Publicat: 8 Martie, 2016 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1991

DE LA O ZI LA ALTA

• ROMII LA COTROCENI Ieri, preşedintele Ion Iliescu a primit pe Ioan Cioabă, preşedintele Partidului Romilor. S-a ridicat, cu acest prilej, problema înfiinţării unui teatru al romilor, la Sibiu şi s-a analizat cerinţa acestei minorităţi de a avea un reprezentant şi in Senat • PROCES. Partidul Democrat al Muncii anunţă printr-un comunicat semnat de domnul George Şerban că a introdus acţiune în justiţie împotriva celor ce ocupă şi folosesc abuziv sediul şi bunurile acestui partid, in baza fuzionării nelegale şi nestatutare cu fostul PCR • DELEGAŢIE. O delegaţie guvernamentală germană condusă de secretarul de stat parlamentar Klaus Beckman, a început ieri convorbiri cu delegaţia guvernamentală română condusă de domnul Anton Vătăşescu. Obiectiv principal — sprijinirea sectorului energetic • MER. Domnul Toma George Maiorescu, preşedintele Mişcării Ecologiste din România a explicat motivele părăsirii Convenţiei Naţionale pentru Instaurarea Democraţiei: realizarea obiectivului de admitere a României în Consiliul Europei şi necesitatea unei reale libertăţi de... mişcare a formaţiunii sale • RESPINGERE. Ministerul Muncii din Marea Britanie a respins permisul de muncă, obligatoriu pentru a fi admis ca jucător profesionist in această ţară, fotbalistului român Ştefan Iovan care intenţiona să încheie un contract cu formaţia din Liga secundă Brighton • LEGE. La 1 aprilie (nu e nici o păcăleală) intră în vigoare Legea privind impozitul pe salarii S.R.L. 

S.R.L. Mărturisim că ne-au făcut plăcere felicitările şi urările pe care ni le-au adresat zeci şi zeci de cititorii cu prilejul circumscrierii redacţiei noastre in rindurile celor care şi-au obţinut şi... independenţa economică. Cum însă s-au iscat fără voia noastră şi unele nelămuriri, considerăm util si facem precizarea că Editura "Libertatea" S.R.L. înseamnă pur şi simplu societate cu răspundere limitată. Deci, n-am intrat nici pe departe în subordinea altor publicaţii cum îşi exprimau temerile ciţiva cititori din rindurile celor care iubesc cu adevărat ziarul nostru, prima publicaţie liberă a Revoluţiei române.

Ziarul Libertatea din 8 martie 1991 pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

TREI SCRIITORI ACUZA:

Uniunea Scriitorilor s-a transformat într-un sultanat discreţionar!

— Către Consiliul de conducere al U. S. —    

Subsemnaţii, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, am luat cunoştinţă cu si fără surprindere de demisia d-lui Marin Sorescu din funcţia de redactor sef al revistei "Ramuri", precum si din Uniunea Scriitorilor. Cu mare surprindere deoarece, dl. Marin Sorescu, o personalitate cu adevărat inconfundabilă a literaturii române din toate timpurile este unul dintre cei mai importanţi şi mai cunoscuţi, in tară şi peste hotare, scriitori ai perioadei postbelice — poet, dramaturg, critic, eseist, prozator, traducător, distins cu numeroase premii interne si internaţionale, ultimul dintre acestea nefiind altul decît prestigiosul "Herder", recent acordat compatriotului nostru, chiar in ajunul declansării evenimentelor ce au dus la situaţia de fată. Cum se spune, una caldă, una rece... Fără mare surprindere, deoarece de la o vreme, în Uniunea noastră şi mai ales la nivelul conducerii ei superioare se petrec lucruri care nu pot să nu îngrijoreze. Am plecat de la Adunarea generală a scriitorilor din aprilie 1990 cu convingerea că Uniunea Scriitorilor nu va face politică, nu se va subordona nici unui partid, grup, forum etc. lăsînd în acelaşi timp membrilor ei deplina libertate de a opta pentru un partid sau altul, pentru un grup sau altul etc., de a avea convingeri politice, de a si le manifesta si chiar de a milita pentru ele. Scriitorii să rămînă însă în primul rînd scriitori si să-i privească pe colegii lor in primul rînd ca scriitori. A trecut de atunci un an. Si ce constatăm? Politicul si politica au invadat si mutilat viata noastră literară. Dihonia a intrat printre scriitorii aflaţi înainte de revoluţie în aceasi tabără. Una după alta, aproape toate revistele Uniunii Scriitorilor au devenit din literare — mai mult politice. Ca si cum sutele şi chiar miile de publicaţii violent politice n-ar fi fost de ajuns! Este cit se poate de evident că se repetă în momentul de fată grave, fatale erori ale trecutului, mai mult sau mai puţin apropiat, si totuşi aproape nimeni nu pare alarmat de acest lucru. Scriitorii sint din nou împărţiţi in "buni" si "răi“, după criterii extraliterare. Marginalizarea ei chiar pedepsirea celor politie neagreaţi de o revistă sau de alta se practică la lumina zilei şi fără ezitări (nu mai vorbim de remuşcări). Au reapărut detinători ai "adevărului absolut" si fanatici dispusi să-i "elimine" pe cei care gindesc aItfel decît ei. "Cadrismul" e în floare si credem că nu sîntem departe de un jdanovism invers! Formată dintr-un mic grup politic monocolor, conducerea "operativă" actuală a Uniunii Scriitorilor procedează samavolnic. Un fel de beţie a puterii pare să fi cuprins pe cei mai activi membri ai Comitetului director. Ne putem întreba: de unde atîta putere? Oricît de generosi am fi.

Semnează:

Valeriu CRISTEA, Fănus NEAGU, Eugen SIMION
6 martie 1991

K.O. 

În acerba dispută (vreo 6000 de concurenţi) pentru titlul de cea mai murdară stradă bucureşteană, se zice că Sărindarul — datorită pilei pe car o are la directorul Domeniului Public, instituţie cu sediul pe această stradă — are mari şanse de a ocupa un loc fruntaş.

EVRIKA

ADEVĂRUL DESPRE "AFACEREA PLICURILOR !“ Intr-unul din numerele noastre viitoare vă vom oferi dezvăluiri de senzaţie în legătură cu o afacere "ciudată", montată de... "ADEVĂRUL!" O nouă filă — proprie — la "Corupţia în serial" redactată de înşişi onorabilii succesori ai "organului", într-o manieră deloc singulară.

GURA LUMII

INFORMATII PENTRU CARE UNII BAGĂ, TOTUŞI, MÎNA ÎN FOC!

■ PREMIANŢII

(Urmare din numărul trecut)

Ca si in alte împrejurări, dl. Iuga — evident in numele "executivului" său (s-a văzut în cazul Mihaela Mihai în ce măsură se consultă cu acest organism!) — face consideraţii ce s-ar dori de specialitate în materie de"actualităţi": cîte echipe mobile (suficiente) si bine echipate stau la dispoziţia ziariştilor din acest departament, cite care de reportaj sînt răspîndite prin tară si cum puteau ajunge ele si la Iaşi şi la Timişoara etc. Cu alte prilejuri, acelaşi laureat al "democratizării“ informaţiei a reuşit să... dezinformeze într-un mod, desigur democratic. Ne amintim aprecierile sale privind (des)calificarea conducerii Televiziunii, a unor departamente pe cele provocate de cazurile Pumnea, Ţurcanu si altele la care Parlamentul i-a oferit răspunsuri clare şi aşa cum se ştie, neconforme cu afirmaţiile sale.
În rest, vocabularul noii, limbi de lemn, care-i caracterizează pe unii astăzi, (şi dl. Ţuga se află printre ei): "modul de reflectare a realităţilor din Iaşi si Timişoara de către Departamentul Informaţii este o acţiune deliberată de dezinformate şi manipulare gravă a opiniei publice din ţară şi din străinătate(?!), aducind, în acest fel, prejudicii morale şi financiare (?!) instituţiei şi continuînd, de fapt, acţiunile similare ale acestui departament..." etc., etc.
Ar fi firesc ca cineva din acest departament al jurnalului T.V să facă aprecieri asupra specialităţii tehnice (care o fi?) a d-lui Iuga şi să le încredinţeze presei.
Dacă jignirile pe care, în mod repetat, dl. Iuga Ie-a adus (şi continuă să le aducă) unora dintre colegii săi ar fi grupate într-un volum, ele ar putea încropi o operă publicistică (in primă ediţie) a acestui vajnic şi veşnicluptător pentru dezordinea Televiziunii din care s-ar vedea, cit de mult a contribuit el la "democratizarea informaţiilor."

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 8 martie 1991 pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

DOUĂ ORE ÎN DIALOG CU NICU CEAUŞESCU LA PENITENCIARUL JILAVA

"Dacă joci cu cărţile pe fată, pierzi tot timpul“ (IV)

• Trebuie să ştiţi puţină istorie • El a făcut datoriile şi acestea trebuiau plătite • In 1984 am spus că Postelnicu trebuie schimbat • Dacă aveam un miliard de dolari acuma nu discutaţi cu mine aici • Nu mai au nevoie de serviciile mele, bine...

DOUĂ ORE IN DIALOG CU NICU CEAUŞESCU LA PENITENCIARUL JILAVA

"Dacă joci cu cărţile pe faţa, pierzi tot timpul" 
N.C.: Nu dintotdeauna, fiindcă trebuie să ştiţi puţină istorie. Maică-mea se ocupa de politică mai intens de la începutul anilor 1980. Bun. A intrat în politică în 1972 şi pînă în 1979, influenţa ei a fost redusă.

