Publicat: 28 Aprilie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

Scrisoare deschisă

STIMATE DOMNULE MINISTRU SPIROIU,

Vă mărturisesc că am stat mult în cumpănă dacă să mă adresez dv. sau nu pe această cale. Ştiţi bine că atât eu, cât şi ziarul pe care-l conduc, am acordat o atenţie deosebită şi toată consideraţia activităţii notabile pe care aţi depus-o încă de la preluarea mandatului de ministru al Apărării, din convingerea că Armata constituie unul dintre stâlpii democraţiei şi una dintre garanţiile statului de drept. Motive de ordin personal au contribuit şi ele la afirmarea unei asemenea convingeri pe care cititorii noştri au remarcat-o şi apreciat-o cu siguranţă. Dumneavoastră personal mi-aţi acordat câteva întrevederi din care au rezultat dialoguri pline de conţinut, ce au văzut lumina tiparului în condiţiile pe care le meritau. Am apreciat cu atât mai mult eforturile dv. de a conferi Armatei prestigiu şi demnitate, mai ales în condiţiile in care situaţia economică precară a ţării făcea tot mai dificil demersul de a prezerva calitatea impusă de actul pregătiri militare şi — implicit eficienţa lui. Am admirat insă, cu constanţă, preocuparea dv. de a păstra neştirbită imaginea armatei, în faţa oricărei încercări de denigrare sau minimalizare a prezenţei şi faptelor ei. Nu m-a mirat, de aceea, vehemenţa cu care aţi intervenit public, după primele consemnări în presă ale unor nereguli din unităţile militare, legate de faimosul (de acum) „Drum al Kentului". Era de bănuit că, celor care au operat atunci fraudulos, nu le-a trecut prin cap să vă informeze în legătură cu actele lor şi că, într-un fel, eraţi indus în eroare.
Chiar eu v-am oferit prilejul să explicaţi cititorilor, în cadrul unui interviu, ce şi, cum se întâmplase în depozitele Regiei autonome „Romtehnica" din Clinceni şi Calea Plevnei. Am observat, cu regret, cu ocazia interpelărilor din Senat, de luni, că în acest răstimp în ciuda acumulării de fapte, de evidenţe, părerea dv. despre acest caz nu s-a schimbat, rămânând la ideea că a fost vorba despre un simplu serviciu făcut fratelui unui client bun al „Romtehnicii“, în condiţii de (aproape) deplină legalitate. Acest lucru m-a întristat, aşa cum m-au întristat şi ştirile legate de interpretarea pe care — în cursul unor discuţii neoficiale, cu diferite persoane — aţi dat-o consecvenţei cu care m-am ocupat de acest caz : o banală şi penibilă „răzbunare" pentru faptul că aţi fi refuzat — ferm! — să-mi avansaţi fratele, ofiţer. Or, ştiţi bine că o astfel de intervenţie n-a existat, după cum ştiţi că de atunci fratele meu este ţinta fixă a exigenţelor de ordin militar, mai mult decât oricare alt camarad de-al său. Dar asta e cu totul altă problemă. Problema de aici este că dv. aţi refuzat, aproape cu ostentaţie, să acceptaţi realitatea. V-a fost probabil teamă— şi asta vă onorează — că orice semne de întrebare care planează asupra unor cadre militare s-ar răsfrînge asupra armatei în întregul său şi asupra dv. ca şef, suprem. Daţi-mi voie însă să cred că dacă există ziarişti mincinoşi, necinstiţi şi ranchiunoşi, nu întreaga breaslă gazetărească se prezintă în acest fel. Cred cu tărie că faptele incorecte ale unor cadre militare aparţin numai acestora şi ele pot fi reproşate doar celor care,
având posibilitatea să o facă şi cunoscându-le, nu le-au curmat la timp. Pentru că aici mi se pare că este buba: nu numai că depozitele „Romtehnicii" au servit, vreme destul de îndelungată, drept „rampă de lansare“ a contrabandei, dar — după cum documentele aflate în posesia procuraturii au dovedit-o — prin intermediul ţigărilor fără taxe vamale şi accize s-au achitat — în LEI — comenzile pe DOLARI ale lui Mike Nassar. În „cămăruţele" din Plevnei şi în depozitele din Clinceni echipe de control ale Ministerului Finanţelor au descoperit ţigări în valoare de 3,5 milioane dolari. Faceţi, vă rog, o socoteală, cât înseamnă taxele vamale şi accizele "evitate" astfel şi veţi avea o dimensiune a contribuţiei „Romtehnicii“ la paguba generată astatului român. Amintiţi-vă de toate afacerile dubioase ale acestor regii — contractul pentru petrol cu Delta Design, contractul cu ALFA-BIT, importurile de pateu de ficat, lame de ras, foi de dafin şi scorţişoară — şi va trebui să recunoaşteţi că după schimbarea generalului Ursu de la conducerea unităţii v-aţi pripit dând un comunicat in care-i elogiaţi calităţile şi profilul moral. Ca şi generalului Florică, fost şef al Gărzii Financiare, pe care v-aţi grăbit să declaraţi că-l veţi primi cu braţele deschise, înainte de a vă convinge — cu documente — despre adevăratele lui calităţi manifestate cât s-a aflat la Gardă şi despre onestitatea sa.
Din nefericire pentru el şi pentru societatea românească, dl. general Florică este un caz tipic de nepotrivire intre circumferinţa craniului şi numărul chipiului pe care-l poartă. Venit dintr-o altă lume, într-una a tentaţiilor de tot felul, dansul nu şi-a putut stăpâni pornirea de a se împrieteni la toartă cu bişniţari notorii, de a-i ajuta, dincolo de limitele legii in unele situaţii, de a interpreta într-o manieră foarte personală normele morale şi de corectitudine. Dat la o parte cu mult prea multe precauţii, generalul nu s-a sfiit să arunce în joc argumente legate mai mult de onoarea armatei, decât de a sa proprie şi să deturneze sensul acestei schimbări într-o banală „răzbunare" a poliţiei şi a unor forţe oculte.
Regret profund faptul că simţul onoarei şi al solidarităţii de arme v-au obligat să vă plasaţi pe o poziţie care vă poate afecta prestigiul şi demnitatea de conducător. Regret profund faptul că (încă) nu aveţi tăria de a vă debarasa de acei care nu vă oferă motive de mândrie şi că nu sunteţi dv. acela care să propună premierului, tăierea răului din carne vie. Sânteţi ostaş şi ştiţi că orice rană netratată tinde să evolueze spre cangrenă. În momentul în care mirosul acesteia devine insuportabil, e semnul cel mai clar că organul e pierdut. În acest moment, după părerea mea, tratamentul mai este posibil. Rămâne doar ca dv., să vă hotărâţi.
Asigurându-vă, o dată în plus de stima mea şi de încrederea în onestitatea şi demnitatea dv., de militar, închei dorindu-vă să fiţi aşa cum — deşi este probabil, greu — trebuie să fiţi într-un astfel de moment.
                       Al dv. ,
                                 Octavian ANDRONIC