Publicat: 3 Februarie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

AZI        

Sloganul DISIDENŢILOR: "Puţini am fost, mulţi am rămas!"

Document

O dimineaţă neobişnuită 

- REVOLUŢIA ascultată prin staţie -    

Dimineaţa zilei de 22 decembrie nu a marcat, aşa cum au crezut, cum au sperat, dictatorul şi acoliţii lui, stingerea revoltei populare prin înăbuşirea focarului de la Universitate. Arestul Miliţiei Capitalei şi închisoarea Jilava erau pline de tineri bătuţi, răpiţi, umiliţi pentru vina de a fi cerut libertate - adică cea mai elementară condiţie a calităţii de om. Acest lucru era însă incompatibil cu doctrina filozofului de la Scorniceşti, ale cărui principale suporturi le constituiau bita şi glonţul. Dimineaţa zilei de 22 decembrie avea să marcheze reîntoarcerea în stradă, cu o vigoare şi o hotărîre uluitoare, a mii şi mii de oameni pentru care opţiunea între libertate şi sclavaj comunist devenise o chestiune de viaţă şi de moarte. Putem reconstitui, prin intermediul comunicaţiilor pe unde ultrascurte, imaginea debordantă a masei umane în continuă creştere care se abate dinspre colţurile Capitalei, de pe toate marile platforme industriale, spre "inima" Revoluţiei Române.    

O. A.    

- Amănunte în pag. a ll-a -

O dimineaţă neobişnuită
REVOLUŢIA ascultată prin staţie

- Sînt la Universitate. Acum intru spre ei, însă vă raportez că vin foarte mulţi pe jos pentru că nu sînt mijloace de transport şi nu ştim pe care să-i luăm acum.

- Acţionează cu 585 acolo.

- Am şi un pluton de la 585.

- Să vină şi el şi dispersează-l de acolo.

- 585 poziţia.

- Intrare Piaţa Unirii.

- Cum stau lucrurile acolo?

- E ordine.

- Da, urgent către Intercontinental, un picior să nu mai fie acolo, ai înţeles 585? Tot să fie ridicat.

- 586.

- Ordonaţi, sint 586.

- Trimite TAB-urile urgent la Inter să se pună sub comanda lui 585.

- Am înţeles, se pun în mişcare.

07,00 - 2001, 550 sint 582.

- Unde eşti? Că nu te-am găsit, oamenii sînt aici în faţă la Inter şi te aşteaptă.

- Vă raportez 550, am făcut un tur de orizont împreună cu 531, ne îndreptăm din nou către Inter.

- Foarte bine, cu măsuri de plantare a pionilor în zonele fierbinţi, care ar putea deveni fierbinţi. Şi eu reţinerea tuturor celor care încalcă regulile, ordinea şi liniştea publică.

- 550, Agatul, 550 să meargă la gura de metrou "Pescarul", la Inter, se întîlneşte cu 86.

07,10 - 551, Agatul.

- Da, spune.

- 4331, Blaga, capturat un colet, din discuţiile purtate rezultă repliere ora 10,00 vagabonzi.

- 550, Agatul.

- Comunicaţi.

- Trebuie să luaţi urgent legătura cu 4331, Zmeu, un comunicat deosebit.

- Unde e de găsit?

- Nu am decît 4351, 597, dar mai mult nimic.

- Sună-l dumneata să ne spună despre ce e vorba că sîntem în traseu.

- 700 pentru Bucur?

- 2001.

- Ce s-a întîmplat cu comunicatul de la pionul Zmeu?

- Agatul cunoaşte despre treaba asta.

- Agatul pentru Bucur 2.

- 2001 Bucur 2, Agatul.

- Despre ce e vorba?

- Vă comunic imediat.

- 550, Agatul.

- Da, comunicaţi.

- 4331, Sârbu, comunică 1500 de la "Electronica" sînt în marş către tramvaiul 5.

- Agatule.

- 2001, 550, Agatul.

- Legătura cu pionul Zmeu, să ştie ce se întîmplă la "Electronica" şi legătura cu Grama să ia tovarăşul Zmeu.

- 550 - 580, negativ Piaţa Chibrit, nici pe 1 Mai, nici pe Griviţa.

- 550 - 276 vă solicită, eu sînt la "Cinescoape" aicea şi sînt  probleme, la intrarea în întreprindere grup 50-60, se mai măreşte, se manifestă în sensul care-l cunoaşteţi.

- Cristalule, ai auzit ce a spus 276?

- Un grup, se fac semne celor ce intră în întreprindere şi-i incită să iasă în stradă, sînt grupuri care ies spre poartă...

- Agatule comunică şi la pionul Zmeu situaţiile acestea de la "Cinescoape" şi "Electronica" pentru a lua măsuri cu gărzile şi pionul S. personal să se plaseze acolo, cu toate măsurile, cu toate forţele, şi, la "Conect" transmite-i pionului Zmeu, şi la stadionul "Olimpia" grup de aproape 200 se îndreaptă către centru.

(Simfonia 6 pleacă spre aeroportul Otopeni să conducă o grupă operativă - Interferenţă).

- In Baicului 550, către U.R.A. circa 300.

08,00
- 550 sînt 558, vă raportez că aici la "Electronica" coloana s-a mărit foarte mult şi sîntem aproape de Gara de Est, avem puţini oameni, se 
îndreaptă către Dimitrov.

08,15 - 276 către 550, grup zgomotos, cel mai zgomotos din cîte am văzut pînă acum, pe toată artera Armata Poporului - Păcii, coloane în mişcare.

- 550, cine mă caută?

- 700 - pe Calea Moşilor circa 5 000 de persoane se deplasează în centru.

- 276 către 700, o manifestare mai deosebită, decupat stemă steaguri.

09.30 - 700 - 583.

- Comunicaţi.

- 585 să te descurci fără folosirea armamentului şi nici gaze lacrimogene decît cînd vă dau eu ordin.

- Sîntem forţaţi puternic pe 1848 şi trebuie să ne retragem către intersecţie. Ne-ar trebui întărituri aici că sîntem numai noi în faţa lor.

- Nu am de unde să-ţi dau 585, fă ce poţi şi nu te lăsa înconjurat şi dezarmat.

- 2056, sînt 10-12 mii.

- Nu se trage.

- Recepţionat.

- 550 sînt 585. Ne-ar trebui un tampon de armată aici la Batiştei măcar, acum vine şi Şcoala Băneasa.

10,30 - 550, comandament S.D. 1.

10,55 - 585, 586.

- Comunicaţi 586.

- Din ordin 550, aveţi posibilitatea să ieşiţi de unde vă aflaţi?

- Nu pot, nu pot, momentan nu pot.

- Trebuie anunţat şi D. şi P. cu tot efectivul la 700.

- 585 şi 551, cu toate efectivele depăşite, fă tot posibilul să ajungeţi la 700 pe platou.

- 551, pe cei de la circulaţie lasă-i acolo să-şi facă datoria.

(Va urma)


Pag. 1-a


RO, FSN (Socialism Vs. Capitalism)
Caricatură de ANDO

PROCESUL MARILOR CRIMINALI

Ziua a V-a VERDICTUL

Tribunalul a hotărît, cu majoritate de voturi, condamnarea celor patru inculpaţi la detenţiune pe viaţă şi confiscarea totală a averii. In acelaşi timp, sentinţa cuprinde şi sancţiunea degradării militare a inculpaţilor Postelnicu Tudor (locotenent), Bobu Emil (căpitan de justiţie) şi Dincă Ion (general locotenent), precum şi alte pedepse complementare corespunzătoare.

După citirea sentinţei, în şedinţa publică, condamnaţii Postelnicu Tudor, Bobu Emil şi Mănescu Manea au declarat recurs. Condamnatul Dincă Ion a refuzat să declare recurs.
Condamnată la recluziune pe viaţă: DICTATURA
S-a încheiat primul din seria proceselor intentate, în numele poporului român, celor care, în complicitate sau în alte forme de participare, au contribuit la confiscarea brutală a ţării de către diabolicul cuplu de satrapi, fără corespondenţă în analele istoriei.

Pol Pot şi alte asemenea exemple s-au mărginit la violenţă. Asupra poporului român a fost exercitată, timp de decenii, o teroare generalizată. Economică şi spirituală, culturală şi politică. O teroare impusă de monştri, care a născut monştri. ftoboţi ai puterii fără limite, marcaţi de ignoranţă, la-

Grupaj realizat de Stelian MOŢIU şi Val. VOICULESCU

Procesul marilor criminali
(Urmare din pag. 1)

şitate şi, foarte adesea, descompunere morală, cupiditate. Aceştia sînt cei care, după satanicul cuplu bicefal, de putere şi corupţie, trebuie, au început să-şi primească pedeapsa meritată, cerută de 23 milioane de părţi vătămate grav în interesele lor fundamentale, în drepturile lor elementare.

Verdictul de ieri înseamnă începutul materializării justiţiei imanente a istoriei. Nu putem uita că sorgintea acestui act justiţiar stă în sîngele miilor de eroi ai Revoluţiei române, că el este iluminat de flacăra zecilor de mii de luminări ce veghează mormîntul martirilor. În numele acestor valori fundamentale pentru care Revoluţia noastră s-a săvîrşit, justiţia trebuie să-şi dobîndească, din nou, statutul său social, verticalitatea care nu-i poate fi conferită decît de independenţa faţă de putere, de probitatea morală şi respectul fiinţei umane, ca valoare supremă a acestei lumi. Iată cadrul în care sentinţa de ieri deschide un întreg ansamblu de reconstituire a justiţiei pe temeiurile democraţiei şi libertăţii, iată cadrul în care acest prim proces poate constitui pagina dintîi a noului drept românesc. Cadrul reînscrierii noastre, definitive, în civilizaţie.

Verdictul de ieri a privit pa tru persoane. El constituie un act de justiţie, cu implicaţii morale şi istorice, generale. Date de faptul că, după decenii, a fost condamnată dar, expres, în temeiul legii, DICTATURA. Este condamnată laşitatea în faţa terorii, sînt incriminate pasivitatea, ambiguitatea, ipocrizia, minciuna, dorinţa sîngeroasă de putere. Verdictul pare (şi este) sever. Pedeapsa este maximă. El, verdictul, ca şi cele care vor urma - pe care le vom urmări şi prezenta cititorilor noştri - trebuie să spună lumii şi vremurilor care vin că nicicînd dictatura nu mai poate avea statut legal, că orice tentaţie spre tiranie şi despotism se instalează automat, în afara legii.

Pedeapsa are ca scop principal reeducarea. Nu credem că în cazul inculpaţilor de faţă mai este sau mai era ceva de făcut. Istoria va înţelege, însă că ea, această pedeapsă, pune în lumină respingerea definitivă a dictaturii. Virtuţile inhibitive ale acestei sancţiuni şi ale pedepselor ce vor urma
sînt unul dintre mobilările sociale ale primului proces intentat bandei ceauşiste. Vom reveni, de altfel, asupra unora 
dintre conotaţiile juridice, politice şi morale care ni se par mai importante, ale acestui început de dreptate.

Acest proces este o şcoadă istorică. Sîntem, deocamdată, în clasa întîi!
Cine eşti dumneata, domnule ACORD ZZ?

În ultimul său cuvînt, inculpatul Dincă Ion a aruncat o "mină de adîncime": "Cu toate că am fost îndelung interogat cu privire la faptele pe care le-am comis, interogare efectuată cu maximă seriozitate, am avut destule "puncte negre" la care nu puteam răspunde prin da sau nu. Ca să dau un exemplu - a spus el - nu cunosc nimic despre "Acordul Z.Z", încheiat, se pare, de dictator, cu alte cinci state. Am aflat doar că el are denumirea în clar de "Sfîrşitul Sfîrşitului" şi conţine "angajamentul părţilor de a-şi asigura reciproc sprijin de forţe teroriste în caz de puci".

Aşa să fie? După atîtea zvonuri şi spaime n-ar fi corect, n-ar fi necesar ca opinia publică să fie informată exact despre tenebrele politicii externe promovate de dictator?Sîntem convinşi că trebuie.

