Publicat: 8 August, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 8 august 1994

 

DE LA O ZI LA ALTA
 

În şedinţa sa de vineri, Guvernul a luat prima sa decizie cu adevărat politică:
PÂINEA ŞI ZIARELE AU FOST SCUTITE DE T.V.A.!
Deci, aceste două produse de bază ale hranei materiale şi spirituale vor fi mai accesibile cu 18%.

CU ACEST PRILEJ DL VĂCAROIU SE ACHITĂ (PARŢIAL) DE UN ANGAJAMENT PRIN CARE DOREA SĂ DOVEDEASCĂ FAPTUL CĂ PUTEREA NU NUMAI CĂ NU VREA SĂ "SUGRUME" PRESA SCRISĂ, DAR CA ARE CHIAR NEVOIE DE EA.

Au rămas în suspensie problemele legate de T.V.A., pe publicitatea scrisă şi de reducerea cheltuielilor la transportul presei. Sperăm că nu definitiv!
 

Încă o dată "LIBERTATEA" a avut dreptate anunţând...

RETRAGEREA AMBASADORULUI SUA LA BUCUREŞTI

În urmă cu o lună am publicat o ştire referitoare la retragerea dlui John R. Davis din postul de ambasador al SUA la Bucureşti. Prima parte a pronosticului nostru s-a împlinit. Rămâne să vedem dacă am avut dreptate şi cu faptul că urmaşul dlui Davis va fi un membru marcant al comunităţii evreieşti din Statele Unite.

Întrebarea de 100 puncte a dlui Schifter:

ÎN URMA CU VREO CINCI LUNI, CU OCAZIA VIZITEI ÎNTREPRINSE LA BUCUREŞTI DE DELEGAŢIA CONDUSĂ DE DNA MADELAINE ALLBRIGHT, ÎN CADRUL TURNEULUI PRIN CAPITALELE ŢĂRILOR SEMNATARE ALE PARTENERIATULUI PENTRU PACE, DL SCHIFTER, ASISTENT PE PROBLEME DE SECURITATE NAŢIONALĂ AL PREŞEDINTELUI CLINTON, PUNEA DLUI ILIESCU O ÎNTREBARE DE 100 PUNCTE (CONSEMNATĂ ÎN EXCLUSIVITATE DE "LIBERTATEA")

"CÂND AVEŢI DE GÂND SĂ NUMIŢI UN AMBASADOR LA WASHINGTON?"

Întrebare retorică, bineînţeles, pentru că la acea oră, dl Aurel Dragoş Munteanu mai era (formal) ambasador, unul în care nici Departamentul de Stat nu avea încredere. Nu ştim dacă dl Schifter a aplaudat, de data aceasta, numirea dlui Botez, dar ştim că prezenta sa - la cerere - a avut în vedere spinoasa problemă a compensaţiilor pentru embargoul iugoslav.
ELLIE WIESEL NE AVERTIZEAZĂ ÎN LEGĂTURĂ CU REABILITAREA LUI ANTONESCU!

"O FI FOST EL PATRIOT, DAR A COLABORAT CU HITLER".

Laureatul Nobel, Ellie Wiesel a vizitat recent România şi locurile sale natale din nordul ţării. Într-un interviu acordat televiziunii, el a recunoscut că România nu a trimis evrei în lagărele de exterminare din Germania, dar a avertizat asupra "pericolului" reabilitării lui Antonescu.
Suntem curioşi dacă a avut aceeaşi reacţie şi în legătură cu funeraliile naţionale pe care vecinii noştri - care l-au şi trimis în lagăr pe dl Wiesel - le-au făcut amiralului Horthv. Ceea ce, bineînţeles, nu înseamnă, neapărat, reabilitare ...
Talciocurile, luate cu asalt la sfârşit de săptămână, oferă gratuit şi pe riscul fiecăruia

EDUCAŢIE LA ŞCOALA PIEŢEI!
"Văcăreşti Trade Center":

