Publicat: 6 Martie, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

S-a dat startul liberei iniţiative?

• DECRETUL-LEGE NR 54 Ia ora acţiunii • Obstacole şi neclarităţi • Ce întîrzie aplicarea unui act normativ de larg interes?

Reglementare de cel mai înalt interes, Decretul-lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative urmează să intre în vigoare. Cum se precizează chiar din art. 1, noua lege vizează cîteva direcţii esenţiale pentru dezvoltarea actuală şi de perspectivă a societăţii româneşti: satisfacerea în condiţii mai bune a cerinţelor de bunuri şi servicii ale populaţiei; folosirea eficientă a resurselor de materii prime şi materiale, îndeosebi locale şi nu în ultimul rînd, creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă.

Deci, liberă iniţiativă: să cauţi, să ai idei, să găseşti soluţii mereu mai ingenioase, mereu mai interesante pentru a realiza bunuri şi servicii, de care oamenii, atît la oraşe, cît si la sate, au imperioasă nevoie. În sfîrşit, dispar piedicile care, atît amar de ani, au ţinut sub obroc, şi în acest domeniu, inteligenţa, gîndirea creatoare, spiritul întreprinzător al românilor. 

Dovada interesului suscitat este însăşi apariţia, în scurtul răstimp care s-a scurs de la publicarea decretului-lege, a numeroase "asociaţii ale liberei iniţiative" şi chiar a "Sindicatului Libera iniţiativă“, de pe acum o organizaţie puternică, cu tot mai numeroşi aderenţi. Sînt oameni care vor să lucreze. Îşi pot începe ei din plin activitatea?

Prin bunăvoinţa domnilor MIHAI ULMEANU, director adjunct, si PETRE CERNAT, şef de serviciu la Administraţia Financiară a Municipiului Bucureşti, încercăm să răspundem acestei întrebări.

- Fiind direct în miezul problemei, aţi putea ilustra în vreun fel interesul faţă de noua reglementare?
- Un bilanţ de moment demonstrează că numai la noi -cei care, potrivit reglementării, eliberăm, la nivelul Capitalei, autorizaţiile de constituire a întreprinderilor mici, asociaţiilor cu scop lucrativ, asociaţiilor familiale, ca şi pentru persoanele independente - s-au prezentat pînă acum aproape 1600 solicitanţi, iar serviciile de specialitate din sectoarele Capitalei sînt, la rîndul lor, asaltate de doritori.

- Se poate spune, deci, că semne bune legea are...

- Da, dar cu o condiţie... Aşa cum se prevede în art. 37, in termen de 30 de zile de la publicare, adică pînă azi, guvernul, Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Finanţelor si Banca Naţională urmau să elaboreze un şir de norme menite să permită a se trece la activitate concretă. Din păcate însă, o serie întreagă de aspecte esenţiale rămîn în continuare nerezolvate. 

- V-am ruga să exemplificaţi...

- Se arată în lege: categoriile de activităţi pentru care se pot constitui întreprinderi mici pe bază de liberă iniţiativă se stabilesc de guvern.

Poate oare guvernul, - şi cine anume din guvern - să intuiască şi să cuprindă tot ceea ce mintea oamenilor poate să avanseze ca propuneri utile şi interesante? S-a elaborat, într-adevăr, un nomenclator, care se dovedeşte însă limitativ. Am rămas realmente surprinşi şi impresionaţi de diversitatea propunerilor pe care ni le prezintă oamenii. Propuneri serioase, de bun simţ şi de reală eficienţă economică şi socială. Ca atare, nomenclatorul constituie, din capul locului, o îngrădire. Optăm penntru o listă fermă şi precisă a categoriilor de activităţi interzise. In rest, să-şi spună cu adevărat cuvîn-tul libera iniţiativă şi opţiunea clientelei.
Regimul de autorizare ni se pare, totodată, excesiv de centralizat. De ce, bunăoară, dacă primăriile sectoarelor sînt cele care sprijină atribuirea unor spaţii de activitate, să nu fie tot ele în măsură să elibereze şi autorizaţiile de funcţionare? Sintem de părere că la municipiu ar trebui eliberate numai autorizaţiile pentru activităti mai deosebite - de pildă, pentru înfiinţarea de ziare, tipografii, edituri, întreprinderi cu un profil-aparte, cu arie naţională sau internaţională. În plus, în unele cazuri se mai cere şi acordul Comisiei Naţionale pentru Industria Mică şi Servicii. De ce atîta alergătură de la un for la altul? Iată aspecte, la ora actuală, generatoare de serioase dificultăţi birocratice, care se cer neapărat luate în consideraţie: acum, la început de drum.

- S-ar părea că autorii decretului-lege şi-au pus singuri, dar şi altora, beţe-n roate...

- Într-adevăr. De exemplu, art.25, secţiunea a 4-a, condiţionează desfăşurarea unor activităţi independente de atestarea capacităţii profesionale a întreprinzătorului de către organele centrale de domeniu sau des acordul unor organizaţii profesionale specifice. Care organe centrale, care organizaţii să-şi dea acordul din moment ce legea doreşte să încurajeze libera iniţiativă în condiţii de descentralizare? Nu s-au dat nici un fel de instrucţiuni de aplicare a acestor prevederi care, oricum, ni se par doar de natură să încurce şi să complice inutil lucrurile.

- Mai sînt şi alte probleme importante rămase în suspensie?

- Din păcate da, una din cele mai spinoase şi sensibile totodată fiind aceea a modului de impozitare a întreprinderilor mici, asociaţiilor cu scop
lucrativ, asociaţiilor familiale şi persoanelor autorizate să desfăşoare o activitate independentă. Potrivit art. 34, ultimul aliniat, normele de impozitare urmeaza a fi stabilite de guvern, la propunerea Ministerului Finanţelor. Nici în acest sens nu s-a stabilit nimic concret. Considerăm însă că, în contextul deschiderii dorite şi al dezvoltării largi a liberei iniţiative, cotele actuale de impozit, mergînd pînă la 60 la sută, apar ca excesive. Pledăm, deci, nu pentru o fiscalitate excesivă, de natură să frîneze iniţiativa şi să antreneze totodată unele tendinţe de evaziune fiscală, ci pentru cote mai moderate, menite să încurajeze dezvoltarea liberei-iniţiative, în condiţii de corectitudine, ceea ce corespunde de fapt spiritului în care a fost gîndit noul decret-lege.

Reglementarea fiscalităţii trebuie privită în contextul mai larg al simplificării legislaţiei financiare, după cum în strînsă legătură cu înlesnirea aplicării noii reglementări considerăm a fi şi traducerea în viaţă a propunerii de unificare, într-un rol unic, a termenelor de plată pentru toate sursele de venituri ale contribuabililor. Cu privire la aceste propuneri, cît şi la acelea vizînd o structură şi încadrare corespunzătoare noilor sarcini ale organelor financiare locale, se aşteaptă precizări şi măsuri neîntîrziate. Şi o ultimă menţiune: se impune unificarea reglementării drepturilor la pensie ale tuturor categoriilor de întreprinzători, colectivi şi individuali.

- Vă mulţumesc. Cu speranţă şi optimism. Căci problemele sînt de prea mare interes pe plan economic şi social - cetăţenesc pentru a nu fi soluţionate măcar acum, după ora 0, într-un spirit de largă deschidere şi audienţă şi cu operativitatea aşteptată.

Maria BABOIAN


​​Libertatea din 6 martie, pag. 1-a


Democraţia
Caricatură de ANDO

Conferinţă

 În Capitală a avut loc conferinţa organizaţiilor judeţene şi municipale ale Partidului Naţional Ţărănesc - Creştin şi Democrat.

Întîlnirea şefilor de organizaţii, prima de la reconstituirea partidului, la care au luat parte membri ai Conducerii provizorii a P.N.Ţ.-C.D., a avut drept scop principal cunoaşterea exactă a situaţiei organizatorice în teritoriu, în perspectiva convocării congresului partidului, programat pentru prima decadă a lunii aprilie a.c.

