Publicat: 8 August, 2020 - 00:00
Share
Care erau subiectele zilei în urmă cu trei decenii, în 1990?

K.O.

CAMPANIA DE DENIGRARE CONTINUĂ I Colegilor da la „AZI" le-a picat greu se pare, antanta cordială stabilită de gazeta noastră cu domnul deputat Ion Raţiu, aşa că au lansat o veritabilă campanie de denigrare, mai nou împroşcîndu-ne cu noroi şi autoturismele! Vă asigurăm că nu vom lăsa lucrurile aşa I    

Foto: Gabriel MIRON

Redescoperirea „drumului mătăsii"

DOMNUL CHOI HO-JOONG, MINISTRUL DE EXTERNE AL REPUBLICII COREEA: „Am stabilit o bază solidă pentru relaţiile din viitor!"

Dacă drumul spre Europa pare să fie, cel puţin pentru moment, parţial blocat de „lucrări" şi „restricţii" de circulaţie artificiale, iată că „drumul mătăsii", spre miraculoasa, enigmatica şi dinamica Asie ne apare ca unul pe care eventualul voiaj se poate desfăşura în condiţii civilizate şi echitabile pe ambele sale sensuri. Cel puţin aceasta pare să fie concluzia vizitei efectuate în ţara noastră — prima de un asemenea nivel, din agenda contactelor diplomatice româno-coreene — de către ministrul de externe al Republicii Coreea, domnul CHOI HO-JOONG. Aseară, cu prilejul conferinţei de presă desfăşurate la Intercontinental, la care a participat şi ministrul român de externe domnul ADRIAN NASTASE, domnul CHOI HO-JOONG a declarat: „Am semnat acorduri comerciale, de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică şi de promovare şi protejare a investiţiilor între cele două ţări ale noastre. Semnînd aceste acorduri, am stabilit o bază solidă pentru relaţii reciproc avantajoase în viitor".
La rîndul său, domnul Adrian Năstase a spus: „Cele trei acorduri semnate sînt primele dintr-o serie de documente aflate în diferite stadii de pregătire, menite să creeze un cadru, politico-juridic capabil să stimuleze relaţiile bilaterale".
Să fie într-un ceas bun!

Octavian ANDRONIC

Ziarul Libertatea din 8 august 1990 pag. 1-a

Caricatură de ANDO

AZI

dimineaţă a avut loc la Tribunalul Suprem şedinţa de primire a contestaţiei pe care Partidul Naţional Liberal a formulat-o la adresa înscrierii Aripii Tinere. Este ultima şansă a „bătrînilor".

TOT AZI

Sa reia procesul CPEx, în care analiştii prevăd că se vor produce noi lovituri de teatru. Între altele, este aşteptată o temeinic fundamentată prelegere asupra noţiunii de genocid, pe care urmează să o susţină inculpatul Ştefan Andrei.

GURA LUMII

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

CONFERINŢA DE PRESA A DOMNULUI M. M. 
Partea a II-a

Întrebare: (Dreptatea) Cum calificaţi situaţia din Bulgaria şi demisia lui Mladenov?
Răspuns: Actul lui Mladenov — în situaţia Bulgariei — este de mare demnitate, de mare om politic. Pentru el a fost mai importantă liniştea ţării decît funcţia pe care o deţinea. (Aplauze).
Întrebare: (Zig-Zag) — Aţi accepta un loc în Senat dacă vi s-ar oferi acest lucru?
— Aţi purtat un dialog cu tov. Dăscălescu în închisoare?
— Preşedintele Ligii studenţilor ar sta de vorbă cu liderul Ligii minerilor care v-a salvat viaţa?
— Dacă s-ar da o graţiere, dvs.aţi accepta-o? Cine este avocatul dvs.?    
Răspuns: — Nu aş accepta un loc în Senat pentru ca ar fi un act nedemocratic. Locurile în senat se obţin în urma alegerilor;
— Nu am avut un dialog cu dl. Dăscălescu. Dl: Dăscălescu... este închis (rumoare în sală). Ştiţi, noi ne-am întîlnit în anumite condiţii unde... lucrurile se fac în comun. Adică la duş. Dar nu am stat de vorbă. Am discutat în schimb cu P. Niculescu Mizil. El a fost de acord cu revendicările noastre, mai puţin cu punctul 8 Mi-am dat seamă că nu a înţeles sensul acestuia. l-am explicat că noi nu am cerut închiderea nomenclaturii, ci doar neparticiparea acesteia la viaţa politică a ţării pentru cîţiva ani;    
— Este posibil un dialog între Liga studenţilor si cea a minerilor. Pe mine, însă, nu m-a salvat nimeni. Dacă m-a salvat cineva de la moarte, m-a salvat Dumnezeu. Eu sînt dispus  Ia dialog şi cu cei ce m-au salvat şi cu cei ce-au vrut să mă omoare; 
— Apărătorul meu este dl. G. Vrînceanu;
— O graţiere ar fi binevenită pentru toţi acei oameni nevinovaţi care mai sînt în închisori. Eu nu as avea de ce să o accept pentru că sînt nevinovat.
Întrebare: Sînteţi liderul necontestat al studenţilor din România. Care credeţi că este imaginea pe care aţi produs-o în România şi străinătate?    
Răspuns: Nu mă consider studenţilor din România. Noi nu sîntem A.S.C. Eu sînt liderul ligii studenţeşti din universitate. Congresul naţional studenţesc m-a ales Preşedinte de onoare si nu executiv. Acest congres nu reprezintă toţi studenţii din România. Nu ştiu care este poziţia U.N.J.S. Imaginea produsă în România şi în afară? Noi am luptat din decembrie 1989 - pentru competenţă, democraţie, libertate.
Acest lucru a fost denaturat de ziarele de scandal: Azi, Adevărul, Libertatea.

(va urma) 

AMBIDEXTRU

DIN PARTEA SECŢIEI DE PRESA A ARMATEI

Avînd în vedere articolele publicate în ziarul „Adevărul"  din 2 şi 7 august a.c., referitoare la fostul Comitet de acţiune pentru democratizarea armatei (C.A.D.A.), Secţia de Presă a Armatei este împuternicită să facă următoarele precizări:
1. Hotărîrea Consiliului Militar Superior al Ministerului Apărării Naţionale prin care, începînd cu 15 iunie 1990, se interzice existenţa şi funcţionarea oricăror grupuri şi comitete constituite în afara cadrului legal al armatei, este şi rămîne în vigoare. Această hotărîre este conformă cu poziţia ministrului apărării naţionale, cuprinsă în Comunicatul dat publicităţii în 03.06.1990 şi- în consens cu Comunicatul Guvernului României din 14.06.1990.
2. În armata română nu există şi nu pot exista organizaţii disidente. Reglementările actuale permit întregului personal al armatei să participe, prin dialog deschis, la rezolvarea tuturor problemelor care frămîntă organismul militar în cadrul structurilor democratice existente în unităţi şi comandamente.
3. Cei care nu respectă hotărîrile organelor de conducere din armată şi principiul unităţii de comandă se situează, evident, în afara cadrului legal şi specific instituţiei militare, făcîndu-se vinovaţi de insubordonare, prin nerespectarea prevederilor legilor şi regulamentelor militare, aşa cum fiecare militar s-a legat prin Jurămînt.

Ziarul Libertatea din 8 august 1990 pag. a 2-a


SUB SEMNUL SINCERITĂŢII

„Cred că ar fi timpul să ne eliberăm de teamă!“

• Interlocutor : DOMOKOS GEZA, preşedintele Uniunii Democratice a Maghiarilor din România

— Printre cele mai puţin bune lucruri pe care le-a scos la iveală perioada postrevoluţionară, cele mai rele mi se par a fi două: intoleranţa şi lipsa dialogului. Vorbim cu toţii dar nimeni nu este dispus să asculte. Cu atît mai puţin să înţeleagă. Care sînt după părerea dv. motivele care au dus la o asemenea stare de lucruri, mai evidentă decît în alte părţi în domeniul relaţiilor interetnice? Cu atît mai mult cu cît am convingerea că Ceauşescu n-a făcut diferenţe etnice în modul in care ne-a oprimat pe toţi români, maghiari, sau de alte naţionalităţi. 
— Aici trebuie să vă contrazic. Cred că ar trebui să ne despărţim de iluzia unităţii. Şi pentru asta ar fi important ca naţiunea română să se despartă de o anume concepţie narcisistă. De tentaţia de a cădea într-un soi de autoadmiraţie faţă de trecutul său. Constituindu-se ca naţiune cu relativă întîrziere, atunci cînd Europa a fost cuprinsă de un puternic' sentiment naţional romantic, românii au rămas în faza în care privirea critică asupra propriului lor trecut - cu excepţia momentului, Caragiale - a întîrziat. De aceea nu de puţine ori, atunci cînd cineva încerca o analiză critică, alţii săreau în sus afirmînd că se atentează la valorile naţionale. A fost, deci, un proces de acceptare necritică. La noi, maghiarii —  care cu greu ne putem face credibili — s-a întîmplat un alt fenomen: cu gîndul şi privirea spre marile culturi, ale lumii, ne-am trezit în situaţia de a-i desconsidera oarecum pe cei din jur. Iată, deci, că fiecare are ,valori proprii remarcabile, după cum fiecare are şi erori proprii, uneori la fel da remarcabile. 
— N-am înţeles exact ce aţi vrut să spuneţi amintindu-l pe Caragiale?

— El a fost mai tranşant în evaluarea realităţii. Păcat că această manieră nu a fost continuată. Acest proces nu a avut continuitate în atmosfera efervescentă de după făurirea României Mari. În Ungaria, fenomenul amendării critice a realităţii politice a început încă de la mijlocul secolului trecut. Generaţia lui Ady a biciuit necruţător tarele societăţi sale, în special naţionalismul exacerbat. Conştiinţe lucide de genul celor ale lui Caragiale şi Ady n-au fost, din păcate, preponderente, în valul acela de idealism. Prejudecăţile şi închistarea au predominat. Sechele ale lor sînt perceptibile şi astăzi. Iată, de pildă, acest „Să vină Europa la noi !“. Nu avem nevoie, acum, de tendinţe izolaţioniste. Viitorul României depinde de integrarea sa în valorile europene. E adevărat, sîntem săraci, şi niciodată sărăcia n-a făcut casă bună cu democraţia. Dacă şi românii şi ungurii ar accentua acest proces de autoanaliză a idealizării propriilor valori, cîştigul general ar fi enorm. E nevoie de o schimbare radicală a viziunii. Dar pentru asta trebuie să fii eliberat de complexele de inferioritate. Grandomania apare de regulă cînd lipsesc alte argumente, cele reale. Cei 50 de ani de dictatură ne-au îndepărtat de valorile europene, şi pentru a ne apropia din noii de ele avem nevoie de a renunţa la drogul acesta de măreţie, de prestigiu, de glorie, pe care ni-l servea zilnic Ceauşescu.

Nu uitaţi că am trăit într-o societate atomizată în care, în dosul unităţii proclamate se afla o puternică individualizare. Omul nu era interesat decît de problemele sale. Ieşind din această stare psihică deformată, după primele zile de euforie ale Revoluţiei, a ieşit la iveală suspiciunea. Procesul de reunire al societăţii româneşti va fi lent şi mi-e teamă că mulţi vor căuta idealul în sentimentul naţional — şi într-unul desuet, care în Europa de azi, ce redefineşte rolul naţiunilor îşi pierde valoarea. Iar dacă se mizează pe asta se vor întări tendinţele de izolare, neîncredere, xenofobie...
— Nu credeţi că de aceste tensiuni, încă atît de puternice, este vinovată şi graba cu care maghiarii şi-au formulat revendicările?
— Observaţia aceasta a apărut încă de prin ianuarie. Ne-am gîndit mult la ea. Sînt de acord că a existat o grabă. Era un proces  revoluţionar. Toţi am fost asupriţi, izolaţi, am trăit în mizerie. Dar la minoritatea maghiară — unde deznaţionalizarea a fost ridicată la rangul de politică de stat — procesul a fost resimţit extrem de acut. An de an în şcoli s-au redus clasele maghiare N-au mai fost directori maghiari. Ceauşescu n-avea încredere, în mod vădit, în maghiari. În procesul industrializării forţate au fost aduşi în Ardeal peste un milion de români din alte părţi. Nu neg dreptul românilor de a se aşeza unde vor. Dar noii veniţi nu cunoşteau tradiţiile şi natura relaţiilor interetnice din acest perimetru, peste care trecuse şi acea nenorocire care a fost Dictatul de la Viena. Toate aceste lucruri au dus la un sentiment de frustrare a maghiarilor care, văzîndu-se în libertate, au dorit, firesc, să şi reia drepturile. Grabă, poate. Dar grabă a existat în toate domeniile, după Revoluţie. Au aşteptat ţăranii Decretul 54 ? Au stat muncitorii pe gînduri pentru a schimba conducerile necorespunzătoare? Eu unul am fost convins că Revoluţia a fost ceva purificator, că odată cu ea am devenit mai raţionali. Şi iată că a venit povestea cu şcolile. Am chemat atunci la raţiune şi am spus că acest lucru trebuie făcut cu grijă şi numai acolo unde este cazul. Au fost într-adevăr şi excese, şi grabă, şi atitudini iresponsabile, din partea maghiarilor, dar şi o rezistentă extraordinară, uneori nejustiflcată din partea românilor. Dintre cei care au avut de suferit de pe urma acestui proces, cele mai radicale poziţii le-au luat cei care-şi pierduseră nu atît posturile, cît privilegiile pe care le oferise nomenclatura.
— Cum caracterizaţi evenimentele de la Tg. Mureş din 20 martie? 
— La Tg: Mureş n-a fost doar 20 martie fost şi 19 martie. De ce acolo şi nu în altă parte? Pentru că acolo există paritate. Balanţa nu e clară. Cu tot respectul, dar trebuia să spun că cei veniţi în Tg. Mureş odată cu valul industrializării (evident, nu din vina lor), nu şi-au dat seama de contextul în care se află. La Tg. Mureş lucrurile sînt nedecise. A fost bine ales oraşul pentru acest „experiment". Disputa administrativă s-a transformat într-una politică. A apărut „Vatră Românească", „cu statul ei major" de la I.M.F. A fost acel 15 martie — care are o deosebită semnificaţie naţională pentru maghiari. Fiind o mişcare naţională, ea a fost privită cu suspiciune de către români. A început procesul de distanţare. Nu s-a scos atunci nici, un drapel. A fost doar o panglică pe o coroană a ambasadei maghiare. În secuime au fost scoase drapele, dar nu ca simboluri ale statului maghiar. Părerea mea personală este că s-ar fi putut evita acest moment. Dar nu s-au gîndit. Au urmat, apoi, conflictele din C.P.U.N. iar după asta, tragedia.
— Ca ar trebui făcut, acum, acolo?
— Ce ar trebui? Ca oamenii, cu încredere, eu prietenie, cu bunăvoinţă, să se aşeze la masă şi să discute. Dar suspiciunea este atît de profundă... Şi apoi mai e „Vatra", care s-a autoproclamat singura păstrătoare a valorilor româneşti. Eu nu cred că celelalte forţe politice nu se simt responsabile de Transilvania. De altfel, aţi văzut, A.U.R. n-a obţinut decît 3,3%. din voturi, ceea ce spune ceva... Deci, să se aşeze „Vatra“ şi UDMR-ul să discute. Dar nici noi nu ne considerăm singurii reprezentanţi ai maghiarilor. Dialogul n-ar trebui să se reducă la aceste două organizaţii extremiste, cum li se spune... Dar, atenţie, la adevăraţii extremişti !
— Am putea spune, deci, că la Tg. Mureş, explozia de violenţă a fost determinată de acumularea unor tensiuni...
— Abil speculate de cineva!
— De către un „cinneva“ sau mai mulţi „cineva“ ?
— De mai mulţi.
— Credeţi că această detensionare violentă, această răbufnire, va avea darul ca în continuare să lase spiritele liniştite?    
— Nu cred. Vedeţi zilele trecute a foit în Transilvania o delegaţie, de miniştri, deputaţi, ziarişti. De cum s-au întors ar fi trebuit să dea un comunicat în care să se spună care e realitatea, ce-a fost dramatizat, cum e cu exodul românilor... Nu s-a făcut.
Treaba a rămas la stadiul unui amatorism curios. Nimic nu s-a rezolvat. Nici problema şcolilor, nici a I.M.F.-ului, nici a inscripţiilor. Vedeţi, eu am mai mulţi prieteni printre români, decît printre maghiari.. Eu mă pun uşor în pielea românului. În mine sînt doi Domokos. Şi nu înţeleg de ce deranjează pe cineva dacă inscripţia unei localităţi e şi în maghiară?
— A creat nedumeriri, dar şi speranţe, recenta declaraţie a U.DM.R.-ului în legătură cu drepturile minorităţilor din Ungaria. Ce explicaţie are ea?
— Nu e o chestiune politică, ci una morală. În parlamentul anterior, în Ungaria, se spusese că se va asigura cîte un loc în parlament celor patru minorităţi. Nu s-a întîmplat aşa. Am cerut explicaţii şi ni s-a spus că în prezent se caută o soluţie mai puţin formală, mai eficientă.
— Nu aveţi impresia că la accentuarea stării de tensiune în problematica interetnică au o contribuţie deloc de neglijat frecventele intervenţii ale guvernului maghiar?
— Problema nu e simplă. În Ungaria, revoluţia din România a fost privită că o reuşită proprie. Apoi au apărut problemele. N-am fi ajuns aici dacă
 F.S.N. ar fi luat în serios şi ar fi Încercat să pună în practică declaraţia din 5 ianuarie cu privire la drepturile minorităţilor. Dacă atunci s-ar fi iniţiat un plan coerent în legătură cu şcolile şl instituţiile, acele nefericite iniţiative locale nu s-ar fi produs. Dar pentru că s-au deturnat relaţiile interetnice, maghiarii, sensibili la problemă, au luat atitudine, s-au făcut declaraţii, s-au dat răspunsuri şi situaţia a fost escaladată. Nu voi susţine că nu există tendinţe naţionaliste maghiare, dar aceste tendinţe se întăresc reciproc. Iar afirmaţiile legate de intenţiile de anexare a Ardealului sînt de-a dreptul puerile. Gîndiţi-vă: care ar fi rezultatul oricărui plebiscit, chiar cu control internaţional? Două treimi din Transilvania sînt români! Iar Ungaria — cu situaţia ei economică, cu convulsiile ei sociale — ar avea nevoie de 5 milioane de români minoritari? Cred că ar fi timpul să ne eliberăm de teamă. Şi românii se tem de maghiari. Ar trebui să renunţăm odată pentru totdeauna la această neîncredere.
— Situaţia apărută după Revoluţie îmi inspira următoarea figură de stil. După dispariţia păstorului — despotic şi detestat — turma e pe cale să se împrăştie în toate părţile. Că ne-ar trebui pentru a ne aduna, iar la un loc? Să fie sentimentul pericolului — întruchipat de „lupii" care stau la pîndă — un argument?
— Avem nevoie, mai întîi de cîini buni. De „cîini“ înţelepţi şi pricepuţi. Iar aceştia sînt intelectualii: de la ei sînt de aşteptat cele mai bune soluţii.
— S-a discutat mult despre justeţea existenţei unei formaţiuni politice pe ''baze etnice, cum este U.D.M.R.-ul. Este aceasta o formulă cu viitor?
— Multe se vor schimba în viitor. Toată Iumea crede că U.D.M.R.-ul e un soi de monolit. Nu e aşa. Sînt şi alte formaţiuni care au participat Ia alegeri pe listele noastre. Deocamdată ne unesc unele interese comune şi frica.
— Frica de ce?
— Că sîntem ameninţaţi. Că instituţiile noastre vitale nu se realizează, Cred însă că în viitor vom fi mai prezenţi în actualitatea politică cu o problematică de ordin economic şi cultural.
— Ce speră să realizeze U.D.M.R.-ul în actualul parlament? 
— Posibilităţile noastre sînt destul de reduse. Ca cele ale întregii opoziţii. Deşi se pare că nici Frontul nu e prea omogen. Sînt discuţii, modalităţi diferite de abordare. Ne preocupă multe lucruri. Nu putem accepta revenirea la vechile structuri. Ne preocupă prezenta sau reorganizarea securităţii sub o nouă formă. Se pare că, în pofida legii, au şi apărut semne de supraveghere a societăţii. Se aduce explicaţia că se adresează agenturilor străine, organizaţiilor extremiste. Dar dacă cineva ne consideră o organizaţie extremistă, înseamnă că sîntem supuşi posibilităţii de a fi supravegheaţi. Sînt însă şi lucruri bune. Avem o presă liberă, putem să ne spunem părerea fără a suporta eventuale consecinţe. Există, realmente, şi speranţe de mai bine. (Octavian Andronic)

Ziarul Libertatea din 8 august 1990 pag. a 3-a

SUB SEMNUL ÎNGRIJORĂRII

Cale liberă spionilor?

Timp de mai mulţi ani am lucrat în serviciile de contraspionaj român, dar sînt surprins de ceea ce se întîmplă azi la noi în ţară, în sensul că aceste servicii de informaţii sînt denigrate şi desconsiderate, fără pic de ruşine. Nicăieri în Iume nu se petrece un asemenea lucru. 

S-a cerut desfiinţarea securităţii sub masca aşa zisului interes pentru democratizarea vieţii româneşti. Aceste acţiuni nu au decît un singur scop, de destabilizare, subminarea ordinii de drept şi împiedicarea desfăşurării normale a vieţii şi activităţii României. Cum poate fi calificată cererea unor persoane şi cercuri de a se da publicităţii sediile şi listele cu reţeaua informativă? Fiecare om de bună credinţă ce îşi iubeşte ţara, trebuie să ştie că acest lucru nu foloseşte decît la spionaj, unde se dau bani grei pentru a cunoaşte cine sînt ofiţerii şi agenţii

L. col. (r) M. IOAN

(Continuare în pag. a IIl-a)

(Urmare din pag. I)

ce se ocupă de ei. Dar noi le dăm pe gratis.
În toată Iumea, între spion şi ofiţerul din serviciul de informaţii se dă o luptă dură, a inteligentei, care pe care. În orice stat civilizat, darea în vileag a structurilor de informaţii este considerată trădare. Deci, cui poate folosi publicarea în mass-media a tuturor structurilor serviciilor de informaţii ? Nouă, românilor NU, dar în mod sigur serviciilor de spionaj DA. Le au pe gratis, nu mai dau bani.
Prezenţa unor străini de toate categoriile în punctele şi momentele fierbinţi ale celor 7 luni ce au trecut din decembrie, poate spune mult. Situaţiile la care am fost şi sîntem martori) trebuie să convingă pe fiecare om de buna credinţă, că serviciile de spionaj nu dorm ci activează. Acum este momentul, aşa cum de altfel a afirmat col. FILIP TEODORESCU, de a-şi implanta agenţi şi oameni ce pot sta în „conservare" ani de zile pentru a fi apoi propulsaţi, cum de fapt a fost şi marele patriot Pacepa (ar fi bine dacă s-ar da publicităţii rechizitoriul şi sentinţa privindu-I pe acesta. Astfel s-ar cunoaşte mai exact cum a fost recrutat de un serviciu de informaţii din occident).
Interesele faţă de România sînt mari, mai ales că sîntem singura ţară fără datorii. Practic se urmăreşte destabilizarea ei politică şi economică. Serviciile du spionaj care azi activează nestinglierit pe iutreg teritoriul ţării, nu au decît un scop, acela de a ne duce în pragul falimentului, de aici decurgînd şi avantajele pentru cei ce plătesc.
Prin scoaterea în afara legii şi punerea la zid a întregii securităţi, fără nici un discernămînt, ei ştiu că nu le mai sînt periclitate interesele, care vizează  în ultimă instanţă controlarea şi influenţarea situaţiei politice şi economice din România, în direcţia dorită de statele şi cercurile în slujba cărora se află.
În ţările cele mai avansate, prin mass-media, populaţia este bine pregătită din acest punct de vedere, apără şi sprijină organele de informaţii, considerîndu-se că se apără interesele ţării.
Cui foloseşte că azi, la noi în ţară, ofiţerii de informaţii sînt arestaţi, marginalizaţi sau nominalizaţi prin presă?
Ce rost a avut apariţia într-un cotidian a articolului „Moartea unui general de securitate"? Titlul se pare că nu are nimic comun cu conţinutul, întrucît printre altele, autorul specifică : "...unitatea S.D. se ocupa, în principal, cu obţinerea, de documentaţii tehnico-ştiinţifice din străinătate, pentru modernizarea diferitelor sectoare ale economiei naţionale... utilă pentru ţară al cărei obiectiv principal era modernizarea economiei..." Autorul ar trebui să ştie că aceste activităţi aveau caracter de secret de stat, pentru că ele erau aduse cu mari riscuri în caz de eşec putîndu-se aduce pagube imense, materiale şi morale, României.

În întreaga lume aceste lucruri se practică, pe scară largă, ele fiind aduse la cunoşliinţa publicului numai atunci cînd cei ce acţionează sînt prinşi pe cînd la noi, astăzi, meseria de spion se practică cu multă uşurinţă.
Domnule redactor şef, aş dori să închei prin a citi comunicatul ROMPRES apărut în ziarul ADEVĂRUL din 20.07.1990 sub titlul „PRIMATUL SPIONAJULUI LUI ECONOMIC", şi anume: „Comitetul special pentru spionaj al Senatului Congresului S.U.A. a aprobat un proiect de lege care permite MinisteruIui Apărării să desfăşoare activităţi comerciale în scopul asigurării securităţii de culegere de informaţii de spionaj peste hotare. Ministrul apărării şi adjunctul său pot ordona crearea de firme, corporaţii sau a oricăror întreprinderi aducătoare de profit, al căror adevărat scop îl constituie culegerea de date de spionaj şi contraspionaj peste graniţă".
Deci iată, la noi se cere desfiinţarea structurilor de informaţii şi contrainformaţii, iar în S.U.A. Congresul aprobă înfiinţarea lor. Nu e un paradox?
Domnule redactor şef vă rog să primiţi mulţumirile mele pentru amabilitatea dumneavoastră de a publica aceste gînduri în ziarul ce cu onoare îl conduceţi în speranţa că cele spuse de mine vor însemna un semnal de alarmă pentru oamenii de bine ai României.

 

Ziarul Libertatea din 8 august 1990 pag. a 4-a


Primul ministru Petre Roman la Viena

VIENA. — Domnul Petre Roman, prim-ministru al României, a participat la funeraliile fostului cancelar al Austriei, Bruno Kreisky, care au avut loc la Viena, la 7 august.
Premierul român a, depus o coroană de flori la catafalcul defunctului şi a  fost prezent la adunarea de doliu de la sediul Parlamentului austriac. precum şi Ia ceremonia înhumării. 

Sub semnul întrebării

Deblocarea cooperării?

„ASSOCIATED AEROSPACE" CONTRACTEAZĂ 50 DE AVIOANE CU REACŢIE PRODUSE IN ROMANIA („Financial . Times" din 31 iulie 1990)

„Associated Aerospace", o companie britanică pentru "leasing" de avioane, a anunţat la 30 iulie că urmează să cumpere 50 de avioane de la „}Întreprinderea de Avioane Bucureşti", în cadrul unui contract în valoare de un miliard de lire sterline. În baza contractului — care a necesitat doi ani de negocieri — societăţile „British Aerospace", „Rolls Royce". „Dee Howard" şi „Grupul AIM" urmează să furnizeze componente şi sprijin financiar pentru realizarea uhui proiect privind aparate cu reacţie de distanţă medie-scurtă de tipul „1—11", conform planurilor aparţinînd „British Aerospace".
„Societatea Rolls Royce" a anunţat, de asemenea, că va furniza motoare de tipul „Tay 650“ pentru avioane, pentru o sumă în valoare de circa 125 milioane lire sterline. Contractul se referă la 50 de aparate cu reacţie de tipul „1-11“, în baza unui program ce va dura cei puţin opt ani.
Se are în vedere ca producţia de aparnte „1-11“ fabricate
în România Să ajungă in 1994 la 10 unităţi, pe an, sau chiar mai mult. Conform' programului, primul avion din cadrul contractului amintit unmeazăsă fie livrat  la sfirşitul anului 1991. Avioanele "BAC 1-1 i". se produc deja, la fabrica de avioane din Băneasa în apropiere de Bucureşti, în baza unui transfer de tehnologie încheiat între „BAC" şi România, în anul 1978. Totuşi, problemele de finanţare a proiectului au limitat producţia la un avion pe an, ce a fost livrat companiei române de aviaţie civilă „TAROM", oare I-a împrumutat ulterior unor linii aeriene occidentale.
„Associated Aerospace", care îşi are baza la Hartley Wintney, în comitatul Hampshire, a refuzat să furnizeze detalii în legătură cu posibilii cumpărători ai avionului ce va fi produs în România.
Sir Geoffrey Pattie, preşedintele „Associated Aerospace", a declarat :„Schimbările rapide în situaţia politică din Europa au deschis noi posibilităţi de comerţ. Associated Aerospace va profita de resursele şi experienţa industriei române constructoare de avioane şi a ales România pentru investiţii ale acestei companii britanice" a conchis el.

Fantomele revin?

„IN ROMÂNIA AU AVUT LOC DEMONSTRAŢII CU PORTRETELE LUI CEAUŞESCU" [TASS]

Mai multe ziare româneşti au publicat o ştire de senzaţie în unele localităţi din ţară s-au desfăşurat demonstraţii la care participanţii purtau portretele lui Ceauşescu. Astfel, muncitorii de la Combinatul de hîrtie şi celuloză din Turnu Severin au aşezat pe maşinile din secţii panouri — deja prăfuite — cu chipul dictatorului în semn de protest faţă de acţiunile administraţiei întreprinderii.

Ce s-a întîmplat de fapt, la Turnu Severin? La începutul lunii, aproximativ 200 de muncitori au fost trimişi in concediu fără plată pe motiv că întreprinderea nu dispune de suficientă materie primă pentru a putea asigura ocu-
parea deplină a forţei de muncă. În oraş au început să circule unele zvonuri că şi alţi muncitori vor fi concediaţi. Salariaţii combinatului au organizat un miting de protest la care a fost invitată şi direcţia combinatului; aceasta nu numai că a ignorat colectivul de salariaţi, dar a şi efectuat reţineri din retribuţia participanţilor pentru orele petrecute la miting. Ca urmare, în incinta combinatului au apărut portretele dictatorului.
„Oare nu este clar că sub Ceauşescu era mai bine? — vociferează tulburat, într-o discuţie cu un reporter de la săptămînalul „Zig-zag“, un
muncitor din întreprindere. Înainte, cînd depăşeam planul primeam şi spor, iar acum sîntem şomeri, dar fără ajutor de şomaj. Magazinele sînt goa
le. Ziarul local a anunţat că în oraş piinea va fi iarăşi raţionalizată şi că preţurile voi creşte. Am fost pur şi simplu păcăliţi: pînă la alegeri ne plăteau salariile, iar acum ni se arată uşa". „Nu-l ascultaţi, spune altul.  Sigur că nu considerăm că în timpul lui Ceauşescu era mai bine, dar oamenii i-au scos portretele pentru ca autorităţile să înţeleagă că cele ce se întîmplă pot fi privite şi aşa; ca ele să înţeleagă că nu trebuie să se joace cu focul...“.
Astfel, portretele scoase de la naftalină sînt o formă inedită de protest faţă de pericolul şomajului, creşterii preturilor, instabilităţii politice, Evident, că economia moştenită de la dictatură era in pragul falimentului dar cauza principală acestei stări de lucruri nu era numai persoana dictatorului deşi aproape întreaga ţară era de părere că o dată cu înlăturarea sa, abundenţa va poposi de la sine pe pămîntul românesc. Din păcate, o asemenea iluzie a fost întreţinută şi de mass-media care încerca să atribuie toate neajunsurile din perioada trecută, trăsăturilor de caracter ale lui Ceauşescu, subiectivismului deciziilor sale.
La consolidarea unor asemenea' iluzii a mai contribuit şi seria de măsuri ale noii puteri. Au fost majorate salariile, s-a introdus sîmbăta liberă, s-au plătit diverse alocaţii, ceea ce a dus la adîncirea crizei moştenite. Mulţi au preferat să creadă că se poate trăi bine fără muncă. În timpul campaniei electorale, F.S.N. a  promis asigurarea unei prosperităţi generale, trecînd sub tăcere dificultăţile inevitabile ale tranziţiei la o economie de piaţă, sacrificiile ce se cer din partea populaţiei, între altele, scrie „Zig-zag“, dacă F.S.N. şi-ar fi prevenit alegătorii asupra complicaţiilor ce se vor ivi, aderenţii săi ar fi contribuit acum cu toate forţele la realizarea programului guvernamental şi în nici un caz nu ar fi ieşit pe străzi cu portretele lui Ceauşescu.

REALITĂŢI CARE NE DOR Şl PE NOI

MOTORINA CU 2,80 COROANE LITRUL 

(Notă apărută în ziarul cehoslovac „Lidova demokracie" din 25 iulie 1990)

Preturile pe piaţa neagră sint stabile. Nu le ameninţă nici şocul petrolier. Ca şi in urmă cu o săptămină sau un an, puteţi cumpăra litrul de motorină cu 2,50 coroanei. Dar nu la staţiile de benzină, unde veţi plăti de patru ori mai mult. Trebuie să aveţi cunoştinţe şi să cumpăraţi, cum spune o reclamă, „la specialişti“.
Un camionagiu individual sau proprietarul unei vile cu încălzire pe motorină ar înebuni dacă ar plăti combustibilul la preţul oficial. Aceşti oameni se„adresează pieţei negre unde spre deosebire de rezervele statului, combustibilii sunt suficienţi. Cum este posibil?
Pentru ca un şofer de autocamion să cîştige bani frumoşi trebuie să aibă kilometri parcurşi. Clientul plăteşte bucuros (deocamdată), şeful mijlocului de transport semnează bucuros ordinul de deplasare respectiv, întreprinderea prosperă. Aşa se face că o mulţime de şoferi parcurg zilnic mii de kilometri numai pe hîrtie. Şi macaragii, buldozeriştii şi service-ul pentru camioane şi alte maşini agricole îşi trec în cont o muncă pe care nu au făcut-o.. Jumătate din timpul, de muncă stau prin cîrciumi, tehnica lor, se odihneşte şi ea. Problemele apar cînd trebuie să dovedeşti că un utilaj greu a funcţionat opt ore consumînd o cantitate minimă de combustibil. Motorina neconsumată se adună la şofer şi trebuie să scape de ea. Din fericire,- există piaţa neagră: unii oferă un preţ avantajos, ceilalţi cumpără în condiţii la fel de avantajoase. Ambele părţi sînt mulţumite.
Soţia mea, care a lucrat la facturile întreprinderii de transport IPS Praga, nu infirmă constatările mele. Ştie ea de ce. Dar eu nu mă pot împăca cu ideea că din avutul care nu mai este socialist se fură în continuare — pe vremea lui Havel ca pe vremea lui Jakes — adică aceiaşi oameni trebuie să cîştige orice s-ar întîmplă. Poate că premierul Calfa ar soluţiona criza noastră petrolieră mai degrabă acasă decît prin tratative cu şeicii arabi. Dar cum să obţii victoria asupra unui sistem atît de bine ancorat, care convine atîtor oameni cu o gîndire progresistă din punct de vedere politic? 
Singura reţetă poate fi o piaţă reală care să aducă cererea ridicată la nivelul ofertei — în domeniul transportului cu autocamioane. Pun pariu că în acest caz nu se va mai găsi nimeni care să plătească unei firme o muncă (sau nişte kilometri) pe care nu a prestat-o. Numai proprietarii autentici într-o economie care să funcţioneze vor ţine cont de orice coroană cheltuită şi vor cere contravaloarea ei. Pînă atunci, petrolul ieftin va mai curge pe piaţa neagră în acelaşi ritm susţinut.

CUM S-AU ADRESAT PARTIDELE DIN „ALIANŢA DEMOCRATICA" GUVERNELOR DIN OCCIDENT, PENTRU CA ACESTEA SĂ SE ABŢINĂ DE A ACORDA AJUTOR ECONOMIC U.R.S.S;. 

(Articol publicat în ziarul „Komsomolskaia Pravda“ nr. 168/1990, sub semnătura lui Stepan Kiselev)

Şi micile partide doresc să facă politică mare. "Facem apel la guvernele ţărilor occidentale să se abţină de la acordarea de ajutor economic guvernului URSS pînă cînd în ţară nu vor fi create condiţiile care să împiedice monopolismul sectorului de stat în folosirea Iui“ — au declarat partidele din „Alianţa democratică" nu de mult apărute. Este normal? Cel puţin este logic: nu se pot băga bani într-un buzunar găurit.
Să vă temeţi de logică atunci cînd la ea apelează politicienii...
Vă amintiţi de Ivan cel prost din poveste, care atunci cînd tatăl I-a rugat să păzească vitele, ca ele să nu fugă în pădure, a rupt picioarele cailor şi vacilor. Tot logic. Şi radical. Un asemenea . „radical-ivanism“ s-a adaptat şi chiar a făcut tradiţie în tară. La început, bolşevicii au fost pentru
înfrîngerea Rusiei în războiul mondial, întrucît, chipurile, "proletariatul n-are patrie" iar acum adversarii ideologici sînt gata să „rupă picioarele" guvernului, îndemnînd Occidentul să se abţină de la injectare de valută în economia noastră, deoarece, ea cică, ar prelungi doar agonia". Adică, pe cel care se clatină împinge-l, iar poporul căruia "radical-ivaniştii" îi jură credinţă la fiecare răspîntie, se află pentru ei pe locul zece.
Pe toţi ne aşteaptă vremuri grele. Dar să nu ne lăsăm amăgiţi — trecerea la economia de piaţă, cu toate asigurările solemne ale politicienilor ne va atinge la buzunar. Problema este cît de puternică va fi această lovitură şi nu va deveni un K.O., după care să nu te mai poţi ridica. Iată de ce, la început la Dublin, iar apoi la Houston guvernanţii occidentali discută problema ajutorului economic pentru URSS, fără de care va fi greu să menţii restructurarea în cadrul unui proces civilizat.
Şi să nu-i considerăm nişte proşti care sînt gata să arunce, banii în vînt, subvenţionînd noi „proiecte ale secolului" de deversare a rîurilor sau, vreun plan ligaciovist de reanimare a colhozurilor şi sovhozurilor pe jumătate moarte. Fiţi convinşi: ei toţi calculează totul de la bun început, fac prognoze şi abia pe urmă vin banii.
O condiţie decisivă - a spus la o conferinţă, de presă cancelarul federal al RFG, Helmut Kohl — este ca actuala conducere sovietică să dezvolte iniţiativele în direcţia creării unei economii de piaţă. Aşadar, nimeni nu are de gînd să-şi bage banii într-un buzunar spart. Iar declaraţia "Alianţei democratice", care ar fi fost, fără îndoială, justificată cu un an-doi în urmă, astăzi nu este decît un gest politic.

ultima oră

• Redăm în continuare din ştirea A.F.P. a cărei primă parte am consemnat-o, ieri, în acest colţ de pagină:

"Preşedintele lliescu s-a văzut constrîns că coopereze cu naţionaliştii de la Vatra după evenimentele sîngeroase de la Tîrgu Mureş pentru a nu pierde alegerile din mai pe care, în final, le-a cîştigat cu o majoritate zdrobitoare" a indicat, la rîndul său, Janos Lazok, vicepreşedintele UDMR în acest oraş.
Dl. Lazok explică influenţa pe care Vatra a putut-o exercita asupra FSN prin faptul că după "ascensiunea la putere a d-lui lliescu, în luna decembrie, personalităţi influente de la Vatra din Transilvania care se găseau atunci în rîndurile  armatei şi ale poliţiei, nu au obţinut poziţiile politice cheie la care aspirau". „Dezamăgiţi, au vrut să demonstreze că dacă au fost lăsaţi la o parte, vor provoca un război civil". estimează dl. Lazok.
„După evenimentele sîngeroase de la Tîrgu Mureş organizate de Vatra, dl. lliescu a realizat ce forţă au şi a înţeles că trebuie să coopereze cu acestă mişcare dacă voia să cîştige alegerile", conchide dl. Lazok.
Attila Puskas, vice-preşedinte al UDMR departamentul Covasna, estimează că Vatra a „putut organiza tulburări inter-etnice la Tîrgu Mureş în special, căci acolo tensiunile sînt în chip deosebit mari, cele două etnii fiind la egalitate 50% fiecare la nivelul celor 600.000 " de locuitori ai judeţului".
Pe de altă parte, dl. Puskas indică faptul că „UDMR are cunoştinţă de documente probînd faptul că Vatra este în legătură cu legionari, .fasciştii români ai „Gărzii de fier" activă în România pînă în anul 1941, „emigraţi în Canada. Spania şi Portugalia". "Ştim că trei legionari, expulzaţi da România, se găseau la începutul lui martie la Tîrgu Mureş pentru a organiza tulburările", a spus el în final.

Aici se încheie ştirea AFP. Comentariile vi le lăsăm dumneavoastră.