Publicat: 5 Iulie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

AZI

INCONSECVENŢA? Domnul Ion Raţiu care, în timpul campaniei prezidenţiale, a declarat sus şi tare că dacă iese prezident va refuza să ia leafă, ca simplu parlamentar stă cuminte la coadă pentru a-şi ridica "raţia" cuvenită. Sînt buni şi leii, pînă una-alta, chiar dacă chiria, la „Inter" se plăteşte în valută.

Sciziune în cadrul P.N.L.?

După evenimentele dramatice din ultimele zile, marcate de sechestrarea de către conducerea P.N.L. a unuia dintre numerele oficiosului său, „Viitorul P.N.L.“ si, apoi de comunicatul conducerii acestui partid privind măsurile de retorsiune fată de directorul, propriului său organ de presă (excluderea din partid şi demiterea din funcţie), aseară am participat la o interesantă conferinţă de presă. Organizată de o „fracţiune" a P.N.L., conferinţa a prilejuit întîlnirea ziariştilor români şi străini cu cîţiva din „leaderii" tineri ai acestei formaţiuni politice, printre care secretarii executivi Dinu Patriciu, Radu Cojocaru, Andrei Chiliman, Călin Popescu-Tăriceanu, alţi reprezentanţi de frunte ai „tineretului liberal".

Am aflat eu această ocazie că încă de la reconstituirea partidului, la începutul acestui an, dorinţa tinerilor din cadrul P.N.L. de a crea o formaţiune politică nouă, cu adevărat democratică, cu activitate benefică pentru prezentul şi viitorul ţării, s-a lovit de-o seamă de greutăţi, de acţiunile incoerente întreprinse, de conducerea acestui partid, fapt ce explică, printre altele, şi rezultatele nesatisfăcătoare obţinute la scrutinul din 20 mai. Pe scurt, cauzele acestei situaţii rezidă, după părerea organizatorilor conferinţei de presă, în tensiunile interne din cadrul P.N.L. (spiritul deschis al „noilor liberali" s-a lovit, de mentalitatea „vechilor", care opun politicii bazate pe principiile neo-liberalismului, pe analiza psiho-socială a realităţilor româneşti, „arta politică" interbelică fundamentată pe stăpînirea şi exploatarea relaţiilor inter-umane) x măsurile politice greşite adoptate de conducerea partidului (s-a citat în acest sens atitudinea adoptată de P.N.L. faţă de marea masă a membrilor fostului P.C.R., alegîndu-se în locul unei politici de toleranţă si reconciliere naţională o poziţie, de suspiciune, de vendetă) x lipsa de curaj şi de decizie a conducerii partidului, modul nedemocratic de adoptare a unora dintre hotărîrile politice de maximă importanţă (fapt ilustrat, printre altele, ni s-a spus, prin maniera în care au fost întocmite listele de candidaţi ale P.N.L., desemnaţi în multe cazuri pe bază de relaţii personale şi nu pe criterii de valoare şi notorietate, împrejurare ce a văduvit partidul de multe locuri în actualul Parlament) x modul nedemocratic de adoptare a unor hotărîri de maximă importanţă (dîndu-ni-se în acest sens, de exemplu, decizia privind ameninţarea, în comun cu P.N.Ţ.-c.d., cu boicotarea alegerilor, hotărîre ce a fost luată în absenţa din ţară a domnului Câmpeanu, de o singură persoană, precum şi "clip“-ul cu vestitul „Alungaţi

Val. VOICULESCU
(Continuare în pag. a lll-a)

PRECIZARE

În cadrul unei emisiuni a Televiziunii Române, mai concret în cadrul emisiunii în limba maghiară din 2 iulie a.c., s-au vehiculat la adresa mea acuzaţii neîndreptătiţe şi denigratoare. S-a spus astfel că fac parte din comitetul de conducere a revistei „România mare", ceea ce este inexact, cum se poate proba cu ultimele numere ale mentionatei reviste. S-a spus, de asemenea, că as fi un „cunoscut instigator la acţiuni antimaghiare" nici mai mult, nici mai puţin — ceea ce nu e numai inexact, dar e abject, de-a dreptul, denigrarea indiferent de unde vine, cine şi de ce o vehiculează, neputînd să fie decît abjectă, denigrarea cu iz şovin cu atît mai mult. Adevărul adevărat e că nu am fost niciodată antimaghiar, prin nici una din faptele ne care le-am săvîrşit, faptele unui scriitor fiind cărţile pe care le-a scris. Iar cărţile acestea — încăpînd cu „Cordovanii şi terminînd cu „Coridorul puterii" — nu justifica în nici un fel acuzaţiile ce mi se aduc, care corespund, ca din întîmplare, cu acuzaţiile care mi s-au adus cu ani în urmă, în „Ungaria frăţească", care au fost şi sînt - mă repet dinadins - simple şi murdare denigrări. Antirevizionist am fost - asta e adevarat - dar antirevi zionist voi fi si de acum încolo fara a face asadar confuzie între năzuinţele îndreptăţite ale minotiăţii maghiare şi supralicitarea până la delir a acestor năzuinţe de către unii lideri „neocominternişti", supralicitarea aceasta întreţinînd şi intensificînd vechile disensiuni, anulînd în practică toate declaraţiile de loialitate cum se întîmplă, cum nu se poate să nu se întîmple ori de cîte ori „se zice una si se fumează alta." Acesta e izvorul negru al discordiei - dacă mi se îngăduie şi mie o părere - şi nu patriotismul meu firesc, al meu si al altora, patriotismul nostru al românilor, fiind din totde profund democratic.

Ion LĂNCRĂNJAN

​Ziarul Libertatea din 5 iulie 1990 pag. 1-a

Privatizare
​Caricatură de ANDO

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• DIN ANTECAMERA UNUI MINISTRU

Ca să nu se întoarcă cu mîna goală din numeroasele drumuri europene străbătute în perioada provizoratului, unul din foştii diriguitori ai scolii noastre a adus — pe lîngă altele, oferite de gazdele (dez) interesate — şi ceva pentru şcoala românească: o substanţială comandă de tipărire, în străinătate, a manualului de limba franceză pentru clasa a Il-a. Este mai de „bon ton“ să editezi un manual în străinătate, decît să apelezi la priceperea propriilor cadre de specialisti (de care n-am auzit să ducem lipsă) şi la talentul ilustratorilor şi tipografilor autohtoni (care de ani de zile au lipsa de pudoare de a cîştiga numeroase premii în confruntările internaţionale de gen). Ce nu s-a lămurit limpede pînă acum — cu toate că aflăm, un confrate a îndrăznit să întrebe la timpul cuvenit — este: pe baza cărei programe şcolare a fost alcătuit manualul, la cît se ridică şi cine suportă efortul valutar — valută de care, se pare, nu ducem lipsă din moment ce o aruncăm cu atîta uşurinţă pe valurile Senei.

Răspunsul este foarte presant de aflat deoarece — după cum se zvoneşte că s-ar fi auzit în antecamera noului efor al scolii si stiintei — ieri, la ora 10, noul ministru al învătămîntului, aflat în totală necunostintă de cauză pînă atunci, a fost "sensibilizat" să primească delegaţia franceză care, între altele, este destul de interesată în a pune la punct şi aspectul financiar al gestiunii. Noi sperăm că răspunsul să fie cel mai corect cu putinţă.

■ MANDEA PLĂTEŞTE!

Dacă a „decontat" ministrul culturii două milioane Grupului pentru Dialog Social, în scopul studierii fenomenului „Golăniei", de ce n-ar deconta o bagatelă de 834,60 lei domnului viceministru (ex!) Dan Petreseu, pentru ca acesta să ia masa, într-un cadru istoric, la „Capşa" cu doamna Ariadna Combcs, fiica marii noastre patrioate, Doina Cornea-Ju-hasz? Scopul scuză mijloacele, cum a zis nemuritorul Gambetta!

■ DESPRE POLITICA HORTICOLA

Un grup de cetăţeni apolitici ne face o interesantă propunere: pornind de la precedentul creat de către F.S.N. prin adoptarea trandafirului ca însemn electoral, să se procedeze la o „arondare" horticolă a celorlalte formaţiuni astfel P.N.Ţ.-c.d. se propune a fi reprezentat prin muşcată, P.N.L. prin gura-leului, M.E.R. prin anemone, iar partida romilor printr-o cunoscută reprezentantă a florei spontana. Primim şi alte sugestii.

AMBIDEXTRU

​Ziarul Libertatea din 5 iulie 1990 pag. a 2-a

Ziarul Libertatea din 5 iulie 1990 pag. a 3-a

CE SE ÎNTÎMPLĂ CU PARTIDELE ISTORICE?

Rezultatele alegerilor din 20 mai n-au fost dintre cele mai stimulatoare pentru partidele istorice, chiar dacă pe lîngă crah-ul creştin şi democrat, procentajul liberal părea ceva mai rezonabil. Evident, mulţi dintre partizanii cinstiţi ai acestor partide, s-au întrebat, pe bună dreptate, căror fenomene li s-a datorat această slabă reprezentare. Unde s-a greşit — pentru că greşelile n-au lipsit pe parcursul zbuciumatei şi controversatei campanii. O astfel de întrebare — fundamentală pentru prezentul şi viitorul vieţii noastre. politice in general — a îndrăznit să spună Gelu Netea în "Viitorul P.N.L." de marţi, remarcînd decalajul de concepţie dintre generaţii şi efectele negative ale acestuia asupra credibilităţii doctrinei liberale. Gest temerar, riscant chiar, care a atras o replică de tip „minier" tocmai din partea partidului ale cărui puncte de vedere la reprezintă gazeta: interzicerea abuzivă a apariţiei ziarului, confiscarea materialelor din redacţie şi tipografie, sechestrarea tirajului deja tras. Ne aflăm în faţa unei chestiuni fără precedent, în care agresiunea vine culmea din interior, fi credem că, oferind cititorilor noştri materialul în speţă care a declanşat conflictul, nu facem altceva decît, să supunem judecăţii publice temeinicia atît a reproşurilor, cît şi o reacţiilor pe acestea le-au generat.

Octavian ANDRONIC

ÎN APĂRAREA CU ORICE PREŢ A PARTIDULUI NAŢIONAL LIBERAL!

În memoria lui VASILE NETEA! În numele conştiinţei mele!

Printre exemplele din trecutul glorios al unor mari liberali ni s-a dat ţi acela al lui Nicuiescu Porcu. În scopul de a ni se demonstra disciplina de fier pe care impunea acesta subordonaţilor săi.  "Dacă strănut eu o dată, toată, lumea în jurul meu se îmbolnăveşte de gripă" Articolul de mai jos NU VREA să, ţină seama de exemplul de mai sus. Pentru simplul motiv că, între timp nimeni nu se mai îmbolnăveşte de gripă. Pentru că nimeni nu mai strănută. Două fapte complet eradicate din Principiile liberalilor de astăzi.

Bătrînii sau tinerii?

Titlu sugestiv. Poate pe deplin edificaor. Spre a ne pune astfel, de la început, în faţa unei DILEME. Profundă serioasă, gravă. 

Aş numi-o tradiţională. Valabilă pentru toate timpurile, toate ţările, toate partidele. La care şi noi, acum chiar, va trebui să răspundem. Acest imperativ fiind determinant de starea de fapt existentă. Inaceptabilă.  Total neprincipială. De nermaicontinuat. Un impas iremeiabil,  incompatibil cu tot ceea ce se numeşte prezent. Din care trebuie să ieşim. Cît mai repede. Cuvîntul de ordine cel mai potrivit în acest sens fiind aceia de: IMEDlAT.

Desigur, tonul neobişnuit ai acestei deschideri — bruscă, tumultuoasă, totală — mă obligă la cîteva precizări. Puncte cardinale exacte în geografia cărora voi înscrie părerile ce urmează.

În multe din articolele mele am încercat — uneori am reuşit — un real dialog cu cititorul, indiferent de culoarea sa politică. De vîrstă. De naţionalitate. De religie. Sau de categoria socială din care face parte. Împreună ne-am pus întrebări. Împreună ne-am dat răspunsuri. Şi am rămas nemulţumiţi, amîndoi, ori de cîte ori din evantaiul de argumente — eterogen complex, confuz — fără voia noastră, n-am reuşit să desprindem niciunul concluzia. Pe care ne-o doream clară şi precisă. În raport cu prea multele ipoteze şi supoziţii de natură să ne încurce.

Am traversat, astfel, unul lîngă altul, istoria scurtă dar cu atît mai dramatică şi dureroasă a Revoluţiei. Campania electorală cu toate vicisitudinile şi violenţele ei. Alegerile de la 20 mai. Evenimentele tragice din 13—15 iunie, iar acum de curînd, am asistat la deschiderea lucrărilor Parlamentului. La învestitura domnului Ion lliescu ca preşedinte ales al României. Şi prezentarea componenţei Consiliului de Miniştri alcătuit de primul ministru, domnul Petre Roman.

Un şir necruţător de evenimente, cititorule, care ne-au ...

Trecem acum Ia caracteristici proprii. Particulare. Ale fiecăruia din ei.

I. V. Săndulescu ...

Dan Lăzărescu ...

Nicolae Enescu ...

Sorin Botez ...

...

CONCLUZIE
Ca un organism viu, plin de sevă şi forţă proaspătă, P.N.L., prin intermediul unor persoane sau grupuri a reacţionat prin toate puterile sale şi prin toate mijloacele pe care le-a avut la îndemină, în tot acest timp împotriva tuturor acestor stări de lucruri. Care nu au fost luate in seamă fiind confundate cu ambiţii ale unora şi altora. Aceşti însă au fost sigur oameni de bună credinţă, de bună intenţie.

Prin toate cele arătate, vrem să apărăm P.N.L., prestigiul şi autoritatea pe care şi le-a cîştigat. În scădere şi vămuite acum prin exemplele date. Ne apărăm însă în primul rînd partidul şi principiile sale. Nefiind cîtuşi de puţin de acord cu apărarea unor persoane care au aplicat complet greşit aceste principii.

P.N.L. constituie o rezervă extraordinară de tineri. Păstrarea bătrînilor reprezintă o frînă indelebilă în calea reîmprospătării noastre cu cadre foarte bine pregătite profesional. Şi care, împotriva oricărei logici, nu sînt contactate şi nu sînt întrebuinţate pe măsura inepuizabilelor calităţi pe care şi le-ar putea manifesta în mijlocul nostru, pentru noi. Să nu uităm nici un moment că liberalismul astăzi, înseamnă pragmatism şi competenţă.

De unde, încheierea, printr-o ÎNTREBARE: Cum va fi posibil viitorul P.N.L. în condiţiile date?

Şi RĂSPUNSUL.

P.N.L. TREBUIE SA REDEVINĂ CEEA CE UN PARTID POLITIC REPREZINTĂ ÎN LUMEA DE AZI. UN FOR DE DEZBATERE DEMOCRATICA A IDEILOR PRIVIND ÎNNOIREA PERMANENTA ÎN VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ A ŢĂRII.

Adică, exact ceea ce acum nu este.

Exact ceea ce vrem să fie!

Prin oameni noi la timpuri noi!

Conform devizei noastre!

Gelu Netea


Ziarul Libertatea din 5 iulie 1990 pag. a 4-a

NOTA VERBALĂ A M. A. E. AL ROMÂNIEI

adresată M. A. E. al Republicii Ungare

Ministerul Afacerilor Externe al României prezintă salutul său Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Ungare şi, referindu-se la nota verbală a acestuia nr. 6049—1/1990 din 26 iunie 1990 are onoarea a-i aduce, la cunoştinţă următoarele:

I. — În legătură cu natura, caracterul şi desfăşurarea evenimentelor de la Bucureşti din 13—15 iunie 1990, autorităţile române au informat în mod sistematic guvernele ţărilor participante la Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa, la nivelul cel mai autorizat, inclusiv prin scrisori ale primului ministru al României. Demersul Ministerului de Externe ungar pare să ignore aceste eforturi.

Avînd însă în vedere că acest demers este făcut cu referire Ia prevederile Documentului final de la Viena privind dimensiunea umană şi ca o dovadă că după retragerea rezervelor la acest Document, impuse de vechiul regim, România înţelege să-şi respecte integral angajamentele asumate, partea română prezintă în anexă informaţiile solicitate în conformitate cu paragraful 1 din capitolul "Dimensiunea Umană a C.S.C.E.“ a Documentului menţionat.

II. — Prezentînd aceste informaţii în baza prevederilor respective ale Documentului final de Ia Viena, partea română nu poate, în acelaşi timp, să nu constate că o procedură concepută să constituie un element de dialog constructiv, pentru a elimina neînţelegeri şi neclarităţi, este folosită de partea ungară ca pretext pentru a se lansa în aprecieri tendenţioase, care deformează eforturile pe care Ie face şi dificultăţile pe care le întîmpină România pe drumul său ireversibil spre democraţie, într-un limbaj total neadecvat documentelor diplomatice contrar spiritului C.S.C.E.

În fapt, înainte de a primi informaţiile pe care ea însăşi le solicită, partea ungară îşi permite să formuleze o opinie oficială' şi aprecieri definitive asupra evenimentelor şi să profereze acuzaţii nefondate. În demers este folosit un ton arogant de a "atrage atenţia" unui stat participant la C.S.C.E, un proces la care statele iau parte ca parteneri egali şi în care nimeni nu a primit, dreptul de a fi arbitru sau iudecător.

În funcţie de ceea ce doreşte să demonstreze, partea ungară porneşte de la fapte izolate, scoase din context şi se referă numai la evenimentele din 14 si 15 iunie, omiţînd cu bună ştiinţă actele de violentă din 13 iunie, care sînt la originea acestor evenimente.

Este evident că nu obţinerea de informaţii este obiectivul demersului. Dacă interesul părţii ungare ar fi fost acela de a folosi şi procedura prevăzută în capitolului "Dimensiunea umană a C.S.C.E.", respectarea acesteia presupunea ca în prima fază să ceară informaţii şi numai dună aceea, dacă nu le considera satisfăcătoare, să-şi exprime un punct de vedere propriu.    

În aceste condiţii partea română are dreptul să se întrebe cine nu respectă termenii angajamentelor asumate prin documentele C.S.C.E. şi le foloseşte în scopuri de confruntare contrare spiritului şi obiectivelor acestora.

III. — Scopul urmărit de partea ungară este pus în evidentă şi mai mult de faptul că, pornind de la evenimentele tragice din 13—14 iunie, care au avut loc la Bucureşti, fără nici o legătură cu problemele minorităţilor naţionale, demersul aduce în atenţie evenimentele de la, Tîrgu Mureş din martie a.c. într-un moment în care în această zonă a tării s-a restabilit calmul, cu eforturi din partea tuturor, şi atît românii cît şi maghiarii caută să trăiască în bună înţelegere.

Evenimentele sînt prezentate ca şi cînd s-ar dori resuscitarea sentimentelor de neîncredere şi de suspiciune, care s-au aflat la originea lor, nu fără prezenţa şi a unor factori externi, despre care partea ungară are deplină cunoştinţă.

Aşa cum au arătat lucrările recentei reuniuni de Ia Copenhaga, concepţia care prevalează pe plan european cu privire la abordarea problemei minorităţilor nu susţine. în nici un fel pretenţiile unei ţări de a se erija în protector al minorităţilor situate în alte state.

În ceea ce priveşte evenimentele de la Tîrgu Mureş, partea română este mai interesată decît oricine în restabilirea calmului şi a convieţuirii paşnice în rîndurile populaţiei din zonele în care locuiesc de veacuri împreună, români, maghiari şi alte minorităţi. Guvernul român a informat la timpul cuvenit asupra desfăşurării evenimentelor. Aprecierile părţii ungare care le califică drept "manifestări antimaghiare cu caracter de pogrom" sînt în totală contradicţie cu faptele.

În demersul său, partea ungară solicită să se dea publicităţii raportul întocmit ca urmare a evenimentelor de  la Tîrgu Mureş. După cum este cunoscut forul parlamentar român a constituit o comisie care a examinat evenimentele cu participarea largă a organizaţiilor reprezentative ale românilor şi maghiarilor. Raportul a fost încheiat recent şi a fost înaintat parlamentului nou ales, unde, ca în orice stat de drept, urmează să fie examinat. Regulile elementare ale decenţei, nemaivorbind de necesitatea respectării procedurii legale, cer ca acesta să fie dat publicităţii după ce a fost prezentat organismului care I-a solicitat şi nu înainte. 

În legătură cu persoanele ale căror nume sînt enunţate în nota verbală, partea ungară, care se referă în mod frecvent la normele de drept, cunoaşte, de asemenea, că atît timp cît o persoană face obiectul unei proceduri judiciare, nu se pot da informaţii care ţin de conţinutul procesului. La fel de inadmisibilă este calificarea dată acţiunii aflată în faţa instanţelor române, înainte de a se cunoaşte concluziile procesului, de "înscenare judiciară".

IV. — Reuniunea de Ia Copenhaga a evidenţiat dorinţa predominantă ca orice probleme ale raporturilor dintre state pe continent, inclusiv cele mai delicate, să fie abordate în spirit de înţelegere, conciliere reciprocă şi respect faţă de situaţiile pe care le are de rezolvat fiecare ţară pe teritoriul său. Asemenea probleme există atît în România, cît şi în Ungaria.

Regretăm din nou că, în timp ce partea română face eforturi şi este hotărîtă să le facă în continuare, pentru a-propiere, înţelegere şi soluţionarea în acest spirit a problemelor existente, partea ungară continuă să demonstreze lipsa dorinţei de a acţiona în acest spirit, accentuînd mai degrabă confruntarea decît dialogul, aşa cum ar fi normal între state civilizate.

Partea română îşi exprimă speranţa că, prin respectarea şi aplicarea cu bună credinţă a prevederilor documentelor C.S.C.E. se va putea ajunge, ia îmbunătăţirea relaţiilor dintre state pe continent.

Ministerul Afacerilor Externe al României foloseşte acest prilej pentru a reînnoi Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Ungare asigurarea înaltei sale consideraţii.

* N. B. : În afara Notei verbale M.A.I. al României a transmis Agenţiei de Presă ROMPRES un text în 10 puncte cuprinzînd informaţii privind evenimentele care au avut Ioc în zilele de 13-15 iunie 1990 la Bucureşti. Asupra acestui text vom reveni.

 

Redactor şef Octavian ANDRONIC
Redactor şef adjunct Emil JURCĂ
Secretar general de redacţie Vasile APOLOZAN