Publicat: 27 Septembrie, 2016 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1991

Corespondenta din Germania

"Nu vă înţeleg deloc pe voi, românii"

ESSEN, 26 septembrie. Cea de-a doua zi a TROFEULUI NOKIA la tenis feminin, organizat la ESSEN de către compatriotul nostru Ion Ţiriac, a coincis, pentru noi cel puţin, micul grup de români aflaţi aici, în Ruhr, cu cea de-a doua zi de nelinişte si îngrijorare pentru ceea ce se întîmplă în ţară. Jurnalele de astăzi ale celor cîteva programe TV care se prind aici au adus informaţii, mai consistente. S-au reluat imagini ale violenţelor din 13—15 iunie 1990, alături de cele de ieri şi de alaltăieri. A fost anunţată demisia premierului Roman a cărui fotografie a fost suprapusă in genericul corespondenţei peste harta ţării. Reflectarea evenimentelor din România, rămîne la nivelul informării seci. Comentările probabil că vor urma în zilele următoare.
Un prieten revenit la Bucureşti săptămina trecută după o călătorie de aproape o lună în Vest, îmi spunea cu un soi de frustrare că pe acolo nu se mai vorbeşte nimic despre România, de parcă n-ar mai exista. E bine, e rău? — se întreba el, nesigur. Acum răspunsul este, se pare clar. Deşi evenimentele din cele două cazane sub presiune între care ne situăm (Iugoslavia şi Uniunea Sovietică) prevalează din toate punctele de vedere, iata că ne facem din nou loc în prim plan. Cu o demonstraţie concretă a modalităţii în care pojghiţa subţire ce părea să acopere noţiunea de stat de drept, formată după dramaticul iunie trecut, poate fi zdrobită cu un simplu ciomag, vom trage din nou barca pe uscatul neîncrederii colectivităţii internaţionale. Se vor căuta, desigur, explicaţiile fenomenului care a avut loc. Şi nu poţi să nu fii de acord cu opinia unui industriaş german împărtăşită lui Ion Ţiriac, care este tentat să acuze întîrziera cu care au fost aplicate reformele preconizate de guvern. Este grav pusă sub semnul întrebării stabilitatea noastră politică, al cărei reflex, de data aceasta, în opinia lui Ţiriac, va fi faptul că pentru orice afacere, pentru orice investiţie riscul politic va fi serios majorat în cadrul indicilor de credit, ceea ce va diminua şi aşa puţinele, acţiuni de acest gen. "Nu vă înţeleg deloc, pe voi românii — îmi spunea, la sala presei din complexul Grugahalle, unde se desfăşoară NOKIA MASTERS, un confrate german, care ne cunoaşte, de altfel, destul de bine. Ce aşteaptă lumea de la guverne, oricare ar fi ele? Singura direcţie din care se poate aştepta ceva este munca, producţia. Or cu aşa ceva am impresia că nu prea vă puteţi lăuda acum". M-am văzut în imposibilitatea morală de a-l contrazice. Un altul nu era lămurit de ce oamenii sînt cei care fac legea şi nu alte categorii socio-profesionale, mai numeroase. "Noi, aici, în Ruhr, închidem minele, pentru că sint nerentabile. La voi, probabil că sînt dacă minerii sint atit de mulţi şi au un cuvînt atît de greu de spus... Dar pe cei de aici îi contrariază inexplicabila manieră violentă cu care caută să-şi impună argumentele". "Noi am trecut odată prin "Noaptea de Cristal" şi prin tot ce i-a urmat şi am învăţat lecţia" — mi-a spus si Hardmuth Rousch student şi pe timpul turneului, şofer pe unul dintre "Opel-urile Senator", puse la dispoziţia invitaţilor.
"Nu cumva riscaţi să înlocuiţi clasicul ţap ispăşitor al peribadelor de criză, evreul, cu privatizatul? Nu cumva acesta este rezultatul unei insuficiente preocupări a guvernanţilor de a explica oamenilor mecanismele economice?". Ba bine că nu! Este, poate, elementul esenţial al mecanismului de declanşare al acestei crize, ale cărei urmări, pe termen lung, sint, desigur, greii de anticipat.
Să revenim, insă, pentru cîteva momente, la tenis. Turneul se desfăşoară pe două grupe, în sistemul "fiecare cu
fiecare", capii de serii urmînd să-şi dispute semifinalele încrucişat. Pînă la această oră, după două etape preliminare, cele mai în formă rachete par să fie Monica Şeles şi Arantxa Sanchez. Meciul disputat aseară intre aceasta din urmă şi Martina Navratilova a fost extrem de ...bărbătesc, fustiţele combatantelor aparînd la un moment dat ca un accesoriu nefiresc. Asta spune cîte ceva despre cursul pe care-l capată din ce în ce mai mult tenisul feminin, calitatea tehnică şi valorică a turneului fiind evidentă şi... evidenţiind această afirmaţie. Dar şi mai evidentă este organizarea sa, pur şi simplu fără reproş. Aici, se vede mina managerului de excepţie care este Ion Ţiriac, personaj pe cit de popular, pe atit de respectat aici, în Germania, pentru extraordinara sa calitate de a înnobila, de a conferi valoare la tot ceea ce atinge, că nu reuşeşte acelaşi lucru în totalitate şi în România, nu este, desigur, (doar) vina lui. Noi continuăm să urmărim evenimentele pe ambele planuri şl promit in următoarea corespondenţă, cea de luni un set consistent de atitudini şi reacţii, mai mult sau mai puţin oficiale, de aici din Germania.

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 27 septembrie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Astăzi - consultări pentru desemnarea noului guvern • Naveta minerilor continuă: cîţi pleacă, cîţi vin? Noile batalioane sînt dotate, se pare, şi cu trotil. Divizare între mineri • Armata a primit muniţie de război • O stare inacceptabilă pentru o ţară civilizată: Parlamentul sub sechestrul grupelor de şoc • Televiziunea - zdruncinată de gherila urbană • Ioan Alexandru imploră cu crucifixul în mînă: "Să nu distrugem România!" • Unde a înnoptat liderul Cosma? • Atmosferă nefastă la deschiderea Congresului PNŢ-cd.

Ultima  oră

După întrevederea de la preşedinţie, liderul Cosma cere minerilor să se întoarcă acasă!

După încheierea convorbirilor preşedintelui Ion Iliescu cu liderii principalelor partide reprezentate în Parlament, pentru formarea viitorului cabinet de deschidere naţională, cîteva mii de mineri au înconjurat, în jurul orei 12, Palatul Cotroceni. Liderul Miron Cosma, în fruntea unei delegaţii de 25 de mineri a avut discuţii cu preşedintele Iliescu, în urma cărora a făcut apel la mineri să se întoarcă acasă.

 

Atacarea Televiziunii

La ora 19,30 s-a tras prima petardă pentru împrăştierea manifestanţilor situaţi in faţa televiziunii. Motivul pentru care s-a venit aici, după cum reiese din declaraţiile minerilor, constă în dorinţa acestora de a protesta faţă de comunicatele calificate: de ei drept eronate transmise la televiziune referitor la reîntoarcerea unora dintre ei in Valea Jiului.
Este în curs de constituire o delegaţie a minerilor care va solicita accesul in clădirea televiziunii pentru a transmite pe post o informare corectă asupra situaţiei. Cinci minute mai tîrziu fortele de ordine au încercat îndepărtarea cordonului de manifestanţi prin folosirea gazelor lacrimogene. Manifestanţii opresc cu forţa autoturismele care trec prin zonă pentru a obţine benzina necesară fabricării de sticle incendiare. De asemenea, ei au incendiat gardul viu ce înconjoară clădirea televiziunii.

La ora 20,30, forţele de ordine utilizează petarde, încercînd să îndrepte pe manifestanţii din apropierea instituţiei. Acţiunile lor sînt întâmpinate cu strigăte de protest şi scandări de lozinci anti-prezidenţiale. S-a dat foc la gardul troiţei din faţa televiziunii.
Circulaţia autoturismelor este blocată pe Calea Dorobanţi intre Piaţa Aviatorilor şi Piaţa Dorobanţi.

La ora 21,13 un excavator gigant a forţat porţile televiziunii cu intenţia de a l rupe pentru a favoriza pătrunderea în incinta instituţiei. Forţele de ordine deschizind un puternic tir cu petarde şi gaze lacrimogene au reuşit să respingă pe agresori, iar excavatorul a fost incendiat. Tineri şi mineri continuau să arunce din stradă cu pietre si sticle incendiare.

