Publicat: 29 Martie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

AZI

Într-un interviu acordat revistei "PHOENIX", Doina Cornea afirmă: "Mi-e dor, foarte dor să intru în normal (?! - n.red.)... să restabilesc contactul cu pămîntul, cu apa, cu cerul".
Curată imponderabilitate, nu vi se pare?

IERI

Citim într-un cotidian despre „Refacerea tezaurului verde". Nu vă speriaţi, este vorba despre „Luna pădurilor"

DE LA BIROUL EXECUTIV AL C.P.U.N.

Ieri, a avut loc şedinţa Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, sub preşedinţia domnului Ion Iliescu.

Pe baza unei informări prezentate de domnul Ion Mânzatu, vicepreşedinte al C.P.U.N., din partea Comisiei instituite prin hotărîrea Biroului Executiv din 20 martie a.c., a fost examinată situaţia din municpiul Tîrgu Mureş, precum şi din judeţele Mureş, Covasna şi Harghita, acţiunile întreprinse pentru reglementarea problemelor apărute. S-a dat o apreciere pozitivă faptului că, în urma activităţii comisiei, cu contribuţia activă a organismelor locale şi în primul rînd a Uniunii „Vatra Românească" şi a Uniunii Democrate Maghiare din România din judeţul Mureş, s-a ajuns la calmarea situaţiei şi angajarea unui dialog deschis, la realizarea unui acord comun în ce priveşte măsurile care ar urma să fie adoptate în continuare.    

Pe baza propunerilor prezentate in scris atît de Uniunea Vatra Românească, cît şi de U.D.M.R., în prezent un grup de sinteză constituit de cele două părţi elaborează textul unei platforme comune care urmează să fie finalizată şi dezbătută în plenul Comisiei mixte, la începutul săptămînii viitoare.

S-a aprobat ca lucrările Comisiei C.P.U.N. să continue, în contact nemijlocit cu Comisia mixtă judeţeană româno-maghiară pentru finalizarea şi adoptarea, cit mai curînd, a platformei comune.

Luînd act de declaraţia făcută la Radioteleviziunea Română, în seara zilei de 24 martie a.c., de către preşedintele C.P.U.N., domnul Ion Iliescu, Biroul Executiv şi-a însuşit conţinutul acestei declaraţii, pe care a apreciat-o ca pe un document important ce a permis încurajarea dialogului şi detensionarea situaţiei create.


Libertatea din 29 martie 1990, pag. 1-a

Caricatură de ANDO


Libertatea din 29 martie 1990, pag. a 2-a

Sondajul de opinie al ziarului „Libertatea"

Împroprietărire şi C.A.P.

Vă mai amintiţi? În 1949 s-au pus bazele înfiinţării Gospodăriilor Agricole Colective. Peste 10 ani s-au lichidat şi ultimele rămăşiţe burgheze — chiaburii. Aşa învăţam la şcoală. Atunci percepem evenimentele ca decurgînd lin din idealurile comunismului de import. Tot la şcoală aflăm că ţăranii, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, mergeau în cîntec de fanfară să-şi cedeze pămîntul abia căpătat. Literatura română zugrăvea realitatea cu figuri luminoase şi tinere de activişti care lămureau văduvele şi invalizii de război să se înscrie în colectiv.

Noi pe atunci copii, nu ne dădeam seama de uriaşa tragedie a satului românesc. Nu realizam că de fapt se pun bazele distrugerii specificului naţional, a poporului însuşi.

Ţăranii la început revoltaţi, au fost „ajutaţi" să se cuminţească şi să-şi accepte condiţia.

Cine ar fi putut să le apere drepturile? Nimeni. Statul, pe atunci democrat-popular, era totul. Încet, dar sigur, ţăranul român şi-a pierdut identitatea. S-a înstrăinat de propria chemare. Pămîntul, considerat teoretic „al tuturor" a devenit proprietatea statului comunist, ca unic latifundiar. Acum, după Revoluţie, statul, afirmîndu-şi principiile democratice, a permis revenirea comuniunii afective a ţăranului cu pămîntul dătător de hrană. Coşbuc nu este din nou contemporan, cu al său „Noi vrem pămînt". La întrebarea nr. 13, „Consideraţi că împroprietărirea ţăranilor este oportună în etapa actuală?", răspunsurile relevă următoarele: 61,4% consideră că este necesară împroprietărirea, 32,1% răspund negativ şi 6,5 % nu răspund. Proporţia răspunsurilor este cam aceeaşi pentru toate categoriile de vîrstă. Inteligenţa şi bunul simţ ale ţăranului român îl fac să perceapă just etapele democratizării. Este conştient că împroprietărirea are nevoie de o perioadă de tranziţie în care actualele CAP-uri sînt încă utile. La întrebarea nr. 12, "Consideraţi că CAP-urile sînt utile în această perioadă?" subiecţii navetişti au răspuns 63,7% sînt utile, 30,8% — nu sint utile şi 5,5% nu au dat nici un răspuns. Insă, aşa cum am amintit în prima parte a sondajului, doresc ca munca în CAP să fie recompensată corespunzător. La întrebarea nr. 16, „Consideraţi utilă asocierea ţăranilor?“ (pentru prelucrarea comună a pămintului), răspunsurile sînt următoarele: 52,4% sînt pentru asociere şi 40,9% nu doresc asocierea (6,7% nu răspund). Aşa cum am amintit, am intenţionat să cunoaştem atitudinea navetiştilor, faţă de partidele politice. Rezultatele denotă o slabă cunoaştere a platformelor politice ale acestor partide. De altfel este şi dificil datorită numărului mare de partide şi a gradului redus de penetraţie Ia acest nivel social. Unele partide nu şi-au făcut publică platforma.

