Publicat: 7 Noiembrie, 2016 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1991

O măsură de... salvare naţională:

CONVERTIBILITATEA (INTERNA) A LEULUI!

Ceea ce primul ministru a definit ca "actul politic major prin care reforma îşi definitivează cadrul legal" poate avea consecinţe imprevizibile asupra fragilului echilibru economic şi social al ţării.

"ANIMALUL" FINANCIAR NAŢIONAL A FOST ELIBERAT DIN CURSA SUBVENŢIILOR. CE VICTIME VA FACE EL?

Tentaţia culpabilizării: "Răspunderea nu e numai a guvernului, ci a întregii societăţi" (Theodor Stolojan).

BANCA NAŢIONALA ÎN ROL DE JANDARM FINANCIAR

■ Incepînd cu 11 noiembrie se va determina zilnic cursul de echilibru ■ Operaţiunile financiare se vor face numai prin bănci cu sediul în România • Se blochează toate conturile valutare!    

O ALCHIMIE TEMERARĂ: CONVERTIBILITATE FĂRĂ DOLARI!

Conferinţă de presă

THEODOR STOLOJAN: "Guvernul acesta n-are timp să analizeze răspunderile guvernării anterioare".

MUGUR ISARESCU: "Nu mă obligaţi să spun ce va fi vineri".

Concluzia: ÎN ROMÂNIA, NIMENI NU VA MAI AVEA CONTORI VALUTARE!

EVRIKA! 

Ciobanul Vasile Grigoroaie din Moeciu a înaintat spre difuzare agenţiei ROMPRES o notă prin care cere demiterea actualei conduceri a Televiziunii Române. Întrebat asupra motivelor sale, acesta a declarat: "Eu, la stînă n-am televizor şi nici n-aş avea timp să stau şi să mă uit la programe. Dar văd că aşa e moda acum şi atunci de ce să rămin cu mai prost ca alţii? Atunci la ce-a mai fost bună Revoluţia?"

OK 

DEVIZA... STOLOJANĂ A RELAŢIILOR CU SINDICATELE

"Care pe care, cum e la noi, la români"

Ziarul Libertatea din 7 noiembrie 1991, pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

 

Evaluări ale Naţionalizării valutei. Iliescu în Ialomiţa. Dejun de lucru cu primului ministru Stolojan. Festivalul-baricadă la Ruse. Opinii liber convertibile.

"Cu cărţile pe masă" - ION RAŢIU:

"Ungurii şi secuii să dovedească ceea ce proclamă sus şi tare, că sînt cetăţeni leali ai statului român, iar noi românii, să le asigurăm drepturi absolut egale!"

Octavian ANDRONIC - La ultima (sperăm şi cea de pe urmă) mineriadă aţi avut o atitudine demnă de admiraţie, invitîndu-i, în ciuda riscurilor la care vă  expuneaţi - pe intruşii în Parlament, să iasă afară. 
Dar, se poate spune că, în acelaşi timp, i-aţi trimis la Cotroceni pentru a-şi "rezolva problema". 
A fost o figură de stil sau aţi crezut că minerii o  vor "rezolva", într-adevăr?
Ion RAŢIU- Nicidecum o figură de stil. 
Noi îi ascultasem pe reprezentanţii lor în Camera 22. 
Ne-au explicat doleanţele şi plîngerile lor. Mare parte din ele, mie personal îmi păreau justificate. 
Dar nu mi-am exprimat opinia. 
Năvăliţi în Cameră cu toporaşele, răngile de fier şi bîtele lor strigau "Jos Iliescu", "Jos Roman". 
Cînd am reuşit să mă fac ascultat în vacarmul general, le-am explicat că noi sîntem puterea legislativă, că noi facem legi. 
Puterea executivă e la Cotroceni. 
Acolo să ceară satisfacerea drepturilor lor. 
Nu au nici un rost să le explic într-adevăr există o procedură anevoioasă şi foarte lungă pe care, teoretic cel puţin, Parlamentul ar putea suspenda apoi demite pe preşedinte.

