26 octombrie 2021

Remember 5 mai 1991 – Presa acum 30 de ani

Libertatea
Distribuie pe rețelele tale sociale:
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1991

Gimnastică şi delicatese în gura lumii

Ziarul Libertatea din 5 mai 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 5 mai 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 5 mai 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Gura lumii în imagini

Ambidextru

Oradea sub semnul „LIBERTĂȚIl“

​Gimnastică şi delicatese în gura lumii

Fotografii de LUCIAN CRIŞAN

OBIECTUL PREFERAT.
Noul echipament de antrenament al lotului de gimnastică ritmică sportivă, sponsorizat de ziarul LIBERTATEA, le-a purtat noroc atît senioarelor cît și junioarelor care și-au adjudecat și marile premii oferite de ziarul nostru — 35 000 şi respectiv 15 000. La obiectul -sponsorizare, LIBERTATEA a câştigat de departe locul întîi, în competiţia cu celelalte firme prezente în concurs.

DE TRISTA AMINTIRE.
Nu trebuie să vă închipuiţi că la Oradea a fost numai, dans și veselie. Ochiul atent al fotoreporterului nostru a surprins și astfel de scene, în culise, acolo unde unele antrenoare și-au dojenit elevele după un exerciţiu greşit cu asprimea unor profesoare de matematică din vechiul regim.

FRIŞCA ÎNVINGE.
Doamna Maria Gîrba și eleva sa Irina Deleanu într-o clipă de relaxare — „s-a adus desertul”. Încuietoarea întrebare care apare de obicei în tandemul, antrenor-sportiv, cine a fost mai întâi — oul sau” găina? — a fost uitată pentru o clipă în fața certitudinii că la şfîrşit esţe aproape întotdeauna frişca.

NU AVEM OPOZIŢIE!
Doamna Valeria Tiron, secretara generală a Federației de gimnastică ritmică sportivă, a fost alături de domnul Cornel Dinu pe întreaga perioadă a turneului, inclusiv la recepţia finală. La care domnul – ministru s-a arătat interesat mai ales de o anumită parte a colectivului de antrenoare. Opoziția a fost ca de obicei, ca și inexistentă.

SĂ AFLE NAŢIUNEA.
Unul din eroii internaţionalelor a fost desigur, inimosul director, ai firmei MARKHEL, domnul Layos Marchovikz, cei care a preluat responsabilitatea organizării turneului cu autoritatea și aplombul unui Țiriac în miniatură. E drept că îl deosebesc deocamdată de acesta cîteva lucruri. „Cu mustaţa n-ar fi o problemă” ne-a declarat domnul Marchovikz, lăsînd să se înţeleagă că ar fi dispus s-o lase să-i crească pe banii’ lui, în speranţa că îi va înflori și o vilă pe Primăverii, pe banii Guvernului, desigur. Lucru pe care abia aşteptăm să-l inserăm cu titlu de o şchioapă pe prima pagină.

NOTELE, VĂ RUGĂM.
Așa cum relata și trimisul nostru special la internaţionalele de la Oradea, lotul arbitrelor noastre a fost drastic întinerit. Într-un binevenit, acord cu realităţile din gimnastica ritmică sportivă, în care unul din principalele criterii de selecţie şi de notare îl constituie acum prezența fizică, arbitrele noastre satisfac și ele baremurile estetice internaţionale. Ne vom uita deci de acum înainte, cu mai mult interes și la note.

POLSCHY, UBER ALLES.
Deşi n-a reuşit să treacă de treapta a doua a podiumului, Patricia Krafczik (G.) s-a bucurat de simpatia nedisimulată a publicului, care a aplaudat-o de fiecare dată, la scenă deschisă, chiar şi la încălzire. Succesul de public de care s-a bucurat a confirmat. încă o dată asertiunea că cele mai frumoase nemţoaice sînt polonezele.

RITMICĂ PE TREl SFERTURl.
Datorăm domnului Ioan Todan, unul din realizatorii de transmisii sportive a cărui voce ne este agreabilă, şi o inteligentă adecvare la conţinutul spectacolului da la Oradea. În particular, domnul Todan are faţă de gimnastica ritmică sportivă, un singur reproş — îi lipseşte mingea. Ovală, desigur, sferă pe care ca , orice fost rugbist o consideră de maxim interes.

UNDE SINT CĂRĂMIZILE DE ALTĂDATĂ?
Într-una din pauze, programul de divertisment a inclus o demonstraţie de Karate-kyoku-shin în care domnişoara Anca Chirilă a spart cu pumnul gol trei cărămizi. Domnii mai în vîrstă din sală şi-au adus aminte cu nostalgie de domnişoarele gingaşe de altădată. E drept însă că nici cărămizile nu mai stat ca pe vremuri.

TOPUL RESTAURANTELOR

***** BALADA (Inter 21)

**** SALONUL SPANIOL, SALONUL CAPȘA, MADRIGAL, CASA LIDO;

*** BUCUREŞTI – ambianţa plăcută, clientelă diversă, bucătăria specific franţuzesc, serviciu corect.
De acelaşi rang: BOLTA RECE, MOLDOVA, LEBĂDA. SELECT, Discoteca BAVARIA, NORD-HOTEL, Barul ATHENEE, Barul INTER, AMBASADOR, Salonul ROYAL (Athenee), CONTINENTAL, NAN- JING (specific chinezesc), CAPŞA (braserie), TROCADERO.