EXPOZIŢIA DE CHILOŢI şi SUTIENE pe frânghie

Frenezia comerţului, ce i-a cuprins în vârtejul ei pe români, se dovedeşte prea puternică pentru a rămâne încorsetată în spaţiile tradiţionale ale magazinelor. După ofensiva buticurilor şi explozia comerţului stradal, reglementate cât de cât de instituţiile municipalităţii, talciocurile şi târgurile, apărute în multe puncte ale oraşului, par de nestrunit. La sfârşit de săptămână, talciocurile adună sute de mii de oameni, cifra de afaceri fiind, estimată la câteva miliarde de lei, evident, scăpată de impozite şi considerată un excelent mijloc de spălare a banilor şi de pierdere a urmei mărfurilor ilicite. Investigaţia reporterilor noştri, făcută sâmbătă şi duminică, relevă amploarea fenomenului.

Obligaţi să părăsească piaţa Sudului în urma contestaţiilor verbale depuse de ţărani la urechile administratorilor pieţei, comercianţii ruşi s-au pripăşit pe Dealul Văcăreştilor, într-un loc părăsit de ani de zile şi care, până acum, nu a fost revendicat. La început timid, comerţul s-a dezvol-

tat cu aportul refugiaţilor de la metrou şi al locuitorilor din zonă care şi-au descoperit subit vocaţia. Sâmbăta şi duminica, talciocul se trezeşte la cinci dimineaţa, câştigarea unui loc ultracentral fiind premisa succesului în afaceri. O exemplară prietenie îi leagă pe vecinii din blocurile, apro-
piate care îşi ţin rând unul altuia, astfel că, la ora opt, o întreagă scară, împinsă la muncă în zi de repaus de un guvern nemilos, îşi etalează pe ţoluri mărfurile. Se oferă publicului amator tot ce vrea, dar mai ales ce nu vrea: discuri învechite, mileuri apretate, papuci lărgiţi de monturile bunicii, ceasul cu cuc pe care s-au bătut moştenitorii, în fine, cam tot ce se ţine în saci pe balcon şi încurcă omul. "Nimic nu se pierde, totul se transformă" - este principiul dialectic călăuzitor. Ca în fiecare "centru de comerţ" care se respectă, nu lipsesc "amintirile" din Istanbul, de regulă cele care costă puţin şi se strică repede. Ţiganii, în număr suspect de mic, alternează invitaţia de a cumpăra piatra-ponce cu "Ia Panasonicu, 300 de mii". Prinse cu cârlige de frânghii, chiloţeii şi sutienele oferă o privelişte lipsită de prejudecăţi.

Ce-au constatat reporterii noştri în talciocurile Vitan - Bârzeşti, Titan, Militari, Obor, citiţi în pag a 5-a -

Georgiana CAPUERDE

Eveniment muzical de excepţie:

GILBERT BECAUD VA CONCERTA LA SALA POLIVALENTĂ!

Recitalul va avea loc in data de 13 septembrie şi a fost aranjat pentru o bursă de 380 000 franci, de către Romanian Sport Promotion
Cine este Gilbert Becaud, poate doar generaţia foarte tânără de rap-işti să mai aibă nevoie să i se explice.
Monstru sacru al cântecului, prezent în prima linie a show-bizz-ului de aproape patru decenii (o longevitate cu care puţini alţi confraţi de scenă se pot lăuda), Gilbert Becaud este unul dintre cei mai valoroşi cantautori ai muzicii contemporane. Succese ca "Natalie", "Et maintenant" sau ,,L' important c'est la rose", şi altele fac parte din specia, rară a "evergreen"-urilor, a acelor piese care nu îmbătrânesc şi nu-şi pierd niciodată emoţia şi prospeţimea. Cântăreţ care a ocolit şi pe care l-au ocolit modele, marele Gilbert va face, la Bucureşti, proba inegalabilului său talent, datorită contractului cu Romanian Sport Promotion, firma care organizează şi Romanian Open Tennis, în aceeaşi perioadă. După cum ne-a informat dl Anghel Drăgan, directorul general al firmei, a fost deja achitată prima jumătate a bursei de 380 000 franci, solicitată de cântăreţ, în al cărui recital va evolua - surpriză majoră - şi trupa fostului campion de tenis Yannick Noah.

