Publicat: 3 Aprilie, 2016 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1991

FRONTUL ÎN VIZITĂ LA COTROCENI!

PREŞEDINTELE (ECHIDISTANT) ARE CONVORBIRI -DISCRETE - CU CONDUCEREA PARTIDULUI DE GUVERNĂMÂNT

DIALOGUL ILIESCU-ROMAN SE POARTA, DE ACUM, LA NIVEL INSTITUTIONALIZAT

BLAMARE OFICIALĂ A ACADEMICIANULUI BlRLĂDEANU?

— Amănunte în pag. IV —

Ziarul Libertatea din 3 aprilie 1991 pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire 

Ieri, azi, mâine

​Caricatură de ANDO

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÂNA IN FOC)

• O tară de cauciuc?

....Ar fi probabil soluţia tehnică cea mai potrivită pe care ar putea-o îmbrăţişa un cartograf de la Budapesta. Ce vis poate fi mai frumos pentru el decît să tragă de poalele — e drept, cam scurte ale Ungariei, ţărişoară cu veleităţi de „prima donna" în Europa zilelor noastre, încercînd să o transforme într-o „matroană respectabilă". Dar dacă acoperămîntul e prea scurt; trăgînd de el să-ti înveleşti picioarele rişti să-ţi îngheţe minţile, spune un proverb. Atunci bietul cartograf se apucă să modifice istoria şi dacă „trebuie" chiar să o falsifice. Vede totul in negru, capătă mania persecuţiei si devine revendicativ, „dezgroapă morţii" şi-l atîrnă la răscruci. Incepe pentru "intoxicare", să se considere mai întîi victima vecinilor. Profită că aceştia sînt gospodari si încearcă să-şi facă ordine în ogradă, şi atunci împinge să le dărîme gardul pentru că „acum e momentul" si ce are nu-i de-aiuns, deşi nici teritoriul acesta n-a fost al lui. Topometru de ocazie, cartograful maghiar pune mîna pe teodolit şi măsoară în lege, iar „legea lui" îi spune că Ardealul este unguresc şi Slovacia — „Tara de Sus a Ungariei". Ca să "acopere“ ceea ce şi-ar dori şi ar face orice să obţină, îşi întinde aripile negre ca pasărea pe cuibar. Tratatele sînt „nedreptăţi", acordurile aşijderea convenţiile „abuzuri". Îşi "scrie" propria istorie cu fiţuica în buzunar si-si face tema la desen trăgînd cu ochiul în geografia lui Horthy. Vede în faţa ochilor Ungaria Mare, dar trebuie să-si schimbe ochelarii. Vremurile o cer, conştiinţele cu adevărat europene o cer de asemenea si acestea nu sînt de gumilastic.

AMBIDEXTRU

N. RED. „OCHIUL PRIVAT" întors spre interior a sesizat o întîmplare interesantă: cu doar cîteva zile înainte de posibil probabila revenire pe meleagurile strămosesti a seniorului de la Versoix, pe undeva prin Drumul Taberei a avut loc (exact ieri) o inedită întîlnire intre un susţinător cu acte în regulă al monarhiei si un altul ale cărui sentimente nu pot fi comentate. S-a făcut schimb de impresii, dacă nu cumva şi de dosare... Vă vom ţine, poate, la curent.

Ziarul Libertatea din 3 aprilie 1991 pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire 

Brucan dixit! Gura Păcătosului...

...adevăr grăieşte, zice catihetul şi cestiunea i se potriveşte de minune domnului Silviu Brucan care, cu prilejul ultimei apariţii televizate, de aseară, pare a-şi fi regăsit aplombul şi logica, pierdute în disputa post-festum cu generalul Vlad şi cu Securitatea.

Întors pe tărâmul ideilor, venerabilul nostru politolog independent, cum îi place să se autodefinească, ne şochează, o dată în plus, spunând lucrurilor pe nume, oricât de neconvenabile ar fi acestea. 
În plină liberalizare, dialogul cu teleastul Mircea Hamza a debutat cu o consideraţie dură asupra democraţiei. 
Oamenii au apucat cu ambele mâini noile drepturi, dar nu vor să accepte privaţiunile fazei iniţiale a reformei, zice domnia sa şi observaţia n-ar fi dată afară din casă de originalitate dacă n-ar exista adăugirea că se folosesc aceste drepturi pentru a pune piedici economiei de piaţă. 
Ei — oamenii — cred poate, că în felul ăsta pun piedici şi inflaţiei şi scumpirii pe care le aduce reforma preţurilor, şi şomajului pe care-1 generează privatizarea, refuzând să accepte realitatea faptului că trecerea la economia de piaţă este un proces social foarte dureros. 
Şi cel mai bun exemplu în acest sens ni-l oferă fostul RDG şi imensele probleme ce acompaniază tranziţia în cea mai pregătită ţară din fostul lagăr socialist de a face faţă acestui pas! 
Totul este să depăşim această fază, zice domnul Brucan şi, nu putem să nu fim de acord cu dânsul. Mai puţini, credem, sunt cei care agreează îndemnul său de a se acorda încredere programului de reformă al Guvernului - OPERA TEORETICA REMARCABILA, COERENTA, INGENIOASA, care a plăcut până şi FMI-ului, dar care se dovedeşte mai puţin strălucitoare când e să fie pusă în practică. 
Pentru că NOILE PRETURI TREBUIE PUSE PE MÃRFURI, ori mărfuri nu sunt! 
Ni se spune că a scăzut producţia cu 30 la sută, dar unde sunt cei 70 la sută? 
Rezultă de aici că inexistenţa mărfii pe piaţă e principala problemă, şi unul dintre motive îl constituie - perfect de acord cu ideea! — măsurile cu caracter demagogic lansate după Revoluţie, între care la loc de frunte se situează săptămâna de lucru de 5 zile! 
Şi ajungem la SINDICATE si la rolul lor, pe care dl. Brucan crede că ele pur şi simplu nu-l cunosc. 
Şi ne dă un exemplu elocvent: în Occident în perioadele de recesiune nu există greve. Logic. 
La noi, însă, democraţia sindicală originală se traduce prin faptul că se cer măriri de salarii tocmai când scade producţia si productivitatea!

Nu se putea ca domnul Brucan să nu-şi spună părerea şi despre CAZUL BÂRLĂDEANU, căci este, să recunoaştem, un caz. 
Ajuns la aceat punct, diplomatul din politolog lasă la o parte orice diplomaţie şi cu brutalitate chiar, smulge “masca” de onorabilitate a venerabilului senator. 
M-a surprins neplăcut declaraţia lui, zice, şi am asemuit-o cu un borş rusesc (pentru că se pun în el lucruri fără legătură între ele — explică S.B.) sau cu o maşină cu bara de direcţie defectă. (Noroc că în Senat nu sunt pomi !). Eu aş fi semnat oricând acea declaraţie (deducem că, din păcate, nu a fost invitat să o semneze) din România Liberă, pentru că eu cred CA NU TREBUIE ADMIŞI ACADEMICIENI CARE N-AU LUCRÃRI ŞTIINŢIFICE! 
Şi domnul Bârlădeanu, har Domnului, n-are. 
Deloc. 
CE CAUTÃ ACEASTA TRISTÃ FIGURÃ A NOMENCLATURII COMUNISTE ÎN FRUNTEA SENATULUI? (întreabă cu reţinută vehemenţă domnul Brucan, care, prin renunţarea actuală la funcţii şi onoruri nu se simte ca făcând parte dintr-o asemenea categorie). 
Hai, Iliescu a fost ales cu 85 la sută din voturi. 
TREBUIE SÃ-L SUPORTAM, dar ce caută doi nomenclaturişti LA PĂTRAT în fruntea Parlamentului? 
Întrebarea este evident retorică, şi nu ne îndoim că domnul Brucan îi ştie răspunsul. 
De formaţia culturală şi ideologică sovietică a domnului Bârlădeanu se face vinovată bruierea reformei. 
Ce e de făcut, vorba lui Cernişevski? 
Singura soluţie, ne ajunge una,  ALEGERILE ANTICIPATE. 
Opoziţia nu poate participa, în mod serios, la un guvern de coaliţie, pe fondul majorităţii parlamentare feseniste. Şi nici nu se schimbă generalii în toiul bătăliilor. 
Mult mai raţional ar fi să lăsăm guvernul acesta, CU TOATE PÃCATELE LUI să ducă până la capăt liberalizarea preţurilor. 
Mai importantă ar fi o coaliţie social-politică, cu sindicatele şi cu grupările extraparlamentare. 
Nu a fost numită, în mod expres, Alianţa Civică, dar credem că la ea s-a gândit. 
La ea şi la nevoia ca aceasta să aibă, în sfârşit, şi un politolog.
Concluzia? 
Foarte simplă: dacă nu-l aveam pe domnul Brucan, ar fi trebuit să-l cumpărăm. 
De la ruşi, de la americani, indiferent de unde. 
Dar trebuie să-l avem ca să mai spună cineva, din când în când, lucrurilor pe nume...

 

MAREA PĂCĂLEALĂ

Americanii ne vor da clauza doar când vom avea un post independent TV?

• ln Congresul american există opinia — împărtăşită — că această clauză poale fi acordată numai după instaurarea unui regim intr-adevăr de drept in România • Guvernul de la Bucureşti subestimează influenţa congresmanului Tom Lantos • Autorităţile americano sint îngrijorate de încercările repetate de a limita accesul liber al presei şi de refuzul permanent de a permite o staţie de televiziune particulară! • Problema principală este că la Washington reforma  preturilor şi eliminarea subvenţiilor din industrie, ca şi promisiunile guvernatorului Băncii Naţionale că bugetul şi deficitul bugetar vor fi controlate în anii următori, pur şi simplu nu sînt considerate realiste • Eroarea principală comisă la Bucuresti este încercarea de a comunica direct cu autorităţile de la Washington şi de a nu amesteca prea mult ambasada • Congresmanul Tom Lantos continuă să se opună unei deschideri mai mari în relaţiile cu România.
Că in politică principiile au valoarea lor relativă şi de circumstanţă şi că interesele vor prima fără discuţiei este un adevăr mai mult decît evident, in special în cazul puterilor sau supraputerilor. Cînd americanii au avut nevoie, in vară de suportul comunităţii internaţionale pentru a-şi apăra interesele petroliere, au desfăşurat o ofensivă diplomatică fără precedent la care, in cazul Grenadei sau a statului Panama, nici nu se gîndiseră. De data aceasta situaţia era diferită şi o scindare de opinii ar fi afectat considerabil ope rativitatea şi eficienţa interventiei lor în îndepărtatul Irak. Aşa că nu s-a făcut economie de politeţe, diplomaţie subtilă şi presiuni la adresa celor care, intr-un fel sau altul erau legaţi de Golf. România, prin prisma relaţiilor sale economice tradiţionale, dar mai ales prin cele aproape două miliarde de dolari pe care Irakul le angajase să i ec plătească cu petrol, putea să rămină un pion delicat al acestei strategii, aşa că ostilitatea deschisă, în nici un fel mascată, de după „13—16" a fost înlocuită, printr-o spectaculoasă piruetă diplomatică cu o „curte" asiduă. Delegaţiile parlamentare şi neparlamentare au început să curgă spre Bucureşti, democraţia românească a început să arate mai reală decît păruse de dincolo de Ocean şi s-au dat asigurări ferme că odată rezolvată problema Golfului, atenţia executivului american se va îndrepta cu drag spre Est, ale cărui urgenţe vor cunoaşte o grabnică soluţionare. Iată că problema Golfului s-a rezolvat in condiţiile în care la puternicele presiuni comunitaro-americane, ne-am mai şi implicat, in mod inutil, cu cele două unităţi decorative, şi macazul american trage „trenul" bună-voinţei pe dreapta, manevrat cu ajutorul lobby-ului maghiar din Congres. Dintr-o dată democraţia românească scrţîie, alegerile parcă n-au fost chiar aşa de curate şi biata naţionalitate maghiară suferă peste poate sub călciiul de fier al securităţii disimulate in toate structurile. România redevine astfel cobaiul pe care Occidentul cu buzunare pline experimentează reflexele condiţionate ale flămînzilor de la Dunăre. Semnalele acestei redistanţări au fost clare; ni le-au dat cu sinceritatea tipică naţiunii pe care o reprezintă, parlamentarii de la NATO. Iar interviul pe care Alexandra Ionescu, corespondenta BEC l-a luat concetăţeanului Jonathan Eal, de la Institutul Regal de Studii Strategice, care a urmărit la Washington modul in care sint receptate evoluţiile din Europa Răsăriteană, privind situaţia politică şi economică actuală din România ca bază a viitoarelor relaţii româno-americane, relevă cu pregnanţă cinismul diplomaţiei ce se practică la Departamentul de Stat. (Octavian Andronic).

„J.E.: — Atitudinea Administraţiei este de îngrijorare, din cauza legislaţiei calificate ca "opresivă". În privinţa presei, încercările de a diminua puterea de autoexprimare a minorităţilor naţionale si limitările impuse asupra televiziunii şi radioului oficial din România.
Rep.: — Pe de altă parte, au fost preluate insă poate în mod mai susţinut, contactele dintre Bucureşti şi Washington si e-xistă speranţa ca România si revină cel puţin la statutul de naţiune favorizată in relaţiile comerciale cu Statele Unite. Ce aţi putut afla in acest domeniu?

J.E.: — Evident, guvernul de la Bucureşti a încercat, prin diferite căi, in principal printr-o corespondenţă voluminoasă cu guvernul american, să recapete clauza naţiunii celei mai favorizate şi anumite avantaje comerciale cu Statele Unite. Problema clauzei este insă foarte spinoasă, pe de o parte există un număr mic de reprezentanţi in Camera Reprezentanţilor şi în Senatul american care vor să acorde această clauză pentru a facilita exportul de cereale către România. Pe de altă parte, există o opinie larg împărtăşită in Congresul american că această clauză poate fi acordată numai după instaurarea unui regim intr-adevăr de drept in România şi, după primirea unor anumite garanţii cu privire la situaţia minorităţilor naţionale.
Cred că guvernul de la Bucureşti subestimează influenţa congresman-ului Tom Lantos in problemele relaţiilor minorităţilor şi opoziţia acestui congresman şi a unul mare grup de deputaţi americani faţă de lărgirea acordurilor comerciale cu România.
O nouă iniţiativă a guvernului de la Bucureşti a fost de a cere acorduri comerciale bazate în mod special pe acorduri pentru încurajarea agriculturii particulare in România, pe care guvernul de la Bucureşti le-a cerut guvernului american in ultima lună. Opinia la Washington este că acest ajutor, bazat pe încurajarea agriculturii particulare ţărăneşti, în România, poate fi acordat, însă probanta clauzei naţiunii celei mai favorizate va lua mult mai mult timp. OPINIA CASEI ALBE ESTE CA NU POATE FI VORBA DE ACORDAREA ACESTEI CLAUZE ROMÂNIEI ANUL ACESTA.

Rep.: — România ca ţară bogată, compactă şi, totuşi, cu o situaţie politică stabilă faţă de vecinele ei, nu prezintă strategic un interes mai mare pentru Administraţia americană?
J.E.: — Evident, prezintă un interes strategic şi cel puţin autorităţile de la Departamentul de Stat american au spus foarte clar că România este, în privinţa populaţiei şi a mărimii, statul al doilea după Polonia ca importanţă. Problema este insa mai complicată. Prin perspectiva autorităţilor americane, relaţiile cu ţările balcanice sint influenţate în principal de dezvoltarea instituţiilor democratice în aceste state. Stabilitatea politică din România, un factor care este amintit întotdeauna in toate comunicaţiile oficiale române cu autorităţile de la Washington, nu este de ajuns. Cum mi s-a spus la Washington, problema principală nu o constituie stabilitatea, ci democraţia. Autorităţile de la Bucureşti evidenţiază continuu activităţile din Parlamentul român şi stabilitatea relativă a guvernului însă în acelaşi timp, autorităţile americane sint îngrijorate de încercările repetate de a limita accesul liber al presei şi de refuzul permanent, sub diferite justificări, al guvernului de la Bucureşti, de a permite o staţie de televiziune particulară pentru a facilita o libertate a-adevărată a mediilor de informare in România.

Rep.: — S-ar putea spune că România, care încearcă acum să realizeze o reformă economică rapidă, nu o poate face fără ajutor din afară şi in acest sens cred că guvernanţii de la Bucureşti ar putea spune că democraţia sărăciei duce, fără doar şi poate, Ia forme totalitare şi că ajutorul economic ar putea facilita tocmai democraţia. 
J.E.— Desigur, acest punct a fost discutat foarte ne larg cu autorităţile de la Ministerul de Finanţe american, care împărtăşesc exact această opinie. De fapt, din cauza aceasta guvernul de la Washington a acceptat ca Fondul Monetar Internaţional să acorde credite României. Analiza generală la Washington este că reformele economice promise in România sint foarte interesante şi pot duce la instaurarea unei economii de piaţă. Problema principală este că reforma preţurilor şi  eliminarea subvenţiilor din industrie promisiunile guvernatorului Băncii Române că bugetul si deficitul bugetar vor fi controlate în anii viitori, pur şi simplu nu sint considerate la Washington ca fiind foarte realist. Autorităţile de la Tezaurul american ne-au dovedit, de exemplu, că promisiunile făcute pentru reforma financiară continuă sa fie aminate din cauza luptei politice interne de la Bucureşti.

Rep.: — Se spune aproape mecanic că întotdeauna e loc de mai bine. Ştim că la un moment dat s-a anunţat că relaţiile dintre România şi Statele Unite vor fi coordonate şi controlate mai strict de la Bucureşti, deci s-ar părea că rolul ambasadei SUA la Bucureşti, a intrat oarecum în umbră. In contextul acesta, aţi aflat cumva că guvernul român ar putea sa facă lucrurile ceva mai bine in anumite domenii? Sau dacă s-au comis erori care duc poate la fricţiuni sau neînţelegeri?
J.E.: — Absolut. Eroarea principală comisă de guvernul de la Bucureşti este încercarea de a comunica direct cu autorităţile de la Washington şi de a nu amesteca prea mult ambasada americană de la Bucureşti. Departamentul de Stat de la Washington ne-a spus foarte clar să continuă să aibă încredere deplină in ambasada americană de la Bucureşti şi că va continua toate relaţiile diplomatice cu România prin ambasada de la Bucureşti, deci au poate fi vorba de o încercare de a păstra relaţiile curente diplomatice la nivel foarte inalt. Cred că eroarea numărul doi a guvernului de la Bucureşti a fost încercarea insistentă de a obţine audienţa cu preşedintele american pentru preşedintele Iliescu, de exemplu, sau pentru primul ministru Roman. Opinia generală la Washington in diferite cercuri este că timpul nu este prielnic acum pentru o astfel de întîlnire la nivel inalt. Autorităţile de la Washington continuă să menţină o rezervă nu bazată pe o anumită diferenţă ideologica; ci pur şi simplu bazată pe convingerea generală că guvernul de la Bucureşti trebuie incă să-si dovedească aderenţa şi suportul pentru o democraţie adevărata in România. Cred că eroarea numărul trei a guvernului de la Bucureşti este incercarea de a nu discuta prea mult cu Congresul american, care continuă să aibă o influenţă majoră asupra politicii externe a Statelor Unite. Am impresia că guvernul de la Bucureşti nu înţelege mecanismul de lucru al Congresului. De exemplu, congresman-ul Tom Lantos a fost primit de dl. Iliescu anul trecut, i s-au oferit diferite promisiuni, în mod special garanţii asupra statutului minorităţii maghiare în România. Aceste promisiuni nu au fost satisfăcute pînă în acest moment şi congresman-ul Tom Lantos continuă să se opună din această cauza unei deschideri mai mari in relaţiile dintre România şi Statele Unite. Obiectivul principal al guvernului de la Bucureşti ar trebui să fie o încercare mai profundă de a înţelege mecanismul de guvernămint din SUA şi de a înţelege că faptele vorbesc mai tare decît cuvintele".

Ziarul Libertatea din 3 aprilie 1991 pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire 


Ziarul Libertatea din 3 aprilie 1991 pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire 

 

Conferinţa de presă de a Guvern

Mozaic informativ

Conferinţa de presă de Guvern, de ieri, condusă de domnul secretar de stat Bogdan Baltazar, a debutat prin prezentarea unui succint rezumat al problemelor liberalizări preţurilor din etapa a Il-a, declanşată cu o zi înainte, precum şi al protecţiei sociale a consumatorilor. Faţă de lucrurile tratate pe larg amspicuit doar următoarele elemente mai noi:
• Efortul pe care îl va face, în continuare, statul pentru subvenţionarea produselor si serviciilor ale căror preţuri nu s-au liberalizat — la energia electrică şi termică, lemne de foc, cărbune, petrol lampant, combustibil lichid divers, gaze naturale şi lichefiate, chiriile pentru locuinţe etc. — se va ridica la nivelul acestui an la peste 43 miliarde lei.
• Compensaţile ce se plătesc salariaţilor se suportă de agenţii economici fără a umbla la preţul propriilor produse; excepţie fac doar produsele influenţate de importuri, de creşterea parităţii dolarului faţă de leu.
• Situaţia forţei de muncă neocupate. Ca efect al întreruperii temporare a activităţii unor întreprinderi, avînd ca motivaţie energia, 266 500 de persoane, avînd menţinut contractul individual de muncă, primesc 60 la sută din salariu din fondurile de şomaj. Majoritatea dintre aceştia, îndeosebi constructorii, îşi vor relua activitatea normală. O parte însă vor trebui să se înregistreze la centrele do şomaj pentru a primi ajutoarele cuvenite. Pînă la data de 30 martie erau înregistraţi, în toată ţara, 25 853 de şomeri. In acelaşi timp, sînt anunţate ca vacante circa 10 000 de locuri de muncă în domeniile mineritului, construcţiei de drumuri etc.
Răspunzind, în continuare, întrebărilor puse de către ziarişti, domnul Bogdan Baltazar a făcut următoarele precizări:
• În ce priveşte scandalul „Intermercato": Guvernul nu este nici într-un fel implicat
• În cazul scandalului de la Senat: afirmaţiile şi acuzaţiile făcute de domnul Bîrlădeanu la adresa Guvernului sînt ne-fundamentate. Nu se pune problema unei remanieri guvernamentale avînd drept cauză interpelările preşedintelui Senatului.

Gheorghe NICULIŢA

FRONTUL ÎN VIZITA LA COTROCENI!

Ieri, după amiază, preşedintele României, dl. Ion Iliescu a avut la Palatul Cotroceni convorbiri cu membrii Biroului Executiv al Consiliului Director al Frontului Salvării Naţionale. Întrevederea mai mult decît protocolară a avut o întindere maraton, de aproape trei ore, desfăşurindu-se într-o atmosferă, se spune, destul de caldă, dacă nu chiar aprinsă.
În încheierea întilnirii, premierul Petre Roman şi preşedintele Ion Iliescu au făcut in faţa ziariştilor declaraţii scurte, dar pline de miez.

Domnul PETRE ROMAN:

• Dincolo de aspectul formal al întîlnirii, Biroul executiv al Consiliului director al F.S.N., determinat de Convenţia Naţională, avea obligaţia să se întîlnească cu preşedintele tării. Să avem o discuţie mai substanţială privind obiectivele ce şi le propune F.S.N.-ul în ce priveşte restructurarea vieţii sociale a societătii româneşti.
• Am prezentat preşedintelui rolul asumat de F.S.N. în ce priveşte rezolvarea problemelor diferite ale perioadei, audienta la aceste probleme, precum si doleanţele celor ce ne susţin.
• Au fost şi discuţii legate de ultimele evoluţii din Parlamentul românesc — asa numita disidentă a celor zece, luarea de atitudine a domnului Bîrlădeanu.
• Biroul Executiv al F.S.N. practic fără excepţie, a arătat că ele nu pot fi acceptate si, ca atare, devin exterioare Frontului în mod necesar, asa cum a rezultat din întreaga corespondentă scrisă sau telefonică pe care am avut-o ultimele zile cu cei mai diferiti reprezentanti ai F.S.N. sau oameni simpli care susţin Frontul Salvării Naţionale.

Domnul ION ILIESCU:

• Ca preşedinte al tării caut să menţin un contact nepemanent cu toate formaţiunile politice si în primul rind cu formaţiunea majoritară aflată la conducerea tării.
• Problemele mari cu care se confruntă tara sînt si problemele formaţiunii guvernamentale, ale formaţiunii politice care deţin majoritatea în Parlament.
• Trecem printr-un moment de criză în viata economică în viata politică a tării. Ne confruntăm cu deficultăţi foarte mari si e firesc ca aceste dificultăţi pe planul general al vieţii socieiătii si vieţii noastre politice să se reflecte si în interiorul formaţiunilor politice.
• Nici Frontul nu a fost privat de o asemenea confruntare internă — si in legătură cu problemele de platformă generală şi de structura organizatorică, cit si în legătură cu politica practică economică.
• Mie mi se pare că dl. Birlădeanu a greşit din acest punct de vedere. Aceste probleme ar fi trebuit să-şi găsească în primul rind locul, obiectul discuţiei în cadrul acestei formaţiuni politice — F.S.N.
• Dinsul a extins această chestiune si a transpus nişte dezbateri interne de partid in cadrul Senatului... în calitatea ne care o am nu vreau să mă amestec in aceste chestiuni.

În ce priveşte zvonul că ex-regele Mihai de Hohenzollern ar pregăti o vizită în România de Sfintele Paşti, preşedintele Ion Iliescu a precizat: Am auzit doar de intenţia Frontului Antitotalitar de a-l invita pe ex-rege cu acest prilej. Oficial nu s-a anuntat, nu cunosc nimic!

Gheorghe NICULIŢA

Presa acum 50 de ani

• IMPORTANTE HOTARÎRI ALE CONSILIULUI DE MINIŞTRI. Închiderea căminului studenţesc al şcoalei Politehnice. S'au luat măsuri pentru intensificarea acţiunii de asistentă socială. Rezultatele recensământului medicilor • NOUL REGIM al impozitului agricol şi pe clădiri • ANCHETA „CURENTULUI". „Şcoala şi familia trebuie să facă educaţia integrală a tineretului". Răspunsul d-lui prof. univ. G. G. Antonescu, de la Facultatea de Litere din Bucureşti („Forma de educaţie socială, care să realizeze armonizarea indivizilor si să respecte individualitatea este educaţia naţională" ; „Maniera forţată e dăunătoare. Soluţia: prin convingere şi deprindere să se formeze suflete morale" ; „Intensificarea clasicismului" ; „Care sport e folositor" ; „Problema dominantă a viitoarei reforme şcolare: organizarea temeinică şi meticuloasă a pregătirii profesorilor, nu ca distribuitori de material ştiinţific, ci ca apostoli ai educaţiei integrale") • SE POT VINDECA bolile de piept? • „CARTEA ZILEI este CER ŞI DESTIN, antologie ştiinţifică experimentală de Armand G. Constantinescu, apărută la CUGETAREA — Georgescu Delafras. O carte care trebue deschisă cu încredere!“ • PRINTR-O ORDONANŢA PRIMARIALA, pe tot cuprinsul Capitalei, utilizarea gheţei naturale este interzisă, fiind vorba de sănătatea publică" • REVIZUIREA întregii legislaţii şcolare. Comisiile numite de Ministerul Instrucţiunii • ZIARELE „Lavoro Fascista", „Giornale d'Italia" publică articole dedicate împlinirii a 22 de ani de la întemeierea Fasciilor de luptă • BOMBARDAMENT DE PRIMAVARA LA BERLIN. Aspecte din adăposturi si de pe străzi. Ce e distractiv şi ce e înfiorător la un atac aerian • EXPLICAŢIE FOTO: „Infanteria motorizată germană străbatind o şosea din Bulgaria" • „DIGESTIA asigurată prin MAGNESIA BISURATA" • NOUA ORDINE EUROPEANA. „Ea va trebui să grupeze toate statele hotărîte să trăiască liber", opinează, în ziarul „Acţiunea", d: Gabriel Hanotaux de la Academia Franceză • DE CE LIPSEŞTE pielăria de pe piaţă? • JAPONIA nu va rămînea indiferentă fată de acţiunea anglo-amerieană în Extremul Orient • „CULTUL MORŢILOR", comentariu de N. Pavidescu, pe marginea unui discurs al Fuehrerului • „PÂINEA POPULARA" are 700 gr., se vinde cu 10 lei bucata si are 25 la sută mălai • INSULA CORFU a devenit o ruină • PREMIERA LA ARO: „Bette Davis şi Charles Boyer au atins ultima treaptă a perfecţiunei artistice în IUBIREA LOR"... • TURCIA rămîne neutră.

Rubrică realizată de Ion BUTNARU

Eliberări din funcţie la Cotroceni

Preşedintele Ion Iliescu a semnat decretul privind eliberarea domnului Vasile Secăreş din funcţia de şef al Departamentului de analiză politică al preşedinţiei României, şi de la aceeaşi dată, din funcţia de consilier prezidenţial a domnului Vladimir Paşti, ca urmare a alegerii acestora în conducerea unei organizaţii politice (în temeiul articolului 10, alineatele 1 şi 2 din Legea nr. 1 din 30 iunie 1990 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului preşedinţiei României).

Biroul de presă al Ministerului de Interne informează 

Întrucît unele publicaţii din ţară şi străinătate acreditează ideea că omul de afaceri italian Giorgio Mendella urmărit de „Interpol", s-ar afla în România, precizăm că persoana în cauză a părăsit teritoriul ţării noastre în ziua de 13 decembrie 1990.
In prezent, poliţia economică efectuează verificări pentru a stabili dacă Giorgio Mendella a săvîrşit, şi în România, fapte de natură penală sau contravenţională.