** OLIMP 90, BULEVARD, PALAS, CAPITOL, PARC, PODUL MOGOŞOAIEI, LE PRESIDENT, BERLIN, DOI COCOŞI, BELLA ITALIA, PĂDUREA BĂNEASA, PESCARUL, CIŞMIGIU, SNAGOV PAL ACE, PESCĂRUȘ, LIDO, salonul DIPLOMAT (Athenee), NICK, LA FLORENTIN, FLORA, BUCUR, LA PEŞTERA, Braseria INTER, VOICU ET CO, DACIA, HAVANA.

* CASA ROMÂNĂ, ŞARPELE ROŞU, FICUS, GAMBRINUS. BERLIN (braserie), CARUL CU BERE, 1 MAI, HAMKA, CAFE BAR „LUXUS”, MONACO, DEALU MARE, OPERA, TURH, MĂRUL DE AUR, VARŞOVIA, OVIDIU, DOINA.

RECOMANDĂRILE INSPECTORULUI L.

BALADA *****
SALONUL SPANIOL, CAPȘA ****
MOLDOVA, SELECT ***

Trocadere, în coasta topului

Am început din numărul trecut să evidenţiez într-o nouă rubrică restaurantele pe care le recomand pentru a da mai multă greutate ideii, că un restaurant poate fi convenabil dincolo de numărul de stele, deci de categoria în care se încadrează. Asta cu atît mai mult cu cît la noi prejudecata, de slabă perspectivă în timp a restaurantelor scumpe a născut o modă poguboasă a localurilor greu accesibile. Nu există la această oră în Bucureşti decît puţine localuri convenabile din toate punctele de vedere, adică acelea în care clientul să intre doar pentru a servi masa. Spun puţine pentru a evita o concluzie definitivă: căci nu exclud ca ele să existe fără a fi atras atenţia pînă acum. Reacţia la scumpete, a generat, însă, în majoritatea celor existente o reacţie firească-— clientela e într-o scădere care-i nedumereşte şi inspăimîntă pe restauratori, dar nu îi face mai mobili, în căutarea soluţiilor salvatoare. Nu am nici o îndoială că pînă în toamnă se vor număra şi primele falimente, cu acte în regulă, care vor împinge lucrurile spre cursul mai normal, al acoperirii întregului spectru al cererii din acest domeniu. Numai puţine dintre restaurantele scumpe vor rezista iar acelea nu vor fi decît arareori pline ochi de clienţi. Nu e vorba de o prorocire spăimoasă, e pur şi simplu vorba doar de luarea în calcul a posibilităţilor reale ale unei pungi medii. Nicăieri în lume restaurantul scump nu e la îndemâna oricărui trecător care se plictiseşte pe stradă. Pentru acesta, sau pentru clientul în căutarea unui refugiu de o conversaţie s-au inventat bistrourile, localuri care, din păcate, nu au încă la noi nici corespondent în terminologie, nici în practică. Aceste localuri sînt ambarcaţiunile de linie ale armadei care stă să cîştige în năprasnicul război al concurenţei şi naivitatea cu care în prezent orice barcă ponosită ridică pretenţii de navă amiral va fi sancţionată imediat ce va intra în larg.

Între adaptările la parametrii deja comensurabili ai valului ce îi va purta pe cei realişti şi puternici la liman şi va strivi pe visători şi neputincioşi, am anunţat încă din numărul trecut plăcuta revelaţie a unei foste vedete — Trocadero, aflată pînă nu de mult, şi ea, într-o vizibilă derivă. Seara în care am intrat avea aerul oarecum festiv dar nu scorţos al unei expoziţii cu specific moldovenesc. Numai aparent asta a fost un avantaj, căci e greu să te înfăţişezi în haine de sărbătoare atunci cînd ai o garderobă săracă. Cu atît mai mult deci am apreciat ţinuta pretenţioasă de la Trocadero în care gazdele păreau să se simtă în voie. Preparate cu specific din zona de dincoace și de dincolo de Prut, ţinuta vestimentară îngrijită şi elegantă a personalului, orchestră de muzică populară cu un reportoriu fără schimonoseli din preţul plătit gustului mahalalei şi mai ales, o clientelă selectată cu grijă şi epurată de figurile dubioase care scad invariabil atît punctajul cît şi pretenţiile unui local. Trocadero are în momentul de faţă toate amenajările necesare baremului pentru o încadrare la trei stele, pe care le-am acordat, aşteptînd doar ca localul din inima Bucureştiului să dovedească permanenţă în această nouă înfăţişare. Pentru patronii săi, ca şi pentru cei ai tuturor localurilor din această categorie, războiul este cîştigat pe plan logistic, victoria ţinînd acum doar de strategia mai largă a cîştigării demersurilor pentru antanta cordială a clienţilor. Deocamdată Trocadero a cîştigat şi îi stă bine în aceste straie neaoşe în ciuda rezonanţei exotice cu care firma l-ar putea înşela pe trecător pînă la uşă. Dincolo de ea el nu va fi păcălit. Trocadero arată bine înfipt în coasta Topului.

INSPECTOR L

Ziarul Libertatea din 5 mai 1991, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 5 mai 1991, pag. a 7-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 5 mai 1991, pag. a 8-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

DINTRE SUTE DE ZIARE

Rapidă trecere în revistă a presei

Din ZIG ZAG MAGAZIN aflăm amănunte despre glorioasa noastră contribuţie la războiul din Golf. Titlul —-„Istoria unei mascarade” — este blînd şi decent față de halul în care ne-au făcut de baftă conaţionalii noştri ne combatanţi într-o regiune a lumii unde făima noastră s-ar fi putut să nu ajungă altfel decît cu ocazia unui război. Păcat, păcat, de coniacul vărsat și de victima cu care ne-am înscris pe unul dintre primele locuri în lista pierderilor de vieţi omeneşti… • Toni Grecu a fost la Scrioaştea și I-a văzut cu ochii lui pe Florea Călin, cel care și-a îngropat tractorul în 1956, pentru, a-l dezgropa în 1991. L-a găsit trebăluind în jurul bidiviului de fier, supărat că acum cînd ar avea cu ce să lucreze mai mult pămînt. primăria nu i-a dat decît 3 din cele 10 hectare ce i se cuveneau („Am tractor da n-am ogor“ — CUVÎNTUL). N-ar fi exclus ca în situaţia asta nea Florea să-şi îngroape din nou mijlocul de producţie… • Excelentul săptămînal TIMPUL ne avertizează, prin editorialul lui Adrian Riza („Miza păguboasă”) asupra riscurilor „protocronismului“ politic: „Democraţia noastră a fost a noastră, aşa cum socialismul „nostru trecînd peste toate modelele, bine păzite de către o inchiziţie neiertătoare (care, în treacăt fie zis, s-a autohtonizat pînă la urmă şi ea) a fost un „socialism“ al nostru şi nu neapărat în sensul pe care l-ar fi vrut teoria adaptării lui la „realitățile concrete ale fiecărei ţări“ • Pe prima pagină a VIEŢII CAPITALEI, Lidia Popeangă îl hărţuie pe domnul ministru al justiţiei cu întrebări incomode de genul: „În ce scop aţi fost în Basarabia?“, „Dar în Suedia de ce ati fost?“. Noroc că lista călătoriilor domnului Babiuc s-a oprit (deocamdată) aici! • Un titlu şocant în FLACĂRA: „Iubita mea era bărbat!” • La întrebarea „Credeţi că va cădea Guvernul?“ — pe care i-o pune Anca Ionaş în PHOENIX, domnul Claudiu Iordache dă un răspuns tulburător: „Este obligatoriu să plece odată de acolo… Nu poate dura o sută de ani”. Adică, 99 mai treacă-meargă… • Clipa de sinceritate: „Vă sfătuim prieteneşte să ne cumpăraţi această revistă!“ — scrie pe frontispiciul „DUMINICII”. Nu i-am ascultat! • Cehii sînt chiar mai visători decît noi: „dacă nu vom găsi cumpărători cehoslovaci pentru aceste magazine vom organiza o nouă serie de licitaţii deschise străinilor. Şi le vom da astfel, pentru prima dată, o bună ocazie de a ne vinde devize contra coroane’”, declară Tomas Jezec, ministrul privatizării, plictisit de faptul că prăvăliile nu reuşesc să iasă din marasmul vechilor mentalităţi. (MONDORAMA, martie 1991) • În DREPTATEA este comentat mesajul organizaţiei de tineret PNŢ-c.d. adresat popoarelor şi conducătorilor lumii libere, „care exprimă profunda amărăciune dar şi indignare a poporului român, faţă de evoluţia, primejdioasă a evenimentelor din România, determinată de ofensiva crescîndă a forţelor neocomuniste. Autorul — prof. univ. Mircea Stoica semnează acest articol ca „preşedinte al Uniunii Independențelor din România” şi „leader în clandestinitate al grupării «Frontul eliberării naţionale din România»”. Din a doua formulare nu se înţelege dacă în clandestinitate a fost numai leader-ul sau şi gruparea • Pe domnul Cornel Nistorescu îl binedispune Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, pe care o comentează pe larg în ultimul număr din EXPRES — „Români, vi se pregăteşte ceva”. Amenajarea danturii şi cabinete de chirurgie plastică: „Art. 45 — În cadrul Serviciului Român de Informaţii pot funcţiona policlinici, spitale, cabinete medicale, societăţi comerciale, cluburi, asociaţii profesionale şi cu caracter cultural-sportiv, potrivit legii. De asemenea, serviciul poate lua în patronaj instituţii de învăţămînt şi activităţi cu caracter social”. Pentru lucrătorii SRI cu merite deosebite, pe lîngă policlinici, spitale, restaurante și case de cultură, vor fi amenajate şi confortabile staţiuni balneo-climaterice •, comentează dl. Nistorescu.

Lector „L“