Publicat: 3 August, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu sfert de secol, în 1993?

DE LA O ZI LA ALTA

BLOCAJUL FINANCIAR A SCĂZUT LA... 1382 MILIARDE LEI
Asta ar însemna un blocaj de circa 60 000 lei pe buzunar de locuitor.

"FRĂŢIA" NU ADMITE INDEXAREA PROPUSĂ DE GUVERN
CNSLR "Frăţia" şi-a exprimat ieri, într-o scrisoare adresată tuturor centrelor de putere, dezacordul faţă de indexarea de 20 la sută a salariului lunar în trim. III considerată ca insuficientă faţă de creşterea preţurilor.
Scrisoarea este "un ultim semnal de alarmă" prin care sindicaliştii Frăţiei speră "să scoată Executivul din inerţie"
ÎN PERSPECTIVA RELUĂRII MECIULUI CU F.M.I.
Se pune pe picioare o nouă trupă de negociatori capabili să marcheze punctul decisiv. Miza: câteva sute de milioane de dolari.
Manifestaţie care se anunţă calmă:
O MIE DE LUCRĂTORI DIN UNITĂŢILE DE REPARAŢII MATERIAL RULANT
VOR BATE AZI LA PORŢILE PALATULUI VICTORIA
Să fie "încălzirea" pentru zilele ce vin?

Un film
"LUPENI '93"

DEZAMORSÂND O "BOMBĂ"... de Dimitrie Sturdza

Înţeleg foarte bine că într-o ţară aflată în plină şi efervescentă etapă de tranziţie, efervescenţa- uneori controlată, adeseori necontrolată - îşi pune vizibil amprenta pe destule fenomene, manifestări, reacţii. Între aceste fenomene, cel mediatic, urcat, firesc, în prim-planul interesului public, joacă rolul unei locomotive a societăţii, pe care îşi propune s-o ajute, s-o influenţeze cât mai activ în opera de refacere şi de câştigare a unei condiţii şi a unui statut necesare străbaterii tranziţiei şi atingerii pragului european elevat.
Parcurgând cu mărturisit interes presa românească a zilei - absolut de necomparat cu cea de acum patru ani şi vădind, fără îndoială, mari resurse - nu pot să nu constat, totuşi, din când în când, absenţa subiectelor semnificative în destule numere ale ziarelor. Subliniez: în paginile ziarelor, nu şi în realitatea vieţii, pentru că o ţară în plină tranziţie, este, vrând-nevrând, un rezervor permanent, inepuizabil, mustind de subiecte, pentru presă. De subiecte importante, de cert interes, de subiecte calde, cum se spune, de subiecte majore, unul mai prioritar decât altul, aşa cum este foarte firesc, de altfel, într-o societate care se reconstruieşte şi se construieşte.
Este adevărat însă că destule asemenea subiecte majore nu se îmbracă sau nu pot fi îmbrăcate în haina senzaţionalului - dorit, vânat nu de puţine ori de ziare, cu atât mai mult într-o presă aflată în plină afirmare -problemele economice, de pildă, având o "geometrie" a lor care se pretează, mai greu focurilor de artificii născute uneori din folosirea foarte liberă a verbului.
Ce soluţie, de fapt ce aşa-zisă "soluţie" au găsit unii editori pentru a păstra -ba chiar şi a creşte - interesul publicului "foarte larg" pentru foaia lor?
Cultivarea senzaţiei -a senzaţionalului cu orice preţ!
Cum problematica T.V.A.-ului, a şomajului, a pensiilor, a mijloacelor de transport necesare producătorilor agricoli pentru a-şi aduce marfa la oraş etc. vinde prea-puţin din tiraj, hai să găşim neapărat - sau să fabricăm - o bombă jurnalistică-momeală pentru cât mai mulţi cititori, între care destui neavizaţi, într-un fel sau altul, înghiţind momeala şi cârligul până în burtă, ca bravul şi naivul biban... Violuri peste violuri în atâtea ziare, cu informaţii-şoc, spectaculoase - neurmate, din păcate, de prezentarea proceselor respective, a măsurilor punitive exemplare, atât de necesare, în planul educativ, formativ -, dar acest gen de ştiri acoperă, oricum, puţin spaţiu tipografic şi atunci se construiesc, se ţes, se inventează tot felul de poveşti (cu un tâlc sau altul) cu diverse personalităţi publice. Se brodează scenarii fanteziste, care de care mai fanteziste, ancorate în, să zicem, cinci la sută cadru real (ca să prindă, cât de cât) sau de-a dreptul aeriene... "Ca să agăţăm cititorul!" - vorba unui cunoscut "bombist" din presa franceză...
Am citit destule asemenea "poveşti" despre oameni politici români, am citit chiar recent şi "poveşti despre mine...".
Vorbe goale, legate grosolan, care nu rezistă în faţa unei analize cât de cât atente, singura lor "calitate" fiind aceea de a uimi şi a deruta în prima clipă un cititor sau altul. S-a spus, bunăoară, într-un ziar preponderent de informaţii, că prinţul Sturdza pregăteşte o lovitură (politică, adminis-
trativă?), baza acestei tiri-bombe fiind conversaţiile mele recente cu nişte oameni politici români... De trei ani de zile tot vorbesc cu numeroşi oameni politici de-ai noştri, unicul temei - în ce mă priveşte - fiind identificarea binelui pentru România. Binele de azi, binele de mâine. Niciodată nu am făcut vreo discriminare, preţuind deopotrivă convorbirile cu diverşii reprezentanţi ai partidelor politice, aflate la putere sau în opoziţie. Ei bine, în articolaşul amintit este incriminată eventuala mea dorinţă de a promova o anume alianţă politică, replică-lovitură la actuala administraţie! Doamne fereşte! Dintr-o trunchiere a adevărului meu, a datelor reale, este confecţionată o minciună-şoc! "Lovitura" pregătită de prinţul Sturdza! Ei bine, am susţinut întotdeauna că visez o singură "lovitură" pentru România: aceea ca în conducerea ţării să ajungă toate forţele politice, să ajungă neapărat şi sindicatele, să se unească realmente toate forţele, să pună toţi umărul la atât de greaua muncă de construcţie-reconstrucţie a ţării.
Aceasta a fost adevărata "lovitură" la care s-a gândit şi se gândeşte Dimitrie Sturdza, o "lovitură" care să solidarizeze toţi reprezentanţii românilor, întregul popor!