Din informările prezentate rezultă că totalul membrilor acestei formaţiuni politice se cifrează la peste 400 000, cea mai bine reprezentată numeric fiind cea din judeţul Timiş, cu peste 52 000 de membri, urmată, în ordine des-crescîndă, de cele din judeţele Hunedoara, Olt şi Arad, iar în Capitală de cele din sectoarele 2, 4 şi 3. În teritoriu se editează opt organe de presă ale P.N.T.

AZI

SUPREMA IRONIE A SOARTEI: unul dintre capetele de acuzare în procesul cuplului de dictatori a fost şi "articolul" lor preferat: tentativa de trecere frauduloasă a frontierei!

PROCESUL DE LA TIMIŞOARA 

În hăţişurile drumului spre adevăr

DE LA TRIMIŞII NOŞTRII SPECIALI

• A patra zi plină în procesul celor acuzaţi de genocidul de la Timişoara. Nedumeriri persistente după primele interogatorii: securitatea - o fiară?, armata - o domnişoară? • Unde ni sînt anchetatorii? • Furtul celor 40 de cadavre sub protecţia legii şi ce mai e nou în această privinţă • Mersul procesului conduce spre citarea unor personalităţi active • Apărarea "agresivă", acuzarea bate în retragere.
Am renunţat pentru moment la supratitlul "Procesul profesioniştilor crimei", întrucît pînă în acest moment el pare a fi contrazis de depoziţiile primilor interogaţi. În pofida acuzaţiilor ritos formulate în rechizitoriu, pînă în acest moment, "marii criminali" de la Timişoara nu par a fi cei "mai calificaţi" în materie. Persistă impresia că avem de a face şi în acest proces cu "ţapi ispăşitori" sau cu inculpaţi în baza unor acuzaţii fondate pe probe superficiale. Poate fi vorba doar de o impresie. Oricum, caracterul de "reportaj" al rechizitoriului, inconsistenţa unor afirmaţii ale acuzării refuzul explicit al inculpaţilor de a-şi recunoaşte vinovăţia accentuează aparenţa de pripeală - dacă nu este vorba de superficialitate - în ancheta acestui caz, în pregătirea acestui proces. Superficialitate de înţeles dacă este rezultatul exclusiv al presiunii exercitate de stradă, întristătoare, dacă ea este voită. Fără maliţie apare întrebarea: Unde ni sînt anchetatorii? Nu cumva penuria se explică prin faptul că mulţi dintre ei sînt anchetaţii?...

Procesul de la Timişoara repune în discuţie în mod expres, rolul armatei în desfăşurarea evenimentelor, limitele răspunderii fostei securităţi, a fostei miliţii. Se conturează vinovaţii mai puţin cunoscute sau discret acoperite pînă acum, se zdruncină imaginea "de călugăriţă" a armatei şi cea de "imperiu al urii bestialităţii", ca o caracteristică a întregii securităţi, a întregii miliţii. Persoane importante "nu spunem cine", au datoria să depună în acest proces, dacă există cu adevărat dorinţa ca adevărul, justiţia să triumfe. In datele sale esenţiale, procesul de la Timişoara se anunţă cel mai important de pînă acum. El poate da măsura dorinţei, nu doar declarate de a face lumină şi dreptate sau, poate da doar satisfacţia răzbunării simţămintelor gregare, de vendetă.

Sigur, consideraţiile de mai sus sînt "de etapă". Desfăşurarea în continuare a procesului - palpitantă şi obositoare pentru toţi - (şedinţa de ieri, de pildă, a durat între orele 9,30 -20,30). Le poate confirma sau infirma. Am dori să le infirme.

• FAPTE SUB POVARA ÎNTREBĂRILOR

..."Armata, n-a avut nevoie la Timişoara de informaţii de la noi. Şi-a dislocat aici un detaşament de agenţi de informaţii proprii. l-am transmis lui Coman Ion situaţia privitoare la reţinerea de către noi a trei dintre aceşti "băieţi" - lucrători ai Direcţiei de informaţii a armatei (DIA), care acţionau la "Electrobanat". Coman mi-a cerut să-i scuz, întrucît "probabil, n-au experienţă"... (Macri Emil).

..."Am preluat funcţia de şef al Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne pe 15 decembrie 1989. După sosirea generalului Nuţă C-tin, pe 17 decembrie 1989, eu am fost scos din biroul meu şi trimis la judeţeana de partid. N-am mai primit şi n-am mai dat nici un ordin. E drept, pe 22 decembrie, pe la prînz Coman Ion m-a chemat şi mi-a cerut o cămaşă albă. Nu am avut, nu l-am ajutat". (Popescu Ion).

..."Datoria direcţiei mele era să furnizeze informaţii, printre altele cele privitoare la starea de spirit din întreprinderi. Ani în şir, am transmis, zilnic, cu exactitate, situaţiile reale care relatau despre marile nemulţumiri ale populaţiei în privinţa veniturilor, condiţiilor sociale - hrană, căldură, lumină etc. Nu cunosc metamorfoza lor in drumul spre ceauşescu." (Macri Emil).

..."Dacă am fost de acord cu măsurile extreme de represiune? V-aş spune doar că în stradă, printre manifestanţi, se aflau fiica mea şi ginerele, student la Timişoara." (Popescu Ion).

..."Nu cunosc în întregime scenariul deplasării celor 40 de cadavre de la Timişoara la Bucureşti. Prezenţa procurorului general adjunct Diaconescu în biroul în care se puneau la punct amănuntele transportului m-a încredinţat că actul este legal. Există martori care pot confirma aceste împrejurări." (Macri Emil).

Stelian MOTIU
Val. VOICULESCU


​Libertatea din 6 martie, pag. a 2-a

DOCUMENT

Procesul secolului

A fost, probabil, cea mai neobişnuită şi mai controversată acţiune judiciară desfăşurată la noi în ultima jumătate de secol. Controversele şi contestările au venit mai ales din partea moraliştilor din democraţiile "autentice". Cele în care dreptul de a nu fi niciodată în siguranţă pe stradă se află înscris în Constituţie. La noi a fost altfel. Am fost mai siguri pe stradă şi mai puţin siguri în casă, în casa noastră, la a cărei uşă puteau să se audă, mai ales după miezul nopţii, bătăile imperative ale băieţilor în haine de piele pe care-i aştepta I.M.S.-ul la scară... Imaginea este, trebuie să recunoaştem, cam învechitĂ. Recuzita se mai schimbase. Metehnele, însă, nu. Aşa că nu prea s-au făcut auzite proteste în legătură cu judecata sumară şi execuţia promptă a celor mai detestaţi "fii“ ai acestui pămînt, în zi de Crăciun, însîngerat prin executanţi teleghidaţi. N-au crezut. N-au crezut că lor li se putea întîmpla asta. Altora da. Şi n-au fost puţini cei pe care i-au condamnat cu sînge rece la moarte. Prin glonţ! Trageţi in plin“! - se spusese la Timişoara. Si se trăsese şi la Bucureşti. Dar morţii acelei săptămîni au fost puţini faţă de efectele condamnărilor în masă semnate în lungii ani de foamete şi frig, de frică şi de întuneric. Genocidul este real, autentic, noi am convieţuit cu el vreme de 40 de ani. Mulţi nu i-au supravieţuit şi n-au mai avut prilejul de a-şi spune părerea dacă modul în care au ieşit din scena istoriei cei doi barbari a fost sau nu constituţional. Amănuntele de genul acesta nu i-au interesat încă pe ostaşii din plutonul de execuţie care nu au trebuit desemnaţi. S-au oferit chiar. Iar santinelele din cazarma de la Tîrgovişte nu au renunţat la dreptul de a-şi descărca armele asupra lor din posturile de pază...

Sînt momente în viaţa unui popor în care anumite lucruri se fac şi gata. Pentru că trebuie făcute. Are mai puţină importanţă cum. Procesul acesta a fost un astfel de lucru. Există morminte pe care este indecent să se verse lacrimi. Avem cel puţin două. Să nu plîngem, deci, dar nici să nu uităm. Pentru că uitarea s-ar putea să aducă din nou în scenă astfel de personaje. Iar, cel puţin în răstimpul care ne-a mai rămas din acest secol, nu cred că vom mai avea puterea să îndurăm...

Si pentru ca memoria să-şi facă datoria, vă oferim principalele elemente ale actului în baza căruia instanţa a pronunţat ultimele condamnări la moarte din istoria modernă a României.

Octavian ANDRONIC
Foto: Marius CARAMAN

ROMÂNIA 
TRIBUNALUL MILITAR TERITORIAL BUCUREŞTI
Dosar nr. 1/1989
SENTINŢA NR. 1
din 25 decembrie 1989

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti constituit conform Legii de organizare judecătorească nr. 58/1968, precum şi în temeiul Hotărîrii din 24 decembrie 1989 a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, compus din:

Preşedinte - colonel de justiţie Popa Gică

Judecător - colonel de justiţie Nistor Ioan

Asesori ​populari  - cpt. Sorescu Corneliu

                            - lt. maj. Condrea Daniel

                            - lt. Zamfir Ion

Procuror militar - maior de justiţie Voinea Dan

Grefier - plut. maj. Tănase Jan

s-a întrunit in şedinţă publică pentru a soluţiona cauza privitoare pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, trimişi în judecată prin rechizitoriul Direcţiei Procuraturilor Militare din 24 decembrie 1989 pentru săvirşirea infracţiunilor de genocid prev. de art. 357, alin. 1, lit. a-c c. pen., subminarea puterii de stat prev. de art. 162, alin. 1 e. pen., acte de diversiune prev. de art. 163 c. pen. şi subminarea economiei naţionale, prev. de art. 165, alin. 2 c. pen.

Inculpaţii s-au prezentat în stare de arest, fiind asistaţi de apărătorii din oficiu, av. Teodorescu Nicolae şi av. Lueescu Constantin, ambii din Colegiul de avocaţi al Municipiului Bucureşti.

Procedura îndeplinită

PENTRU ACESTE MOTIVE
TRIBUNALUL
IN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ş T E

Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpaţii:

- Ceauşescu Nicolae, fiul lui Andruţă şi Maria, născut la data de 26 ianuarie 1918, în comuna Scorniceşti, judeţul Olt, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Bulevardul Primăverii nr. 50, sectorul 1 în prezent arestat, şi

- Ceauşescu Elena, fiica lui Nae şi Alexandrina, născută la data de 6 ianuarie 1916, în comuna Petreşti, judeţul Dîmboviţa, cu ultimul domiciliu in Bucureşti, Bulevardul Primăverii nr. 50, sectorul 1, la pedeapsa capitală şi confiscarea totalii a averii pentru săvîrşirea următoarelor infracţiuni:

- genocid, prev. de art. 357, alin. 1, lit. a-c c. pen.;

- subminarea puterii de stat prev. de art. 162, alin. 1 c. pen.;

- acte de diversiune prev. de art. 163 c. pen.,

- subminarea economiei naţionale prev. de art. 165, alin. 2, c. pen. toate cu aplicarea art. 33-34 şi 41 alin. 2, e. pen.

In baza art. 998 c. civil şi art. 14, alin. 3, lit. a din Codul de procedură penală, obligă pe inculpaţi să restituie statului român toate sumele de bani, metale preţioase şi orice alte valori depuse de aceştia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituţii ori persoane din străinătate sau potrivit art. 14, alin. 3, lit. b din Codul de procedură penală şi art. 998 din Codul civil, să plătească statului, în solidar, echivalentul acestor bunuri în dolari S.U.A.

Potrivit art. 163 şi art. 357, alin 2, lit. c din Codul de procedură penală, menţine măsurile asiguratorii luate de Direcţia Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor aparţinînd inculpaţilor.

Cu drept de recurs.
Pronunţată astăzi, 25 decembrie 1989, in şedinţă publică, în prezenţa inculpaţilor, în garnizoana Tîrgovişte.

PREŞEDINTE                                 JUDECĂTOR
Colonel de justiţie                          Colonel de justiţie
Gică Popa                                         Ioan Nistor

ASESORI POPULARI:
Căpitan Corneliu SORESCU

 


​​Libertatea din 6 martie, pag. a 3-a


​Libertatea din 6 martie, pag. a 4-a


LUMEA DESPRE NOI

"România - liderii revoluţiei"

"La Bucureşti" puterea aparţine unui grup de conjuraţi. Ei par să nu fie dispuşi să predea puterea".

La început de secol, Caragiale, bineînţeles ironic, cum obişnuia Nenea lancu, spunea că Europa îşi are aţintite privirile asupra noastră, a României. Avem, în aceste zile ale lui ’90 preocuparea Europei în privinţa noastră, a românilor, cei care am făcut o autentică revoluţie şi am zdrobit o dictatură prin sînge vărsat în stradă, capătă o altă dimensiune, născută din interesul întregii lumi faţă de evoIuţiile postrevoluţionare, de eforturile noastre dramatice şi oscilante, de a ne racorda lumii- evoluate. 

Iată de ce si revista de o apreciată notorietate informaţională care este "L’Express" (Franţa) îşî menţine acelaşi interes fată de România, publicînd, între altele, într-unul din cele mai recente numere un articol intitulat "România: liderii revoluţiei". Sub semnătura lui Jean-Marc Gonin, "L’Express" îşi informează cititorii despre atmosfera din România, scriind: "Reeducarea politică a inceput (in sensul nou si adevărat al cuvîntului); în chip de cadou de Anul Nou, televiziunea de la Bucureşti a prezentat "Ferma animalelor", un desen animat după opera lui George Orwell; Chaplin s-a întîlnit cu admi-ratorii marelui cineast prin realizarea cu caracter politic "Dictatorul". Ca o critică a stalinismului, televiziunea a prezentat,  cu titlu postum, «procesul Iui Ceauşescu»".

Relevând, că puterea se înfăţişează publicului larg printr-o "fereastră îngusta", publicaţia scrie că "populaţia aşteaptă în fiecare seară, anunţuri despre decrete, noi legi, noi numiri de miniştri... "Instanţele - de conducere născute dintr-o revoltă populară care a spulberat clanul- ceauşist în trei zile, sint organizate într-o viteză surprinzătoare si au drept propulsori pe d-l Ion Iliescu, preşedinte, şi pe Petre Roman, ca prim-ministru. Totul indică astăzi - scrie "L’Express“ - că aceşti oameni aşteptau puterea în umbră. Diplomaţii occidentali vorbesc de "reţeaua Iliescu", care aflată în dizgraţie în cadrul partidului a acţionat cu răbdare în vederea zilei Z. Este vorba de o echipă de reformatori care, spre deosebire de situaţia din celelalte ţări socialiste, n-avea nici un fel de şansă să acţioneze la lumina zilei. Dictatorul înlătura, demitea sau elimina fără milă pe toţi cei ce se împotriveau într-un fel sau altul. Ei, cei din reţea, au acţionat deci în clandestinitate, fără nici o legătură cu vreo organizaţie. Dacă noii conducător români (este vorba de Frontul Salvării Naţionale) neagă cu energie teza unei lovituri de stat pregătite dinaintea căderii dictaturii, este pentru că ei vor să se prezinte la alegerile din mai sub aureola revoluţiei spontane. Candidaţii, purtînd eticheta F.S.N. pot să-şi revendice in profitul lor gloria de a fi eliminat bestia totalitară. Asemănător Rezistenţei franceze după Eliberare".

Punînd în evidenţă organizarea altor partide politice, in mod legal. "L’Express" scrie că, in tot acest timp, Frontul, instanţele constituite ale ţării doboară "unul după altul simbolurile tiraniei; interzic exporturile de alimente, reclamînd, totodată, un ajutor în carne şi furaje din partea Pieţei Comune; reduc -substanţial preturile la energia electrică; încearcă să asigure hrana si să încălzească inimile".

A. DUMITRESCU