Piaţa Dorobunti prezenta o imagine dezolantă zeci de pepeni verzi fiind sparţi avit pe trotuare cît şi in partea carosabilă. Circulaţia autovehiculelor pe tronsonul Piaţa Dorobanţi — Arcul de Triumf era blocată datorită numărului mare de oameni masaţi lingă monument. După depresurarea Televiziunii Române de manifestanţi, la ora 2,00, în Capitală era linişte.

Deputaţii sub asediu

Cînd totul in jur devine de necrezut, nu poţi decit să nu mai crezi în nimic. Sau poate dimpotrivă, să crezi în orice. Să crezi de pildă, că 2000 de oameni, ziua în amiaza mare pot asedia clădirea Parlamentului, anihilind o poliţie handicapată de varii acuze şi vinovăţii surclasat de violenţa dezlănţuită. Jos, de la buza dealului mulţimea, răsfirată se vede pestriţă şi ciudată. Poţi zări alături de eternul costum de "prelavaţi", fusta largă a ţigăncii, şi pulovărul turcesc lingă geaca, din pielea cea mai fină; deosebirile de categorie socială par a se fi estompat în valul de ură şi poftă de demolare, de afirmare a forţei. Distingîndu-se cu uşurinţă, răsturnaţi pe peluze sau ciuciţi pe marginea trotuarelor sînt ei, MINERII. Nu sînt încă agresivi, puţin numeroşi, dar toporiştile şi bîtele ţinute la vedere declară tranşant că n-au vreme de glumă. Par nişte fiinţe periculoase, zăcînd sătule dar gata în orice moment, la orice semnal, de acţiune. Ascultă condescendenţi sfaturile cu care sînt potopiţi, dar ghiceşti în ochii lor parcă spaimă faţă de ceea ce se întimplă şi parcă trufie. Ei minerii, sînt acum ca şi altădată, sau cel puţin aşa se consideră îndrituiţi a sfărîma ceea ce altădată au zidit. Zăresc pe peluza din faţa blocului partidelor, alături de obişnuiţii zonelor protestatare, o colegă de redacţie întoarce capul cînd o văd de ce oare? — dar n-am timp de răspunsuri. Mulţimea tălăzuieşte din nou spre Parlament. Clopotele au încetat. Sus în piaţetă oamenii sînt compacţi. In faţa porţilor ferecate, minerii aşteaptă cu încăpăţînare. Lovesc, cu răngi şi topoare metodic grilajele. Lozincile scandate alternează cu huiduielile şi privesc două personaje: liderul sindical şi preşedintele ţării. Miron Cosma si Iliescu. Precipitare şi strigăte. Unul din cei cocoţaţi pe pridvorul bisericii ne anunţă că s-a spart un geam. Apare cineva primit cu huiduieli pătimaşe. "Mi-ron Cos-ma. De-mi-sia. Nu plecăm decît cu el". Fudul, un miner etalează un scut şi o cască capturate de la un poliţist. Cej din jur îl admiră. Un ţigan îl sfătuieşte să spargă scutul cu toporişca, o tînără rîde cu gura ştirbă şi-şi trage casca pe urechi, dar minerul hotărăşte să-l ia acasă să-şi facă prăsele pentru cuţite. Vin doi mineri cu o găleată şi-n pridvorul bisericii se împarte cîte o cană de apă. Pe balustrade curioşii civili asistă ca la meci. Un popă tînăr pare a da un interviu în limba engleză. În stinga lui, la "morţi" mai pîlpîie doar un muc de luminare. Vizavi la "vii" o mînă nerăbdătoare a închis uşiţele.
Cînd ajung seara acasă, la orele cînd de obicei erau desenele, copiii din faţa blocului se jucau de-a "petarda şi grenada"...

*

IN CAMERĂ se perindă pe la tribună deputaţi reprezentind toate formaţiunile politice, Se explică liderilor sindicali primiţi între timp în sală că cererea de demisie a guvernului a fost acceptată dar că cea privind pe Preşedintele ţării nu ţine de competenţa Parlamentului. In jurul orei 18, minerii năvălesc în sacra aulă a Adunării deputaţilor. Aleşii tării, marea lor majoritate; s-au purtat cu dem-
nitate. Răspunsul lor a fost ferm, atît al dlui Ionel Roman cît şi al doamnei Agata Nicolau, al domnilor Cornel Nica Valeriu Butulescu, Ion Raţiu, Constantin lonescu Quintus şi altora...
Să fim atenţi domnilor demonstranţi şi politicieni obscuri ce vă aflaţi în spatele lor! In timp ce aici în inima ţării se cere decapitarea statului de drept — jos preşedintele demisia Parlamentului (a Guvernului a fost obţinută), la frontiera de vest a patriei, o ţară vecină a masat puternice forţe — dotate cu cele mai sofisticate arme!

Gheorghe NICULIŢA

Neli LUCHIAN

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BAGAM MINA IN FOC)

VICTORAS, INIMĂ DE GIPS

Domnul Victor Atanasie şi-a pus inima in gips, singura dovadă de ataşament Ia cauza industriei fiind ticăitul plăpind al bioritmului circadian-ministerial. Cînd se aleargă după mai mulţi iepuri... de... noaptea generalilor, se transformă! În loc să devină adăpost strategii postul se preface în zonă semi-transparentă de piaţă, insă cu chix garantat pentru întreprinzătorul tehnocrat. N-am spus, Doamne fereşte, că mina liberă i-a servit la săparea unei gropite... Experienţa D-sale a atras opiniei publice atenţia că ghipsul e un material extrem de blocant. Doar, cine l-a purtat o dată, ştie! Cunoaşte atit mecanismul cît şi efectul. Cînd să precipiţi soluţia cind să amesteci componentele cind să aplici "aparatul" pe articulaţie, mă rog, cînd să porţi ghipsul cu demnitate în lume şi cînd să torni cîte un comunicat. Striga-va cineva "Jos Victoria?" Vedeţi... Zis-a careva ce făcuşi, jugubăţule, din agenţii noştri economici ? Ba! Başca să-i fi venit proletarului ideea că iţele finanţelor s-au încurcat din mijlocelul industriei vegheată de mi(ni)ster şi nu din "diaspora" finanţelor. Păi, onorabililor, dacă-i vorba de plată, s-o facă cine şi comandă: "trupele".    

AMBIDEXTRU            

            

"Cred că FSN-ul va pierde toate mandatele"  — este de părere dl. CORNELIU COPOSU, preşedintele P.N.Ţ.-c.d. —

— Cum se prezintă, după opinia dv. PNŢ-cd acum înaintea primului său congres din perioada posttotalitară?

— După opinia mea, partidul nostru a reuşit în mare măsură să-si definitiveze structurile. Pentru cititorii ziarului dv. — ziar pe care îl urmăresc permanent si îl apreciez pentru eforturile pe care le face pentru a fi obiectiv — menţionez că am înfiinţat filiale în toate comunele, oraşele, judeţele, precum si în sectoarele municipiului Bucureşti. În afara acestor organizaţii propriu-zise, avem si organizaţii paralele de profil tineret, studenţi, femei organizaţie muncitorească. Am avut o anumită stagnare a activităţii din cauza violentei cu care am fost atacaţi în perioada preelectorală si după aceea, de echipele de soc salariate ale Puterii. Acum cred că lumea si-a pierdut teama, am primit noi adeziuni. Avem organizaţii bune în Banat, Ardealul de mijloc, Oltenia, Capitală; mai slabe in Moldova de Nord şi Dobrogea. Cred că am incheiat o etapă în ciuda unor condiţii precare — lipsa mijloacelor de transport, financiare, de propagandă — cred ca putem fi satisfăcuţi. La alegeri am avut 615,000 aderenţi. Trebuie să recunosc că dupa aceea o parte dintre membri au abandonat activitatea: politica in urma violentelor la care am fost supusi. Avem definitivat programul partidului la care au lucrat un mare număr de oameni cu profesii rotunjite, mulţi dintre ei cadre universitare. Programul este realizat pe baza ideologiei noastre tradiţionale, sigur, adusă la zi. Am redactat, de asemenea. statutul la care comisia de specialitate a lucrat peste un an, discrutind absolut toate propunerile si amendamentele inaintate cuprinde 280 articole si cred că este deosebit de democratic, de analitic, puţind tace fată tuturor împrejurărilor intervenite în activitatea partidului.

Trebuie să vă reamintesc că PNŢ-cd n-a recunoscut dizolvarea din 1947, continundu-si activitatea in condiţii extrem de dificile, cu infinite riscuri, în 22—23 decembrie 1989, un grup de supravieţuitori al holocaustului comunist a lansat un manifest pentru tară afirmind relegalizarea PNŢ-cd. Firesc acest grup a fost constituit din vîrstnici din cei ce au supravieţuit puşcăriilor. O-biectivul nostru de căpetenie a fost de aceea atragerea in partid a generaţiei tinere si medii. Acum putem spune că structura partidului nostru, pe vîrste, se imbină armonios. De altfel, pentru a asigura promovarea generaţiilor tinere în forurile cele mai înalte de conducere am luat o serie de măsuri. De exemplu in biroul de conducere, coordonare si control pe lingă fiecare membru titular există şi unul supleant; de asemenea, statutul asigură participarea in forul suprem de conducere a 5 oameni, sub 25 de ani.

— Există informaţii privind o anume faptă de culise pentru şefia partidului, privind anumite încercări de regrupare a unor lideri ai formaţiei dv. Se vorbeşte, de pildă, despre o apropiere între dl. Ratiu si dl. Puiu. Confirmaţi sau infirmaţi aceste Informaţii?

— Nu am cunoştinţă despre aceste lucruri. S-ar putea...
— Au existat, după opinia dv. in perioada de dupa Revolutie erori, greşeli dc apreciere in tactica PNTCD?

— Da. Le recunosc cu obiectivitate. Prima a fost încrederea in loialitatea grupului de veleitari care au confiscat puterea dupa Revoluţie. Am socotit că toată lumea trebuie sa sprijine acest grup care se anunţase independent si care promisese ca nu va intra in competiţia electorală. Poate dacă eram mai rigizi, daca am fi păstrat o atitudine de non-colaborare alta ar fi fost desfăşurarea evenimentelor politice. Nu ne-am aşteptat — si e o greşeală a noastră — la aşarnarea de putere a acestui grup care in dorinţa de a-şi prelungi guvernarea, nu s-a dat îndărăt de la utilizarea mijloacelor specific staliniste. A doua greşeala personală pe care mi-o asum este că nu am fost destul de energic fată de anumiţi aderenţi care şi-au dovedit indisciplina de partid. Dorinţa de a nu slăbi unitatea partidului, a contribuit la o atitudine prea blîndă, prea înţelegătoare. S-ar putea numi greşeală şi faptul că noi nu am intrat în concurentă cu elemente patriotarde care îsi afirmă hipernationalismul extremist cu scop diversionist. Consider că patriotismul, care rezidă adinc în inimile românilor, nu trebuie afişat. Noi sintem partidul marii uniri, sîn-tem pentru acţiuni concrete pentru tară si nu pentru lozinci patriotarde, pentru atitudinile de-a dreptul indecente ale unor impostori ce agită sentimentele naţionale, exploatîndu-le în meschine scopuri electorale.

— Care este poziţia PNŢ-cd vizavi de semnalele de alarmă venite, inclusiv din partea opoziţiei istorice, privind tentativele de autonomizare a unor provincii româneşti, vizavi de recrudescenta revizionismului iredentismului?
— Eu personal nu acord credibilitate, seriozitate zvonurilor privind pericolul ce ar ameninţa integritatea teritorială a ţării. Frontiera noastră de vecii este definitiva, nimeni niciodată nu o va putea clinti. Agitaţii s-au făcut si se fac tot timpul, pentru cei experimentaţi in viata politica acest lucru nu poate constitui o noutate, sintem confruntati cu aceste agitatii revizioniste din 1920. Chiar daca puternica diasporă maghiara se agita, acest  lucru nu ne poate afecta. Propaganda noastră peste hotare, in ultimii 40 de ani nu a făcut decit apologia comunismului si a celor doi dictatori. Şi acum cei trimisi in străinătate, pentru a acţiona in favoarea României, a ridicării prestigiului ei dovedesc nepricepere, lipsă de onestitate, sint preocupaţi mai mult de propriile interese decit de cele ale tării. Motivul menţinerii decalajului dintre imaginea României si a Ungariei, de pildă rezidă şi in defectiunile organelor noastre de propagandă din străinătate.

— Apropo de liniştea dv. în fata revizionismului maghiar neîntrerupt: să nu uităm totuşi că a existat un Dictat de la Viena...
— Da, numai că sfişierea Ardealului n-a fost fructul acestei propagande. Sfişierea Ardealului a fost determinată de interesele strategice ale imperialismului german.

— Credeţi că în prezent nu mai există interese strategice ale altor imperialisme?
— Cred că am trecut peste faza expansiunii agrare, a imperialismului, agrar. Sîntem în faza imperialismului financiar. Cu timpul, pofta de stăpînire de teritorii s-a estompat. Nu văd de unde ar putea răsări competitori care să vîneze teritorii româneşti.

— Care este poziţia PNŢ-cd fată de biserica ortodoxă română? Există, după părerea dv. o ofensivă a prozelitismului catolic?
— Sintem un partid creştin. Doctrina noastră se sprijină pe principiile moralei creştine. Ţara românească este un stat in majoritate ortodox. De aceea, susţinem şi sprijinim credinţa noastră strămoşească. În acelaşi timp, există în România un alt cult la fel de românesc ca, şi cel ortodox: cultul greco-catolic care este deosebit de ortodoxie numai prin subordonarea sa fată de Vatican. Totdeauna aceste două biserici au fost considerate naţionale: si in Constitutia din 1923 şi în legiuirile subsecvente. Avind o viziune largă a creştinătătii noi sprijinim bineînţeles, toate cultele creştine. In privinţa bisericii ortodoxe ne-am exprimat şi ne exprimăm regretul fată de atitudinea obedientă, reprobabilă pe care a avut-o faţă de dictatura comunistă, alinierea ei la elucubraţiile unei stâpîniri atee. Dar atitudinea ierarhilor în scaun nu trebuie confundată cu cea a bisericii. Noi avem in rîndurile partidului nostru un număr impresionant de preoţi ortodocşi care nu sînt de acord cu atitudinea vîrfurilor bisericeşti. Sperăm într-o revigorare. sperăm că in scaunele bisericii vor fi numiţi oameni demni care să-şi exercite sacerdoţiul în numele credinţei creştine.

— Cum ati defini extremismul politic in situaţia de azi a Romaniei?
— Avem parte de un extremism sui-genens avind la bază o gindire comunistă denaturată. Extremismul de dreapta cit şi cel de stînga au un numitor comun: incitarea artificiala a violentei împotriva semenilor lor. Blamăm incitatiile interetnice, interconfesionale, condamnam xenofobia, ura de rasă, antisemitismul. Toate au la bază idei diversioniste. Actuala putere oblăduieste aceste practici în scopuri electorale. Poporul român a fost şi este un popor tolerant. Aceste manifestări de Ev Mediu trebuie să dispară din societatea românească şi noi milităm pentru armonie socială, pentru estomparea tuturor diferendelor. Nu putem intra în Europa de miine, în lumea civilizată, cu tara minată de aceste confruntări de ură. Eu sper în depăşirea acestei etape.

— Care ar fi după estimările dv. rezultatele apropiatelor alegeri locale?
— Rezultatele vor fi în funcţie de condiţii. Dacă alegerile nu vor fi influenţate de Putere, cred că FSN va pierde toate mandatele.

Val. VOICULESCU

Ziarul Libertatea din 27 septembrie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 27 septembrie 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Printre locuitorii unui oraş asediat

Aseară...

Ş. P. — 38 ani, croitor: Nu este bine ceea ce au făcut minerii, este un abuz de putere. Nu toată lumea e mulţumită, dar nu trebuie să-şi facă singuri dreptate. Cineva îi manevrează, îi manipulează. Or fi avînd condiţii grele, dar nu trebuiau să-şi facă singuri dreptate. Nu sîntem in codru. Este dureros ce se întîmplă acum, sintem chinuiţi dar nu trebuie ca dacă eşti mai tare să dai în cap altuia. Toţi trebuie să respectăm legile. Vina o poartă şi cei de sus care nu spun adevărul. Cred că ne mai trebuie vreo zece ani să ne civilizăm.

Maria Neagu, 36 ani, contabil: Cred că venirea minerilor este nejustificată. Nu sînt de acord cu modul în care au procedat ei. Problemele lor sînt juste, dar trebuie rezolvate altfel, prin delegaţi, prin discuţii. Cred că au fost într-un fel manipulaţi. Anul trecut au prins curaj. O parte mare de vină o poartă şi puterea.

Alecu Valeria, 36 ani, vînzator gestionar: Ceea ce au făcut minerii seamănă a barbarie. Cred că sînt foşti securişti, foşti comunişti care vor să ia puterea. Au fost încurajaţi anul trecut. Eu sînt FSN-istă, şi nu sînt de acord ca minerii să vină să-şi facă singuri dreptate, mai bine s-ar elimina vechile structuri care se menţin la ei, acolo.

Nina ACHIM

...şi azi dimineaţă

C. D.. şofer particular de taxi: Nu mă pricep la politică, nu citesc ziarele, vreau doar să cîştig bani pentru copii. Dar am dus aseară un căpitan de armată la gară, pleca la ţară cu nevasta. Şi i-am spus "Bine dom’le, pleci şi ţara piere". Mi-a răspuns "Lasă-i să se descurce ăia de la poliţie, că au lefuri mari. Ce treabă am eu...".

Mara Stan, muncitoare: Eu atîta vreau să spun: că n-am tremurat parcă niciodată ca in zilele astea. Pînă-mi văd copiii acasă de pe la treburile lor stau cu inima la gît. Şi-apoi eu ştiu una de la mama: dacă n-om pune umărul cu toţii, ţara asta se va duce de rîpă. Că e greu e adevărat, dar şi ăştia de sus au zis la început c-o să mai aşteptăm, că de nu se poate reface intr-un an ce-ai stricat in cincizeci.

llie Cristea, şomer: Eu parcă nu mai ştiu cine-i mai mare în ţara asta. Fiecare-şi face dreptatea lui. Eu mă tot gindesc unde să-mi găsesc de lucra, că la noi la institut s-a dat afară o mulţime de lume. Şi dacă tot nu are cine sa facă ordine în ţara asta, apoi să-mi dea mie bani buni, cum am auzit că au cei de la politie şi vă anunţ că nu suflă unul.    

Iuliana Miu, desenator şi studentă F.F.: Am stat aseară la televizor si cînd am auzit comunicatul, am crezut ca s-a terminat nebunia. Şi acum dimineaţă îi văd pe mineri tot la Inter. Nici nu mai ştii ce să crezi, nu mai există nici ruşine dar nici frică. Mă-ntreb dacă merită tot efortul pe care-l fac să intru în multpomenita asta "economie de piaţă" pregătită cum trebuie. Credeţi-mă nu mi-e uşor să muncesc şi să învăţ. Dar trebuie să punem toţi mîna cînd e greu pentru ţara.

Virgil Stancov, profesor: N-am putut crede că scenele de coşmar pe care le-am mai văzut se vor repeta în Capitală la o cotă a ferocităţii peste închipuirea oricărui om. Ce lecţie pe viu mai convingătoare pentru elevii mei este această opoziţie dramatică dintre statul de drept şi domnia bîtei. Sint trist, foarte trist nu pot crede că aceste lucruri se întîmplă în România şi cum la fel nu cred că mînuitorii de bîte şi aruncătorii de sticle incendiare au avut vreodată vreun profesor.

Mircea Creţan, pensionar militar: Am trecut prin multe în viaţă, de la dictatura regală, la legionari, la războiul pe două fronturi şi dictatura comunistă. Nu cred că asemenea evenimente care se petrec în aceste zile se pot derula fără o pregătire, fără un scenariu, fără mijloace puse la dispoziţie. Cine se află în spatele mişcărilor aparent dezordonate ale minerilor care atacă cu precizie puncte vitale ale statului? Ce interese, şi ale cui sînt acum în joc? Va fi înca un mister după cel al Revoluţiei? De data asta nu este atacat politicul sau o anumită persoană, ci însăşi democraţia, ori acesta evident este un obiectiv al extremiştilor şi de stînga şi de dreapta. 

Neli LUCHIAN

Ziarul Libertatea din 27 septembrie 1991, pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire