Publicat: 4 Decembrie, 2018 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1993?

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

QUINTA ROYALĂ

Iată că s-au încheiat şi festivităţile prilejuite de Ziua Naţională şi lucrurile au rămas ca şi până acum: adică Puterea cu Puterea şi Opoziţia cu Opoziţia. Adică, mai pe şleau, Puterea cu Ion Iliescu şi Opoziţia cu Regele Mihai. Între cele două fronturi imparţialul PD, care a fost bruscat Ia Alba Iulia şi fluierat în Piaţa Palatului pentru că, mai ales în politică, nu prea se înghite ideea umblatului cu fundul în două luntrii.

Toată cerneala care a curs şi vorbele care s-au irosit par acum mai fără rost ca oricând. Pentru că, de fapt, n-a existat un conflict real, ci doar un pretext. S-a nimerit ca acest pretext să-l constituie proiectata vizită a fostului suveran. Dacă nu era ăsta, era altul, pentru că aşa e politica la români. De păcatul consensului n-am suferit decât sub Ceauşescu, şi dată fiind nostalgia biciului, congenitală la noi, nu ne va mai reconcilia decât un episod istoric de mână forte - Doamne fereşte!

Ce este interesant e modul în care s-a derulat această veritabilă partidă de poker. Deci, s-a discutat cu mult înainte despre necesitatea unei atitudini comune, de bun simţ, în faţa acestei aniversări istorice. Toată lumea părea a fi de acord şi nimeni n-a luat prea în serios faptul că la o reuniune pe această temă, de la Cotroceni, pe dl Manolescu l-a luat gura pe dinainte cu afirmaţia că "o aniversare corectă nu e posibilă fără regele Mihai". Ea părea însă perfect posibilă şi poate că ăsta a fost motivul pentru care analiştii Puterii - de la Parlament, Cotroceni şi Victoria - nici n-au mai luat în calcul o astfel de variantă şi soluţiile de ieşire dintr-o eventuală criză. Aşa încât faxul de la Versoix al fostului suveran a venit ca o bombă. Care i-a luat prin surprindere nu numai pe guvernanţi, dar şi pe liderii Opoziţiei. Cel mai surprins - şi mai nemulţumit - a fost dl Coposu, pe bună dreptate iritat că n-a fost prevenit. În spaima lor nejustificată, reprezentanţii Puterii nici n-au mai fost în stare să judece la rece conţinutul faxului, să aprecieze importanta tactică a acceptării de către fostul monarh a formei de guvernământ, ci s-au închistat într-un refuz absurd şi păgubos. Cu atât mai păgubos cu cât, dacă ar fi beneficiat de informaţii corecte, ar fi realizat că e vorba dacă nu de o tatonare, cel puţin de un bluff pentru că în acea perioadă (ca şi acum) Mihai era bolnav, ţintuit la pat şi, oricum, în imposibilitatea de a efectua această vizită. Fostul monarh a jucat tare plecând cu o coardă de quintă la două capete (pentru cine ştie poker, câştigă şi cu as şi cu decar!). A fost să-i intre un as cu care a măturat potul trecându-şi în beneficiu refuzul Bucureştilor ca pe o măsură abuzivă şi exprimând spaimă şi neîncredere. Quinta Regală de Ia Versoix va lăsa urme şi va adânci şi mai mult crevasa dintre forţele politice ale ţării.

Octavian ANDRONIC

 

LA PUNCT

PRIMAKOV PREVINE

Zilele trecute, directorul Serviciului de informaţii externe al Rusiei, Evgheni Primakov, a avertizat N.A.T.O. că orice măsura întreprinsă de a coopta Ungaria, Cehia şi Polonia în această alianţă ar obliga Moscova să întreprindă acţiuni militare de răspuns, Rusiei nefiindu-i indiferent faptul că se vizează apropierea de graniţele sale. Deci, "fraţi români şi surioare româncuţe", cum ar fi zis Mircea Crişan pe unde scurte, dl Primakov a împuşcat, dintr-un foc, nu un iepure, ci o grămadă de astfel de patrupede. Mai întâi, tragerea de urechi a N.A.T.O. n-a făcut-o preşedintele rus, ori primul ministru, ci... spionul şef al Kremlinului. Adică un personaj de rangul doi. Apoi, spaţiul geopolitic şi militar fost sovietic s-o fi modificat el, pe ici, pe colo, după căderea regimurilor totalitare, dar numai ca denumire, pentru că, altfel, se pare că a rămas intact. Şi nu în ultimul rând, în ce ne priveşte (care raportor N.A.T.O. ce vizite peste vizite; Woerner ori alţi ştabi din alianţă pe la Bucureşti?!) spionul şef Primakov ne-a inclus chiar în graniţele... Rusiei!

Emil JURCĂ

Aflăm din Piaţa Victoriei
VOM FI IAR CE-AM FOST ŞI CHIAR MAI SĂRACI DE-ATÂT!