- Aţi candidat, în 1990, la preşedinţie şi, din cîte aţi lăsat să se înţeleagă, aţi intenţiona să faceţi din nou acest lucru în 1992. 
Cum se împacă această dorinţă cu opţiunea promonarhistă a PNŢ-cd?
- Adevărul este că încă n-am luat o decizie. 
Dacă partidul meu, PNŢ-cd şi alte formaţiuni politice îmi vor cere să candidez - şi fiind fericit că unele au făcut-o deja - mă voi hotărî, ţinind cont de circumstanţele momentului, data alegerilor, cine şi cîţi candidează etc. 
Dar, nu văd nici o contradicţie între a candida la preşedinţia ţării şi "opţiunea promonarhistă a PNŢ-cd" ca să utilizez expresia dumneavoastră. 
Vineri, 1 noiembrie, am fost informaţi la Cotroceni că noua Constituţie, odată votată de Constituantă, va fi supusă unui referendum. 
Deşi eu, personal, nu sînt în întregime de acord cu unele aspecte ale ei. 
Constituţia în general, e bună. 
Sînt sigur că va fi adoptată de naţiune. 
De fapt acest referendum nici nu este necesar. 
Odată votată de Adunarea Constituantă, noua Constituţie devine legea fundamentală a ţării. 
Ei bine, noua Constituţie declară că forma de stat este Republica. In consecinţă, trebuie să ne alegem un preşedinte. 
Dacă preşedintele ales este un candidat susţinut de PNŢ-cd. 
El va avea obligaţia morală să eonsulte naţiunea. în această problemă, pentru a o rezolva odată si pentru totdeauna.
În amendamentul pe care eu l-am introdus în numele PNŢ-cd la art. 1 al proiectului de Constituţie, n-am spus că forma statală a României este monarhia constituţională. 
Am spus, simplu, că ea va fi determinată de naţiunea română, prin referendum.

- Lămuriţi-ne o problemă: la Congresul PNŢ-cd la care aţi participat, minerii au dat buzna cu intenţii rele sau au fost invitaţi în sală?
- Am fost împotriva apariţiei lor la Congresul nostru. 
Am stat demonstrativ pe scaun tot timpul cat au fost în sală. 
Am întrebat si eu de ce au apărut. 
"Erau deja în incinta teatrului, veniţi din Piaţa Universităţii, unde se trăgea cu petarde, gaze lacrimogene etc. 
Cum nimeni nu stia ce intenţionau să facă si pentru a evita tulburările la Congres, li s-a spus că pot să-şi explice păsul de la tribună", a fost explicaţia ce mi s-a  dat.

- Cum aţi caracteriza, acum, după trecerea unei perioade de timp, intervenţia colegului dv. de partid, dl. loan Lup. la televiziune, in timpul puciului de  la  Moscova?
- Mă găseam în casa noastră din Elveţia, în Zermatt. 
Am făcut imediat o declaraţie, condamnînd puciul. 
Am trimis-o prin FAX la Bucureşti. 
A apărut a doua zi in "COTIDIANUL", după care am avut o conversaţie la telefon, cu domnul preşedinte Ion Iliescu, ca să nu rămînă nici o îndoială în ceea ce priveşte atitudinea ce credeam eu că trebuia să o ia tara. 
M-am bucurat că si domnia sa a făcut o declaraţie similară, înţeleaptă. 
Domnul loan Lup a fost luat prin surprindere, cred. 
Declaraţia lui a  fost  pripită.

- Există pericolul unei sciziuni în cadrul PNŢ-cd? În care "secţiune" credeţi că vă veţi afla în eventualitatea unei astfel de situaţii?
- Absolut nici unul. Zvonurile că s-ar putea produce o ruptură în partidul nostru au fost răspîndite de duşmanii noştri politici tocmai pentru a contracara popularitatea noastră, atit personală cat si ca partid, care este in mare creştere. Suntem în plină ascensiune.

- Credeţi că reprezintă un lucru bun rămînerea PNŢ-cd în afara acestei coaliţii - sau cum vreţi să-i spuneţi - guvernamentale ? 
Nu credeţi că ar fi fost mai indicată o participare, în două-trei portofolii PNŢ-cd-iste? N-ar fi conferit o mai mare oportunitate formulei de consens naţional în această perioadă dificilă?
- Eu îi spun o corcitură. Nu e nici un Guvern de tehnocraţi, de experţi, cu un prim-ministru absolut neutru, cum am cerut noi. 
Şi nu e nici o coaliţie de partide. 
Dacă sîntem generoşi îi spunem o mini-coaliţie. Nu e bine că nu am intrat în guvern. 
Totuşi eu îi doresc domnului Stolojan tot succesul.
Acum o săptămînă am pledat, la a 37-a Adunare a Aliantei Nord-Atlantice pentru a se găsi o soluţie sărăciei endemice, situaţiei economice dezastruoase în care ne găsim nu numai tara noastră, ci toate ţările fost-comuniste din Europa Răsăriteană. 
Deci doresc găsirea unei soluţii chiar dacă nu participăm la guvernarea ţării. 
Noi n-avem nevoie numai de aprobarea si sprijinul guvernelor occidentale. 
Noi avem nevoie de investiţii masive de capitaluri, pentru profit din Occident si din ţările prospere din Extremul Orient. 
Ca român sper să n-am dreptate. 
Dar, analizînd la rece situaţia, aşa cum am făcut-o în campania mea electorală pentru Preşedinţie în aprilie şi mai anul trecut, trebuie să spun tării răspicat tot adevărul. 
E trist, dar aşa e. 
Eu nu cred că acest guvern poate să inspire încrederea, să dea chezăşia că acum într-adevăr înlăturăm structurile si instituţiile moştenite din perioada comunistă şi că vom merge de acum încolo, neîntrerupt, spre democraţie, spre o economie bazată pe "legea cererii şi a ofertei". 
Fără a avea o majoritate în Parlament care să ne susţină, dacă am fi obţinut două-trei portofolii în acest Guvern, imaginea lui în Occident n-ar putea fi schimbată radical.

- O perioadă de timp v-aţi opus acordării de ajutoare României de către comunităţi internaţionale, pe motiv că acestea ar consolida puterea existentă. 
Ultima dată aţi făcut acest lucru la Consiliul Europei, alături de Gabriel Andreescu şi Smaranda Enache, la Strasbourg. Intervenţie care a fost urmată,insa,  de acordarea statutului de invitat special. 
Apoi atitudinea dv. s-a schimbat, chiar inaintea căderii Guvernului Roman. 
De ce? 
Cum explicaţi această modificare de opinie?
- E inexact ce afirmaţi. 
Nu m-am opus niciodată acordării de ajutoare României. 
Nici pe vremea lui Ceauşescu. 
Niciodată, de exemplu, n-am pledat, la audierile Congresului american, contra acordării statutului de "naţiunea-cea-mai-favorizată" României. 
N-am făcut-o şi nu o fac pentru că nu vreau ca poporul român să sufere din cauza greşelilor conducătorilor  lui.
La Strasbourg am început depoziţia mea prin cuvintele: "România este în Europa. 
Întreaga naţiune doreşte să fie recunoscută ca atare. 
Cu cît se va face mai curînd acest lucru, cu atît mai bine". 
Şi am continuat explicînd de ce noi nu avem o democraţie adevărată în România, potrivit criteriilor pe care ei, Consiliul Europei le-au formulat.
Atitudinea mea nu s-a schimbat. 
Este aceeaşi şi astăzi. 
Eu, personal, sînt responsabil pentru aducerea de ajutoare umanitare din Marea Britanie, care se ridică la peste 4,5 miliarde lei, ca să nu menţionez contribuţiile directe făcute de mine şi de soţia mea în România, la spitale, biserici, bolnavi şi handicapaţi. 
Dar continuu să afirm că nici astăzi nu avem o adevărată democraţie în ţară pentru că aşa este.

- Din cîte ştiu nu v-aţi făcut cunoscută, în mod public, opinia despre raportul Harghita-Covasna. 
Ce credeţi? 
Este vorba despre o diversiune românească sau despre una maghiară?
- Ba da. Am făcut, chiar, o cuvântare în Parlament în această chestiune. 
A fost publicată şi în "COTIDIANUL" în ziua de 29 octombrie 1991.
După mine s-a făcut mult prea mult caz din această chestiune. 
Şovinii evident există. 
Şi - de o parte şi de alta. 
În ce-i priveşte pe unguri, şovinii lor, sînt, mai ales, în exil. 
Iar "Erdely Tortente", impresionanta Istorie a Transilvaniei, în trei volume publicată in 1986, la Budapesta, este un adevărat monument, extrem de bine prezentat din punct de vedere tehnic, în serviciul poziţiei maghiare, în serviciul şovinismului maghiar. 
Evident pentru mine că şovinii maghiari s-au făcut vinovaţi de acţiuni anti-româneşti încereînd să le camufleze ca acţiuni anti-comuniste. 
Dar nu întreaga secuime e vinovată şi nici întreaga populaţie etnică maghiară nu e vinovată de aceste excese.
Acest raport însă si dezbaterea lui în Parlamentul român, aşa cum s-a făcut, nu aduc beneficiu poporului român. 
În străinătate impresia creată este una de poziţii ireconciliabile, de antagonism româno-maghiar. 
Şi din păcate, datorită activităţii şovine maghiare, foarte eficace de multe ori în diverse perioade, noi, românii, şi nu ungurii, vom fi criticaţi ca ultra-naţionalişti pentru că am reacţionat atît de puternic în Parlament. 
De aceea sînt convins că ar fi bine să închidem acest caz cît mai curînd posibil. 
Ungurii si secuii să dovedească ceea ce proclamă sus şi tare: că sînt cetăţeni leali ai statului român, ai României. Iar noi românii, să le asigurăm drepturi absolut egale, aşa cum o face orice stat autentic democratic, tuturor cetăţenilor săi.

- Care credeţi că sînt motivele pentru care domnul Stolojan - echipier de lungă durată al domnului Roman - a întrunit o acceptare aproape unanimă din partea celorlalte formaţiuni politice?
- Pentru că ne găsim într-o situaţie extrem de gravă, chiar disperată din punct de vedere economic. 
Domnul Stolojan are o reputaţie de om moderat, sobru şi cu oarecari calificaţii şi legături în lumea financiară internaţională. 
Deci, chiar dacă nu ne poate garanta soluţionarea crizei în care ne găsim, altul mai bun n-a fost propus şi nu se arată la orizont. 
Noi, PNŢ-cd, în tot cazul, îl acceptăm şi-i dorim succes. 
Noi îi cerem însă alegeri libere, corecte.

- Sînteţi patron de ziar şi politician. 
Consideraţi "Cotidianul" un ziar de partid sau unul independent? 
Credeţi că ar putea să exprime şi opinii contrare doctrinei naţional-ţărăneşti?
-  Categoric independent, "COTIDIANUL" nu este un ziar de partid în nici un fel. 
Am publicat toate ştirile demne de a fi publicate în mod obiectiv. 
Eu nu exercit nici o cenzură prealabilă publicării materialului. 
Decizia e a editorului şi a comitetului de redacţie. 
Pe marginea ştirilor pe care le dăm independent şi separat de opiniile celor ce semnează articolele, dăm publicitate - prin interviuri, fotografii etc. - celor care au jucat un rol important în legătură cu evenimentele zilei. 
Fără a ţine seama de apartenenţa lor politică. 
Cred că mai toţi oamenii politici de suprafaţă din România de astăzi, au fost deja găzduiţi în paginile noastre. 
Am publicat opinii, chiar diametral opuse doctrinei naţional-ţărăniste şi am publicat critici aduse mie personal.
Cu alte cuvinte, puteţi avea toată încrederea. "COTIDIANUL" este şi va rămîne un ziar de ştiri independent, pe care le va prezenta obiectiv, fără ca reporterul să-şi exprime o opinie sau preferinţă. Opiniile sînt şi vor fi exprimate separat în articole semnate de redactori sau de personalităţile care ne acordă interviuri.
- Vă mulţumesc şi vă doresc succes.

Octavian ANDRONIC

PREŞEDINTELE F.S.N.!

...Da, socotesc că această titulatură este mai adecvată pentru viata noastră politică". Sînt cuvintele d-lui Petre Roman, rostite aseară, in cadrul unei întîlniri "pe picior avute cu ziariştii, la sediul din Aleea Modrogan a Frontului Salvării Naţionale.
Cele cîteva minute pe care ex-premierul le-a petrecut in mijlocul ziariştilor, (invitaţi la "cafeaua" bilunară oferită de fruntaşii FSN) au fost marcate de întrebări în rafale si de răspunsuri "foc cu foc". Cu toate că "dorise doar să salute presa", dl. Roman a intrat - mimînd admirabil plăcerea - in jocul unei improvizate conferinţe de presa, facind unele aprecieri interesante. Am aflat, astfel, că ultima sa întîlnire cu preşedintele Ion Iliescu "a fost normală", dar n-am primit un răspuns clar la întrebarea daca dl. Roman va candida sau nu la preşedinţie, la viitoarele alegeri. Liderul naţional al Frontului (sau preşedintele FSN, conform noii titulaturi agreate de ex-premier) ne-a mai mărturisit că după părăsirea funcţiei de prim-ministru, "n-a primit nici o ofertă de serviciu", că in prezent este remunerat de partidul său şi că îndatoririle politice îl împiedică să se întoarcă la catedra de la Politehnică. Pornit pe calea destăinuirilor, dl. Roman a apreciat, de asemenea că a greşit uneori in alegerea propriilor colaboratori.
Confruntat cu o întrebare "dură" - "Cînd vă veţi debarasa de oportuniştii de la Stefan Gheorghiu, care va inconjoara chiar şi in aceste momente" - fostul prim-ministru a apelat la un răspuns solomonic. De oportunişti - a spus domnia sa - nu scapă nimeni, ei fiind prezenţi în toate formaţiunile politice, Este un rău, dar nu cel mai important. Marele rău îl constituie - este de părere dl. Roman - cei care, indiferent de culoarea politică, se opun reformei, transformărilor din România. Preşedintele FSN a părăsit brusc salonul presei, întorcîndu-se in biroul domniei sale unde, desigur, îl aşteptau treburi mult mai serioase (de pildă, pregătirea şedinţei de astăzi a Colegiului director al partidului său). Nu a uitat însă să ne salute din mers cu o fluturare a braţului, fapt ce a adus aminte multora de promisiunea mai veche a d-lui Roman, privind organizarea unei adevărate conferinţe de presă. Aşteptăm, ce putem face?...

VAL. VOICULESCU

Ziarul Libertatea din 7 noiembrie 1991, pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 7 noiembrie 1991, pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

MAREA VĂICĂREALĂ

Jumătatea uitată

Întors zilele trecute de la Paris unde a avut loc Congresul European de Demografie, un mare specialist român încerca să redescrie tabloul naufragiului pictat, la concluzii, de toti acei oamenii de branşă. Ca să supravieţuiască - numai atît - omenirea are nevoie ca fiecare femeie să lase în urma ei 2,1 copii. În Franţa, la ora de fată, tara europeană cea mai preocupată de posteritate nu s-a ajuns decît la coeficientul alarmant de 1,8 copil. Alarma din Germania este cunoscută, dar despre alarma din Italia nu s-a prea vorbit. Italia catolică, în special sudul Italiei atît de atent cu tradiţia, atît de pornit împotriva divorţului, împotriva avortului, atît de strict cu instituţia familiei, a familiei cu mulţi copii era, în principiu, o oază a natalităţii. Nu mai este. E invers (1;3 copil).
Ce se întîmplă în estul Europei, se stie şi se vede. Ce nu se ştie cu ochiul liber, se vede la jurnalul tv. în fiecare seară, ni se serveşte o supradoză de catastrofe, iar noi ne obişnuim să înotăm în dezastre ca păstrăvii in lacurile montane. Presupunînd, ca în literatura S.F. că cineva ar fi congelat un român interbelic (iată, aleg o etapă care numai de frămîntări n-a dus lipsă), acum, decongelindu-l si lăsîndu-l să privească Actualităţile - doar atît - bietului om i s-ar face părul măciucă si n-ar avea nici o ezitare că a fost transferat din "gura de rai" în gaura de iad. Natalitatea anului trecut in România, a atins un sinistru record si cine zice, din nou, că mai rău nu se poate, să afle că natalitatea din acest an se anunţă ca o supercalamitate, dar pentru că efectele nu sînt imediate si la vedere, năpasta trece nu pe lîngă noi, ci prin noi, ca o undă hertziană.
Cea mai tulburătoare ipoteză demografică a ultimilor ani este, fără îndoială, cea lansată de celebrul Jean Bourjois-
Pichat si ea s-ar putea rezuma cam aşa: după toate calculele, specia umană nu mai are de trăit decît 400 de ani. In aceşti 400 de ani vor ii convulsii, încercări de redresare, zile bune si zile proaste aşa cum are orice muribund, răul maxim se va muta cind ici, cînd colo, dar, în final, va veni cine-i acontat să vină Finalul. De ce? Fiindcă, zice acest proroc, fiecare specie are un program al ei. Asa s-a întîmplat si cu brontozaurii. Aşa se întimplă au efemeridele. O efemeridă poate trăi două ore in extremis, două zile, dar niciodată, o săptămînă.
Luaţi sub beneficiu de inventar această controversată ipoteză, transcriind-o pe coala albă n-am avut intenţia să mai adaug încă un glas la corul Marii Văicăreli, devenite o specialitate a naţiei, ea mămăliga. Aş vrea numai să
spun că după atîtea strategii si tactici eminamente masculine care au condus omenirea planetei şi omenirea tării acolo unde vedeţi, este cazul ca în arenă să intre în sfirsit si (zic si) femeia, neputincioasa femeie care n-are nici o tactică, nici o strategie, dar spre deosebire de bărbat - are (înscris in codul ei biologic) instinctul supravieţuirii.
În momentul în care această supravieţuire devine prioritatea priorităţilor, doctrinele bune sau rele - par mai mult decît inutile. Par impudice. Cind se suferă de frig si foame (şi suferinţa creşte) trebuie căldură si hrană.
Această reducţie scandaloasă, dar vitală n-o pot face decît femeile rămase, cu adevărat, femei. S-o facă. Fiindcă simplul "practicii mărunte" poate fi la un moment dat - iată momentul - însuşi simţul, înaltul simt al istoriei care chiar dacă se va încheia peste 400 de ani, cum zice acel savant, ar trebui să se încheie demn. Cine spunea: să murim ca bravi romani dacă am trăit ca grecii?

Ecaterina OPROIU

Ziarul Libertatea din 7 noiembrie 1991, pag. a 5-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Presa acum 50 de ani

• ADUNAREA OBŞTEASCA PUBLISCITARA Decret-lege emis de Mareşalul Antonescu: "Art. I. Naţiunea română este chemată în Adunare Obştească Plebiscitară, Duminică, 9 Noembrie 1941, pentru a-şi exprima aprobarea sau dezaprobarea asupra guvernării desrobitoare a Mareşalului Antonescu dela 6 Septembrie 1940 şi să exprime încrederea ca Mareşalul Antonescu să procedeze la reforma naţională a Statului şi la apărarea drepturilor Neamului (...)" • PROCLAMAŢIA D-LUI MAREŞAL ANTONESCU CĂTRE ŢARA: "Români, La 6 Septembrie 1940 am găsit Ţara cu graniţele prăbuşite, singură, zdrobită, umilită şi trădată, sub ameninţarea cotropirii streine Zi de zi, ceas de ceas, am însăilat chinuit toate puterile Neamului şi m’am luptat să-i apăr destinul legându-l de Puterile Axei, singurele de cari se putea rezema fiinţa noastră naţională pentru a nu cădea cotropită de invazia comunistă. Cu înţelegerea loială şi mare a Marelui Fuehrer Adolf Hitler şi a Ducelui Mussolini am garantat Naţiunii noastre popasul de reculegere şi reînălţare. Am reorganizat Armata, am dat Statului noui temeiuri morale (...). Am ajutat refugiaţii; am repus ordinea în administraţie; am ajutat agricultura mărindu-i producţia şi preţurile recoltelor; am înmulţit şoselele şi căile ferate; am mărit, salariile şl pensiile, fără sarcini noui din economiile înfăptuite. Am ajutat Şcoala, am sprijinit Biserica, am încadrat Magistratura, am ajutat studenţimea, muncitorimea, şi pe cel săraci, prin opera de asistenţă socială şi am îmbunătăţit condiţiile sanitare. Am făcut reforma Românizării expropriind bunurile evreeşti şi am redat Neamului dreptul de întâetate, tăind vâscul care îi apăsa viaţa. Am făcut mobilizarea Armatei fără a ştirbi ordinea şi nevoile producţiei şi am păstrat vieţii economice o stare care nu poate fi asemănată cu secătuirea şi restriştea din ultimul război (...). Numai datorită Cruciadei împotriva Bolşevismului, pornită de marea Armată Germană a lui Adolf Hitler şi urmată de aliaţii noştri, am putut înfrânge - prin jertfa soldatului român - valul cotropitor şi desrobi pământurile strămoşeşti (...). Lumea ce se va zidi trebue să fie o lume de dreptate, în care popoarele şi clasele sociale să-şi găsească liniştea şi drepturile Armata a dat Ţării în acest an totul (...). Trebue să dăm Armatei toată jertfa noastră asa cum ea ne-a dat toată jertfa ei (...). Agricultura şi Ţărănimea trebuesc sprijinite pentru ca să putem păstra în Sud-Est-ul Europei şl in rosturile de mâine ale continentului sarcina noastră creatoare (...), Obştiile săteşti, organizarea gospodăriilor comunale, producţia şi importul de maşini şi unelte agricole trebue să ridice puterea de viaţă a ţăranului şi a proprietarului agricol (...). Muncitorimea trebue să se bucure în noul Stat român de toată grija dreptăţii sociale (...). Construcţii de case pentru muncitori, cămine şi cantine, premii pentru bunii muncitori, condiţii noi de viaţă sănătoasă pentru familiile lor (...). Grija Statului şi a Naţiunii trebue să se aplece asupra tuturor nevoilor muncitorimii, pentru ca de ridicarea lor depinde independenţa şi puterea noastră economică şi ordinea socială de mâine (..). Burghezia de muncă. Fără o clasă mijlocie puternică şi Independentă nu se poate asigura echilibrul naţional (...). Comerţul şi Industria trebuesc reorganizate în cadrul disciplinei naţionale şi constituite în corpuri profesionale sănătoase şl puternice Şcoala va fi aşezată pe o treaptă realistă, practică (...). Biserica trebue să-şi împrospăteze tradiţia şi să devină factorul moral care va face din mistica religioasă a poporului român o mistică naţională şi educatoare a familiei şi a satului. Iar justiţia, liberată de povara incătuşătoare a legilor prea multe, trebue să fie împlinită prin răspunerea şi conştiinţa judecătorului Tineretul României de mâine trebue format într'un spirit de disciplină naţională şi de îndrumare unitară, nu numai printr’o sănătoasă educaţie de familie, dar şi prin ordonarea lui în slujba Neamului, prin şcoală şi alături de şcoală, prin organizaţii închinate acestei formări a cetăţenilor şl ostaşilor de mâine (...). Statul nostru are tipare prea vechi pentru ordinea nouă care străbate lumea şi pentru împlinirea nevoilor vieţii naţionale (...). Administraţia centrală va fi deci simplificată şi reorganizată pe principiul răspunderii şi iniţiativei ministrului (...). Pe lângă Prefecturi, Preturi şi Primării vor fi formate sfaturi administrative de interesele obşteşti prin colaborarea cu cetăţenii constituiţi in sfat (...). O lege de organizare va stabili noua aşezare a profesiunilor (...). Reprezentanţii profesiunilor din întreaga ţară vor constitui o Cameră corporativă, care va face parte din Consiliul de Stat (...). Organizarea foştilor luptători (...). O organizaţie de Muncă, închinată muncii naţionale, disciplinării şi îndrumării ei; O organizaţie Agricolă, care va coordona Obstiile agricole şi secţia comunală a gospodăriei şi inventarului; O organizaţie Culturală şi propaganda naţională a satelor, formată din preoţi, învăţători şi fruntaşii satelor; O organizaţie a Tineretului care se va ocupa de toate problemele de educaţie, disciplină şi viaţă naţională a Tineretului român". 

Selecţie de Ion BUTNARU

​Ziarul Libertatea din 7 noiembrie 1991, pag. a 6-a ▼ Click pe imagine pentru mărire