Îi vom ţine la curent pe cititorii noştri cu data punerii în vânzare a biletelor pentru recitalul din 13 septembrie de la Sala Polivalentă. (LIBERPRESS).

SĂPTĂMÂNA POLITICĂ

de Octavian ANDRONIC

"GRIPA" ROMÂNEASCĂ ŞI CANCERUL ITALIAN

Încolţit de evidenţe, noului premier italian nu i-a mai rămas decât invocarea fantomelor trecutului: "Pentru numele lui Dumnezeu, nu suntem România lui Ceauşescu!" - a exclamat el în parlament, la cererea de a-şi "naţionaliza" imperiul financiar FININVEST. Câtă justificare istorică şi cât efect teatral exista în această replică se poate vedea foarte uşor, deşi relaţia intimă, stabilită în mintea patronului lui A.C. Milan pare destul de nebuloasă.

Ce se putea, deci, întâmpla, pe timpul lui Ceauşescu, într-o situaţie similară? Putea fi arestat un Triţă Făniţă pentru că făcea afaceri într-un mod neortodox, de neconceput pentru birocraţia comunistă. Putea fi condamnat la moarte un Ştefănescu, pentru că, de asemenea, găsise situaţia de a face bani mai mulţi şi mai repede decât o făceau întreprinderile de stat. Puteau fi, de asemenea, condamnaţi la moarte, nişte hoţi de porci pentru că - chipurile - subminau economia naţională. Şi aşa mai departe. Ce să fi făcut Ceauşescu cu un ipotetic Berlusconi autohton? Să-i confişte averea? Ce avere se putea face în România? Şi cum?

Nu. Cred că, mai degrabă, replica berlusconiană este o figură de stil în care Ceauşescu are semnificaţia abuzului total şi lipsit de recurs, ceea ce în parte este adevărat. Mai cred că în România lui Ceauşescu, bine "protejată" împotriva corupţiei de o securitate omniprezentă şi cu o clasă conducătoare care era singura căreia i se tolera un anumit coeficient de corupţie (sticle de whisky, cartuşe de Kent, chiolhanuri neplătite pe la cârciumi, diverse cadouri - totul la o dimensiune deplorabil de meschină), nu se putea întâmpla ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Italia lui Berlusconi. O Italie în care o întreagă clasă politică intră la zdup pentru uriaşa construcţie a unei corupţii ce a atins, practic, fiecare instituţie a statului, în care marile firme - inclusiv cele ale lui Berlusconi - îşi bazează enormele profituri pe la fel de enorme sume date drept mită, în care nu ştim câţi foşti prim-miniştri sunt daţi pe mâna justiţiei, în care personalităţi care au avut de spus cuvinte grele pe scena politică mondială sunt dovedite a fi fost înfrăţite cu Mafia, în care doar naivii ar putea crede că primul-ministru habar n-a avut de mânuirea banilor negri de către propriul său frate...

