24 octombrie 2021

Remember 4 iunie 1991 – Presa acum 30 de ani

Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

Ziarul Libertatea din 4 iunie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Tabletă de independent

Silviu Brucan

Cine ajută pe cine?

La o recentă conferinţă internaţională organizată de Comisia Atlantică la Haga, capitala ţării care de fapt a inaugurat cu peste patru secole in urmă seria revoluţiilor aflate la baza actualei civilizaţii occidentale, am fost invitat să prezint o alocuţiune pe care am intitulat-o „Numele securităţii europene astăzi: stabilitatea in Est”.
Premisa era aceea că prăbuşirea sistemului comunist în partea estică a Europei a schimbat radical natura conflictului care divizează continentul nostru si de aceea conceptul de securitate europeană trebuie modificat, in mod corespunzător. Dacă in trecut, conflictul era ideologic si principala ameninţare a securităţii era externă, expansionismul agresiv sovietic, în prezent ameninţarea vine din interiorul societăţilor estice, din cauza caracterului exploziv al răsturnărilor economice, sociale şi national-etnice în această parte a Europei.
Economic, bilanţul a patru decenii de regim comunist este tragic: sîntem rămaşi în urmă cu 10-15 ani fată de Europa occidentală si de trei ori mai săraci. Se profilează perspectiva ca Europa de Est să devină o Amercă Latină a Europei occidentale cu tensiunile politice inerente unei asemenea relaţii internaţionale de tip Nord-Sud.
Social, trecerea la economia de piată duce in mod necesar la formarea unei largi clase mijlociii şi la apariţia unor inegalităţi sociale cu care oamenii noştri nu erau obişnuiţi. Reforma preţurilor stimulează inflaţia, iar privatizarea duce la şomaj – generind tulburări sociale.
In sfîrşit, conflictele etnice si naţionale din vechiul imperiu habsburgic si din mai noul imperiu sovietic păstrate de stalinism in freezerul istoric, au izbucnit peste tot dind naş-tere la ciocniri violente, intervenţii militare, mişcări secesioniste si declaraţii de independentă, în special în U.R S.S. si în Iugoslavia.
Pe scurt, societăţile din Est sînt agitate de inegalităţi e-conomice, tulburări sociale si conflicte etnico-napionale într-un moment cind noile instituţii democratice sînt încă fragile si lipsite de experientă pentru a le tine sub control. Apar condiţii prielnice pentru resurecţia tendinţelor dictatorial-fasciste si afirmarea curentelor nationalist-soviniste.
In aceste împrejurări, pretenţia guvernelor occidentală că ajută înfiriparea economiei de piaţă în Europa de Est este o mare păcăleală. Datele economice prezintă un tablou diferit. Întreaga structură a comerţului Vest-Est cu inegalităţile ei organice în materie de preţuri, knouw-how şi neconver-tibilitatea monedei operează în favoarea economiilor occidentale. Mai presus de orice, datoria externă a ţărilor din Est a sărit peste 150 miliarde dolari încă din 1990, ceea ce înseamnă că U.R.S.S. şi ţările est-europene sint obligate să plătească anual dobînzi in valoare de cel puţin 10 miliarde dolari. Această sumă depăşeşte cu mult totalul ajutoarelor economice occidentale, care sînt de ordinul zecilor sau cel mult sutelor de milioane de dolari. Adică Unchiul Sam acordă ajutoare de sute de milioane de dolari. În timp ce nepoţii trebuie să înapoieze miliarde de dolari. Este o ironie financiară că Banca, înfiinţată de guvernele occidentale la Londra pentru a acorda împrumuturi comerciale Europei de Est, are un capital mai mic decit dobînzile pe care aceasta trebuie să le plătească celorlalte bănci occidentale. Intr-un cuvînt, fluxul financiar dominant curge din săracul Est spre bogatul Vest si nu invers. Se pune întrebarea legitimă: cine ajută pe cine?

P.S. Iarăşi s-a găsit un „anti-Brucan” care plasează numele meu în titlul articolului cu gîndul că va înşela astfel vigilenţa cititorilor, făcindu-i să-i citească proza. Dar, vai, cei care se lasă înşelaţi sint crunt dezamăgiţi, şi dacă reusesc să ajungă pînă la capăt, se întreabă nedumeriţi:     dur, în definitiv, ce a vrut să spună?
Pentru confraţii nevoiţi a recurge la asemenea trucuri simt o mare compasiune şi-mi vine să-i îndemn să urmeze sfatul lui Boileau: înainte de a scrie învaţă să gindesti!

S.O.S.

Radio „Europa liberă” a anunţat că dl. Thomas Pickering, Ambasadorul S.U.A. pe lîngă O.N.U. va face o vizită de una sau două zile în România. Printre altele ştirea ne informează că tara noastră este singura din Estul european care nu beneficiază de clauza naţiunii celei mai favorizate în relaţiile comerciale cu S.U.A. Nu ni se spune, însă, si de ce? Poate chiar din „cauza” unora dintre noi? Oricum, nu putem să nu spunem: bravos naţiune, halal popor!

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MINA IN FOC)

Precedent celebru sau pretext jalnic?

Există, desigur, acel precedent celebru al tinărului – ah, tinereţea geniului! – Orson Welles, al cărui scenariu radiofonic după Războiul lumilor, de Herbert Wells, a provocat panică printre ascultătorii americani de-atunci determinînd masive deplasări de populaţie, sinucideri etc!
Rămas celebru tocmai prin singularitatea sa, precedentul de oare vorbim demonstrează – o dată în plus, dacă mai era nevoie – că geniul n-are măsură…
Iată, însă, în mod cu totul neaşteptat, că Radio Fun, (ale cărui emisiuni le urmărim cu simpatie, cade intr-un soi de epigonism de cea mai joaşă speţă, difuzind (joi, 30 mai, imediat după ora 9.30) un aşa-zis reportaj care ar fi vrut să-şi afle precedentul tocmai în emisiunea de-acum cinci decenii a lui Orson Welles.
Dar să-i dăm cuvîntul „reporterului” Radu Serban Dinu: „Efectuăm un sondaj de opinie în legătură cu ştirea difuzată azi-dimineaţă cu privire la invadarea părţii de vest a Transilvaniei de către trupele maghiare. Se pare că  există deja ciocniri cu trupele româneşti în zona Arad – Salonta. Ce părere aveţi despre acestea?”
Vă daţi seama, auzind o asemenea bazaconie, ce părere puteau să aibă cei „sondaţi” de improvizatul reporter…
Întîmplarea sau o regie prealabilă a acesteia, face ca prima intervievată să fie o studentă, de origine maghiară. Cert este că, vădind fată de ascultători un dispreţ care-i dezonorează, exclusiv pe cei ce-l nutresc, „bomba” de la Radio Fun nu-i decît un jalnic pretext de autopublicitate – semn al narcisismului infantil.
Chiar aşa de rău a ajuns Radio Fun?

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 4 iunie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 4 iunie 1991, pag. a 5-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 4 iunie 1991, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire