. Ei păstrau cu mândrie sentimentul originei româneşti” • UN DEŢINUT evadează de pe culoarele Tribunalului • „SUFERIŢI DE INSOMNIE? Citiţi articolul unui reputat specialilst din TRUP ŞI SUFLET” • ENGLEZII au pierdut orice speranţă de a mai putea folosi petrolul din Irak • ZIARUL „CURENTUL” a publicat o scrisoare a d-lui dr. Al. Vaida-Voevod, fost prim-ministru, din care reiese concepţia lui Ion I.C. Brăitianu privind politica României față de Rusia şi Germania • D. DAN PETRAŞINCU despre „Omul şi fiara”, ultimul său volum de proză: „S’a vorbit mult, în ultimul timp, de o criză a nuvelei (…) şi explicaţia am putea-o găsi în faptul că cititorul (…) nu mai e atât de sensibil la partea artistică a prozei, la tecnică şi la concentrarea înţelesurilor” • O EPIDEMIE DE HOLERĂ a izbucnit în Hongkonig şi Makao • ARMA SUBMARINĂ germană a scufundat încă 13 vapoare engleze • „OFICIUL DE ROMÂNIZARE nu este birou de plasare” • ÎN „REGIME FASCISTA”, d. Farinacci, ministru de stat, cere să fie împuşcaţi în pieţele publice cei care fac speculă cu alimentele

Rubrică realizata de ION BUTNARU