Nu, nu mai suntem România lui Ceauşescu, dar nici Italia lui Berlusconi nu suntem. E drept, de vreo trei ani încoace se agită steagul luptei împotriva corupţiei - o corupţie care există, desigur, care nu putea să lipsească într-o vreme de atât de dramatice schimbări, cu trecere de la un sistem autoritar la unul încă pseudodemocratic, în care instituţiile de forţă sunt slabe, iar sărăcia face ravagii. Îmi permit însă să cred şi să sper că corupţia din România lui Iliescu, ca să folosesc o sintagmă în ton, este o simplă gripă, pe lângă cancerul italian. O grijă de care unii vor scăpa, care altora le dă complicaţii majore, dar care nu va decima clasa noastră politică, aşa cum se întâmplă în Italia lui Berlusconi, unde primul-ministru care a dat cale liberă extremismului şi fascismului, riscă să devină el însuşi prada acestora. Corupţia românească rămâne cu mici, dar notabile excepţii - o corupţie de birou, de cabinet, de mic patrimoniu. Este, mai degrabă, o "privatizare" grăbite prin rapt, atât timp cât formele legale întârzie. Săptămâna trecută premierul Văcăroiu a anunţat o trecere hotărâtă la marea privatizare. Cu sau fără cupoane, această operaţiune va pune, într-un fel, capăt acestui rapt. "Corupţia de masă" din România va înceta, probabil, în momentul în care nu se va mai putea fura din avutul public, când acesta va fi trecut în mâini decise şi motivate să-l apere. Iată de ce anunţul dlui Văcăroiu - primit cu justificat scepticism, având în vedere precedentele - mă face să cred că nici nu ne mai aflăm în România lui Ceauşescu şi nici nu accedem (cel puţin deocamdată) spre Italia lui Berlusconi.


Un neaşteptat susţinător, de peste Ocean, al Guvernului!
Dl RICHARD SCHIFTER: "Reforma în România este acum o certitudine!"

În ceea ce priveşte compensaţiile pentru pagubele produse de aplicarea embargourilor, nu trebuie să ne aşteptăm Ia mare lucru din partea nimănui.

Vizita fulger întreprinsă Ia Bucureşti de către secretarul de stat al Consiliului de Securitate al SUA, Excelenţa Sa ambasadorul Richard Schifter, a actualizat dincolo de reţinerea şi rigoarea declaraţiilor oficiale faptul că "România reprezintă o putere de care trebuie să se ţină seama în politica estului european".
Sâmbătă seara, cu ocazia întâlnirii domniei sale cu jurnaliştii români, dl Richard Schifter a spus: "Ţara dv. reprezintă un factor de stabilitate în zonă... Apreciem eforturile guvernului de la Bucureşti care, în pofida unor condiţii vitrege, a reuşit depăşirea dificultăţilor etapei de tranziţie... Reforma în România este acum o certitudine". Acelaşi lucru, poate puţin mai detaliat, l-a susţinut oaspetele american şl după întâlnirea cu ministrul român al finanţelor, dl Florin Georgescu: "La ora actuală politica de reformă preconizată de premierul Nicolae Văcăroiu a înregistrat, după cum am constatat, o serie dc succese de natură să câştige încrederea şi din partea investitorilor americani"

Mai puţin "generos" s-a dovedit a fi secretarul de stat al Consiliului de Securitate când a abordat, în cadrul unei discuţii purtate în staţiunea Neptun cu şeful diplomaţiei române, dl Teodor Meleşcanu, problema compensaţiilor. "Într-adevăr România a înregistrat pierderi considerabile prin respectarea Rezoluţiilor ONU referitoare la Irak şi Iugoslavia. Cred însă că o politică economică justă asociată cu ajutorul furnizat de forurile internaţionale - FMI, Banca Mondială - va contribui decisiv la depăşirea dificultăţilor actuale". În finalul conferinţei de presă am încercat să aflăm dacă vizita dlui Schifter reprezintă un semnal pozitiv lansat Bucureştiului de către Washington: "Contactele administraţiei Clinton cu Bucureştiul au fost mai dese în ultimul timp. Şi, nu în ultimul rând aş dori să remarc coordonatele trasate privind dezvoltarea relaţiilor ameri-cano-române anul trecut, în iarnă, o dată cu vizita dlui Meleşcanu la Washington".

lulia TÂLVESCU


PL'93 a declanşat...
"LIBERALIZAREA" LIMBAJULUI POLITIC (OS)!

Pag. a