Dincolo de uşile închise

Colonelul de poliţie Vasile Florescu, amabil şi surîzător, indeplinându-şi cu un aer... european funcţia de şef al escortei inculpaţilor, pe durata procesului, ne-a furnizat alte amănunte referitoare la comportarea celor patru "colegi" (conform expresiei folosite în instanţă de Manescu Manea), dincolo de pretoriul instanţei • Mănescu M a petrecut, în timpul anchetei, cîteva zile de internare la un spital penitenciar. A avut aici vecin un alt membru reputat al fostului clan ceauşist: cumnatul Lică (Vasile Bărbulescu), afectat, se pare, de o ciroză explicabilă în urma îndeletnicirilor... bahice bine cunoscute • Postelnicul continuă să impresioneze prin "inteligenţa", prin "competenţa" sa de fost ministru de interne. Alaltăieri, după cererea procurorului de a se proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei, de la complicitate la coautorat, s-a adresat unui ofiţer de poliţie, întrebîndu-l slugarnic: "O fi bine sau rău chestia asta, dom’le colonel?". "E bine, e foarte bine" - a fost răspunsul. După care, Postelnicu a surîs mulţumit • Tot de-ale postelnicului: "Mîhnit" de depoziţiile în proces ale unor poliţişti - pe care îl vedea, pe veci, oamenii lui, nescoţîndu-i din apelativele "cretini", "tîmpiţi", "idioţi" - se lamenta în dreapta şi în stînga întrebînd: "De la ce formaţie or fi? Pesemne că le-am făcut ceva rău". În preajmă. Dincă îl "linişteşte": "Mai mult ca sigur că le-ai făcut" • Conform legislaţiei privind executarea pedepselor, condamnaţii urmează să renunţe acum la costumele croite pentru ceremoniile ceauşiste şi să treacă la hainele regulamentare. În dungi • Cîţiva dintre paraşutiştii care au asigurat paza pe timpul procesului (şi, mărturisim, foarte bine, civilizat) ne-au sugerat să propunem pentru Bobu Emil să i se confecţioneze o manta de deţinut foarte... mică: e obişnuit să stea numai în genunchi • Încheiem, redînd părerea unui membru al escortei mixte de paraşutişti şi poliţişti: "Sînt nişte lingăi, nişte laşi. In afară de Dincă, toţi se poartă cu noi cu slugărnicie, cu umilinţă, aşa cum se purtau cu ceauşeştii"...

Jago '90

Doamna-icoană a apărut la televizor şi cu o mare candoare ne-a povăţuit părinteşte cum este mai bine să procedăm...

Copiii, adică studenţii, trebuie să vegheze şi iar să vegheze ca adevărata democraţie să se manifeste clar. Peste tot planează pericolul confiscării democraţiei de către F.S.N., T.V.R. şi presă - se pare că există din partea acestora o conspiraţie de proporţii, în sensul mistificării realităţii, trunchierii imaginilor şi schilodirii conştiinţelor, împotriva beznei, numai ei au forţă să se manifeste. Au datoria să se exprime intransigent, necruţător contra celor ce sistematic îngrădesc libertatea de opinie şi acţiune (ce altceva înseamnă faptul că "nu sînt transmişi" în direct ori de cîte ori 11 se năzare şi nu sînt audiaţi chiar în clipa cînd le-a venit în minte o idee) şi au obligaţia morală să iasă în stradă, să protesteze şi să îşi impună astfel punctul lor de vedere.

Dragii muncitori, incapabili de a înţelege fenomenele sociale, induşi în eroare de propria lor ignoranţă (iată, nimeni nu ştie ce au făcut pentru ţară; partidele istorice, care sînt meritele actualilor exponenţi) vin şi se opun cu brutalitate forţelor progresiste, manifestanţilor; sînt recalcitranţi la tot ce este "top" pe mapamond. De ce se tem aceştia de privatizare cînd numai pe această cale vom avea posibilitatea să intrăm cu fruntea sus în rîndul naţiunilor civilizate? Capitalul străin este dispus imediat să ne salveze... Ce au cu domnul Coposu, tocmai cu omul care vrea binele ţăranului şi abia aşteaptă momentul să procedeze la împroprietărirea lor cu pămîntul strămoşesc (?!).

Dragilor, nu ascultaţi de nimeni altcineva în afară de fiinţele pure sufleteşte care... au demisionat din front şi, mai ales, nu manifestaţi muncitori în acelaşi timp cu studenţii. Cine v-a învrăjbit?

Chiar...

Doamna-icoană se jură cu mîna pe inimă că nu face politică. Ea exprimă doar gînduri la rubrica "opinii". Ea transmite, cu glas de untdelemn, îndemnuri inofensive şi arată, într-o doară, unde este oaza noastră de speranţă, unde aflăm mîntuirea!...

Roxana COSTACHE


Pag. a 2-a​

MĂRTURII

În prima linie a luptei pentru libertate...

Cristian G. Constantin are 37 de ani şi este jurist. În ziua de 21 decembrie s-a aflat în mijlocul demonstranţilor care în Piaţa Universităţii şi-au „pledat" dreptul la libertate aducînd ca suprem argument propria lor viaţă. Cristian G. Constantin a supravieţuit acestei experienţe totale, avînd posibilitatea să ne împărtăşească trecerea sa şi a celor de lîngă el prin calvarul unei represiuni nemiloase şi sîngeroase. Am selecţionat din lunga sa mărturisire un pasaj privind un episod pentru care, pînă acum, am dispus de mai puţine relatări. Iată-l:

Ora 22,45.. Observ ce se întîmplă în faţa baricadei. Se trag cu înverşunare trasoare luminoase în aer. Tanchetele se reped asupra baricadei — torţă uriaşă în negura nopţii — şi reuşesc să facă spărturi. Tanchetele se retras şi cordonul asasin înaintează asupra mulţimii aflate în masă compactă în plin bulevard în faţa hotelului. Cordonul se retrage în dreptul Sediului „Societăţii Generale" franceze. Panicaţi, noi, cei din flancul sting, ne refugiem în holul blocului „Dunărea". O nouă revenire a trupelor. Înaintează pînă în dreptul blocului. Privim din interior, pe geam. Se retrag din nou. Ieşim afară. Se strigă : „Nu ne omorîţi" „Armata e cu noi" „Libertate" „Jos Ceauşescu". Pe carosabil se află numeroase furtunuri rupte, sfîşiate, de la maşinile de pompieri care au împroşcat mulţimea cu jet de apă. Mă aflu în faţa restaurantului „Dunărea". Lîngă zidul unde ard sute de lumînări, printre ele şl cele aprinse de mine. Gîndesc: "Doamne ajută-ne. Acum ori niciodată".

Ora 24 şi cinct minute. Instinctiv m-am uitat la ceas. Sînt plin de noroi, pe hanoracul negru, pe pantaloni. Căzusem împins do mulţime pe zona verde din faţa hotelului „Intercontinental! Observ că militarii înaintează din nou asupra mulţimii în lanţ de trăgători. Depăşesc baricada incendiată pătrunzînd prin culoarele deschise de tanchete. Nu mai văd trasoarele luminoase pe cer. Si totuşi se trage. Se aud rafale. Se simte mirosul specific de praf de puşcă. La lumina puternică dată de incendiu se vede fumul de pucioasă ce iese de pe ţevile armelor. Mirosul îmi pătrunde în nări.

Se trage în carne vie. Văd primii tineri căzuţi în spatele baricadei, direct pe caldarîm, în faţa hotelului „Intercontinental". Lipit de zidul restaurantului „Dunărea", mă uit contrariat. Cei căzuţi nu se mai ridică. Asasinii înaintează tacticos, ca la aplicaţie, călcînd peste cadavre. Se trage înainte în lungul bulevardului, se trage şi în lateral. Se strigă : „Să ne apărăm" şi se aruncă asupra ucigaşilor cu sticle, bucăţi de geam, cu halviţă şi brazi. Se speră ca aceştia să se întoarcă. Zadarnic, înaintează şi trag în plin cu o şi mai mare ferocitate. Banda de călăi ajunge în dreptul blocului „Dunărea" ucigînd înainte şi în flancuri. Cad morţi. Mă retrag într-un grup de circa 20 persoane sub ploaia de gloanţe spre zidul Universităţii. Ne adăpostim şapte persoane, eu şi încă şase tineri, dintre care doi copii de circa 14 ani, în nişa practicată in zidul Universităţii deasupra căreia se află o placă cu inscripţia „Facultatea de Geologie-Geografie", unde există o uşă de acces încuiată. Aici în cursul, zilei doi tineri (din care unul, cel cu pulove înflorat pe gît) scriseseră cu vopsea galbenă: „Jos Ceauşescu". Aud răsuflarea gîtuită a celor de lîngă mine, ne strîngem unul în altul spre a ieşi din zona gloanţelor. Sînt îngrozit. Privesc spaţiul dintre hotelul „Intercontinental" şi restaurantul „Dunărea". Sub ochii mei şi ai celorlalţi de lîngă mine cad seceraţi de gloanţe tineri, fete şi băieţi, copii, oameni maturi..

Mă îngrozesc. Chiar în faţa mea, lîngă zid, cade un tînăr de circa 21 de ani. ÎI privesc. Are capul desfigurat. Pur şi simplu are capul explodat. O masă diformă de creier împrăştiată pe asfalt. Baltă de sînge. A căzut cu faţa în sus. Gloanţele şuieră pe lingă noi, lovesc , piatra zidului şi ricoşează spre exterior. Doi tineri, fată şi băiat, vin în fugă. Tînăra cade. Tînărul se opreşte sub ploaia de gloanţe, se apleacă şi o ridică în braţe, continuînd să fugă, pe trotuar spre staţia de metrou. Face cîţiva paşi şi amîndoi cad la circa 10 metri do locul unde mă aflu. Ucişi.

Privesc spre intrarea în pasajul de la Universitate. Trotuarul este plin de morţi şi răniţi. Răniţii mai puţin grav, în special la picior, continuă să alerge, sa se tîrască spre pasaj. Cîteva clipe au trecut. Ce par cît o veşnicie. Teama de moarte îmi dă curaj. Strig: „fuga cu toţii la metrou. Dacă ajung în dreptul nostru ne vor ucide pe toţi".

Traseul morţii. Circa 50 de metri pe trotuar pe lîngâ zidul Universităţii pînă la scările de acces în pasajul Universităţii. Sub ploaia de gloanţe ucigaşe. Avem de parcurs 50 de metri. Calc puţin bălţi de sînge proaspăt, necoagulat, aburind încă în răceala nopţii. Alerg pe lîngă numeroase fiinţe tinere în pieptul cărora viaţa s-a stins în veşnicie. Alerg cît pot mai aplecat, gloanţele ţiuindumi sinistru pe la ureche. Se trage la cap. Unul din tinerii ce mă însoţesc în această cursă spre viaţă prin moarte cade. Mă opresc o fracţiune de secundă. ÎI privesc. Are capul zdrobit. Scalpat. Jumătatea de deasupra, cu părul, spulberată complet. „Este mort" strigă alt tînăr. Ne continuăm cursa.

IERI 

Aseară, doamna profesoară Doina Cornea şi-a inaugurat cursul seral TV de democraţie pentru muncitorii bucureşteni. Au fost elaborate, totodată, certificatele de bună purtare unora dintre persoanele considerate de dînsa ca oferind garanţii moral-volitive demne a fi luate drept modele. Aşteptăm cu interes viitoarele predici. Pardon, lecţii!


Pag. a 3-a​

Noua conducere a Academiei Române

Academia Română, cel mai înalt for ştiinţific al ţării îşi recucereşte, în climatul de democraţie instaurat de Revoluţia din Decembrie ’89, poziţia de respect şi demnitate pe care a avut-o în ţară şi peste hotare. Un moment important al acestei deveniri a fost marcat ieri cu prilejul adunării dedicate alegerii noii conduceri.

Reuniunea a debutat cu prezentarea proiectului noului Statut al Academiei, continuînd apoi cu constituirea filialelor, organizarea unităţilor de cercetare, institutelor, editurii, bibliotecii etc.

Apoi, într-o atmosferă de deplină democraţie, prin vot secret a fost aleasă conducerea Academiei Române avînd ca preşedinte pe acad. Mihai Drăgănescu, iar ca vicepreşedinţi pe acad. Alexandru Bîrlădeanu, acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, acad. Nicolae Cajal şi acad. Radu Grigorovici, Acad. Nicolae N. Constantinescu a fost ales secretar general al Academiei. De asemenea, au fost aleşi preşedinţii filialelor Academiei din celelalte centre ale ţării.

În încheierea lucrărilor înaltului for ştiinţific al ţării, acad. Mihai Drăgănescu a prezentat programul de perspectivă al Academiei Române.

H. LEREA


Pag. a 4-a​

România promovează o politică a deschiderii şi colaborării"

- ne-a declarat domnul KLAUS TERFLOTH, ambasadorul R. F. Germania la Bucureşti -

- Pentru început, v-am ruga, domnule ambasador, să ne împărtăşiţi în ce măsură Revoluţia română îşi poate identifica unele dintre coordonatele ei esenţiale şi în activitatea dumneavoastră?
- Pot spune că munca mea s-a schimbat complet începînd cu data de 22 decembrie 1989, cînd poporul român s-a eliberat de sub jugul tiraniei. Pe cînd înainte era vorba de a spune clar regimului- totalitar că noi nu puteam fi de acord cu multe situaţii anormale ce se petreceau în România, acum avem în faţa noastră cîmpul larg deschis al colaborării. Acum, abia ajung să fac acele lucruri pe sare trebuie să le facă un ambasador, să dezvolte idei care să deschidă orizonturi noi relaţiilor bilaterale de cooperare pe toate planurile. Eu fac parte dintre acei oameni care sînt fericiţi să lucreze cu folos în-tr-o asemenea direcţie. Noi nu ne amestecăm în treburile interne ale României. Dar nu pot să nu spun că mă bucură faptul că România promovează o politică a deschiderii, a colaborării europene, că aici în tara dumneavoastră, se creează şi se dezvoltă structuri autentic democratice.

- Cum se înfăţişează imaginea Revoluţiei române văzută de guvernul şi poporul Republicii Federale Germania?
- Evenimentele ce au avut loc în decembrie 1989 în România au avut un ecou nemaipomenit în ţara mea, cu toate că ele se derulau în ajunul Crăciunului, cînd oamenii de la noi au alte gînduri şi preocupări. În acele zile însă ei au urmărit cu mare atenţie tot ceea ce se întâmpla în România şi faptul că poporul român a răsturnat singur regimul dictatorial i-a adus în Germania o foarte mare simpatie. Mai cu seamă dacă
avem în vedere faptul că, numai cu două luni mai înainte, o parte a poporului german reuşise să se elibereze, de sub o dictatură similară.

- Mijloacele mass-media din România au reflectat pe larg spiritul şi manifestările practice de solidaritate ale poporului german faţă de poporul român...
- O dovadă în acest sens sînt miile de scrisori, chemările telefonice şi ajutoarele trimise imediat în sprijinul poporului român. În momentele ce au urmat după Revoluţie, guvernul federal a identificat două sectoare în care s-a considerat că sprijinul său este foarte important: asigurarea energiei şi aprovizionarea cu medicamente şi produse alimentare în ambele domenii, am încercat, să acordăm un ajutor substanţial. Acum trebuie să ne gîndim la un viitor mai îndepărtat, să punem pe baze sănătoase raporturile de colaborare în toate domeniile.

- Care sînt, după părerea dumneavoastră, perspectivele acestor raporturi şi ce trebuie făcut pentru impulsionarea lor?
- Avem, în prezent, aşa cum spuneam, un alt cadru de colaborare, de lărgire a schimburilor reciproce, care, în ultimii ani, ajunseseră la un nivel foarte scăzut. Acum este extrem de important ca popoarele noastre să se cunoască din nou: acest proces începe cu oamenii politici, cu specialiştii din economie, cu oamenii de ştiinţă şi cultură, putînd ajunge, pînă la cele mai diverse modalităţi de colaborare între localităţi, organizaţii profesionale, asociaţii sportive ş.a.m.d. Cooperarea economică ar putea fi lărgită mult prin acţiuni conjugate, de ambele părţi. Ca o primă premisă în acest sens, vă pot spune că guvernul federal a ridicat nivelul creditelor pentru România la 300 milioane mărci şi avem în vedere suplimentarea lor, dacă guvernul român o doreşte, pentru crearea de noi locuri de muncă în întreprinderi mijlocii şi mici. In viitorul apropiat se va întîlni comisia economică mixtă româno-germană, care va oferi un prilej de realizare a unor rodnice contacte între parteneri.

Aşa după cum ne-a asigurat ministrul economiei, domnul Victor Stănculescu, guvernul român va prezenta public un program de restructurare a economiei româneşti, care va permite accentuarea descentralizării, sporirea creativităţii şi iniţiativei personale, afirmarea unor elemente ale economiei de piaţă. Dacă acest program va fi pus în aplicare, atunci se vor releva mai bine posibilităţile de dezvoltare a colaborării in domeniile în care interesează cele două ţări, precum şi domeniile în care România doreşte să colaboreze cu Comunitatea Economică Europeană, fapt ce mi se pare, de asemenea, foarte important.

Nu în ultimul rînd sîntem interesaţi să dăm un nou impuls schimburilor reciproce în domeniul spiritual: acţionăm pentru lărgirea raporturilor dintre oamenii de ştiinţă, dintre diverse unităţi de învăţămînt, dintre instituţiile de artă şi cultură ale ţărilor noastre. O primă ilustrare în acest sens va fi seria de concerte pe care le va susţine în România celebrul dirijor român, Sergiu Celibidache cu Filarmonica din Munchen, în a doua decadă a lunii februarie, la care se vor adăuga, desigur, multe alte manifestări asemănătoare. In sfîrşit, îmi pot imagina că, în urma readucerii infrastructurii Ia nivelul cunoscut, şi a reaşezării ei în forme moderne, România va prezenta o atracţie turistică deosebită.

Dumitru TÂRCOB