FSN întruneşte 62,2% din opţiuni. S-ar părea că există o identificare a „schimbării in bine" cu prima formaţie politico-guvernamentală înfiinţată după Revoluţie.

Există o stare de neîncredere în partide (oricare ar fi ele) intrucît un procent destul de mare, 20.3% nu optează pentru ncici un partid.

În continuare, redăm procentual răspusurile la întrebarea nr. 14, „Ce partid consideraţi că apăra mai bine interesele?" 

—    Fr. Salvării Naţionale — 62,2

—    Necompletat — 14,5

—    P. Naţional Liberal — 5,8

—    Nici unul din partide — 4,5

—    P. Naţional Ţărănesc C.D — 4,3

—    Completat greşit — 3,0

—    Nu ştie — 1.3

—    Mişc. Ecologistă din România — 0,8

—    P. Ecologist Român — 0,5

—    Alianţa Muncitorească - 0,3

—    P. Democratic (Cluj) — 0.3

—    P. Ecologist Umanist — 0,3 

—    P. Poporului (Craiova) — 0,8

—    P. Republican — 0,3

—    P. Social Democrat Creştin - 0,3

—    P. Ţărănesc — 0,3

—    P. Romilor — 0,3

Nina ACHIM


Libertatea din 29 martie 1990, pag. a 3-a


Libertatea din 29 martie 1990, pag. a 4-a

J. A. GINSBORG CONTRA LUI MIHAI I

Cartea „Dinastia Hohenzolern, ieri şi azi“, a apărut la Munchen, in 1989, înaintea Revoluţiei Române, Autorul — James Alexander Ginsborg — a abordat acest subiect in strînsă relaţie cu tumorile produse de speculaţiile revenirii lui Otto de Habsburg in Ungaria, in postura de candidat la preşedinţie. O paralelă intre cele două capete încoronate prilejuieşte autorului o serie de concluzii, pe care le veţi găsi in rindurlle care urmează.
Numele reginei EIena a fost adus în atenţia publică prin amestecul ei în traficul de tablouri si cîteva scandaluri financiare. Cele 12 volume de memorii ale lui Carol al II-lea subliniază faptul că, în timpul războiului, regina-mamă a furat cîteva zeci de tablouri din colecţiile palatului regal, care aparţin la ora actuală de Trezoreria României. Acestea au fost înlocuite cu copii si originalele au fost depozitate în Elveţia. Spre sfîrşitul vieţii, fosta regină Elena a fost iude cată în Italia pentru încurcături financiare. Printre alte acuzaţii s-au aflat si cea de comerţ ilegal şi export de valută, iar cazul a fost închis numai centru că acuzata a murit.

Faptul că singura preocupare, a Hohenzollern-ilor a fost propriul lor interes si nu cel al Supuşilor este demonstrat olar de atitudinea actuală a lui Mihai. După ce a petrecut timp îndelungat - absorbit de motoare si maşini, uitind chiar şi limba română, acum şi-a schimbat intenţiile oferindu-si serviciile iredentistilor din Ungaria. Miopia lui politică, incapacitatea de a vedea peste interesele sale imediate, lipsa lui de interes în ceea ce priveşte prestigiul său de român, au putut fi evidente, in toate afirmaţiile pe care a acceptat să le faţă la televiziunea ungară. El a dat astfel apă la moară propagandei revizioniste ungare ta a afirma că întoarcerea nord-vestului Transilvaniei la România nu a fost o urmare a cunoaşterii unei realităţi istorice, bazată pe nişte realităti etnice de necontestat, ci doar o recompensă oferită României de marile puteri pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei din august 1944 pentru insurecţia care a grăbit, de fapt, sfîrsitul războiului. 

Mai mult decît atit, se pare că fostul rege Mihai I susţine un alt principiu preferat al revizionismului maghiar: a-cela al permeabilităţii frontierelor, al autonomiei Transilvaniei. Aceste afirmaţii ale fostului rege sosesc într-un moment cind acţiunile iredentiste, soviniste si naţionaliste au de-păsit chiar si cele mai acute momente ale isteriei horthyste.

Este Mihai chiar atit de orb incit să nu observe că Budapesta cere acum pe fată să devină „liderul" populaţiei maghiare de dincolo de graniţele Ungariei?