Rep.: Nu aţi văzut caseta procesului. Dar din ea se vede că atitudinea mamei este diferită de cea a tatălui. E mult mai puternică. Ea este aceea care la un moment dat spune că: »Să nu mat răspundem, că acesta este un proces fals“. Şi de aici ideea că mama dvs. conducea dialogul.

N.C.: Nu ştiu. Nu am văzut caseta.

Rep.: Dar cum explicaţi că tatăl dvs. era influenţat ?

N.C. : Nu, explicaţia e foarte simplă. Dvs. care trăiţi in România legînd lucrurile vă puteţi da seama foarte simplu. Fenomenul 1980—1981. Noi a-veam cam 1.1 miliarde dolari datorii externe. De aici a plecat totul. După părerea mea. Adică ascendentul a pornit de aici. Adică el a făcut datoriile şi acestea trebuiau plătite. Dacă analizaţi bine la noapte vedeţi că...

Av.: In Revoluţie e drept am intrat fără datorii.

N.C.: Am intrat cu 5 miliarde in plus. Plus că aveau să ne dea alţii nouă. Acum avem noi încă 5 de dat. Aveam de la libieni, de la ruşi 1 mi-liard jumate şi două milioane jumătate din alte părţi — creanţe. Acum avem după ce am citit 5 miliarde datorii. A doua problemă a ascendentului a fost în consideraţia lui taică-meu. Răspunzând de cadre, nu numai de stat, a adus o serie întreagă de oameni care nu îşi aveau duipă părerea mea chemarea în funcţiile respective. Puteau să fie foarte buni in
totul altceva. A treia problemă a fost securitatea. În 1984 am spus că Postelnicii trebuie schimbat.

Rep.: Cine nu a vrut, mama?

N.C.: Nu pentru că nu ati discutat cu mama. Numai că după aceea, Postelnicu a fost avansat; a fost făcut membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC UTC. În felul acesta vă puteţi da seama de influenţa foarte mare pe care o aveam eu în viaţa politica.

Rep.: Se vorbeşte mult de faptul că familia avea foarte mulţi bani care erau depuşi în străinătate. Unde se afla acestia?,

N C.: Întrebarea aceasta mi-a pus-o şi procuratura. Se vorbea de un miliard de dolari. Sa va dau acelaşi răspuns pe care l-am dat şi procurorului. Daca aveam un miliard de dolari acuma nu discutaţi cu mine aici. Mă gindeam dacă vă dau aprobare să vă apropiaţi. Logic, nu? Cea mai mică dobînda e de 7 la sută. La un miliard înseamnă 70 de milioane. Cu 70 de milioane te poţi descurca, aşa că nu aţi fi discutat cu mine aici.

Rep.: Se spune că banii sint în Elveţia.    

N.C. : Se spune că banii sînt în Elveţia, dar numai că trebuie să se mai spună un singur lucru. Pe care nu-l spune nimeni. Că statul român trebuie să plătească acum fiindcă a cerut statului elveţian să caute conturile. Şi nici o bancă nu îţi caută pe gratis. Dar de asta nu vorbeşte nimeni. Cit trebuie să plătească? Dar ceea ce este interesant după părerea mea este faptul că noi am dat un miliard de dolari ajutor englezilor, unei firme engleze. Mi se pare că în vară. S-a dat la Rolls-Royce un miliard de dolari credit.
Av.: A fost in presă?

N.C. : Sigur că a fost în presă, eu nu puteam să aflu.

Av.: Nu ai un SRI-ist.

N.C.: Dacă aveam un serviciu Special de informaţii nu eram aici. Iar acum facem 
mare tapaj şi publicăm în toate ziarele că ne dau F.M.I. 700 - 800 milioane dolari. Dar dacă îi împărţim la 22 de milioane de oameni, cât or mai fi rămas, că aveam 23 de milioane, dar dacă 800.000 au plecat? Faceţi socoteala cam cit lese pe cap de locuitor.

Rep.: Cum de nu aţi încercat să fugiţi din tară în decembrie 1989?

N.C.: Foarte simplu. Am spus-o şi în proces. Între Bucureşti şi Sibiu e mal aproape decît intre Sibiu şi Arad.

Av. : Nici nu ţi-a trecut prin cap!

N.C. : Nu, dacă imi trecea prin cap plecam. Dar dacă era aşa, nu vă mai cunoşteam.
AV. : Ce pierdere.

N.C. : Bun. Bag la cap. 

Av.: Mi-m pierdut orice linişte. Asta-i adevărul    !

N.C.: Bun. Îi spun eu lui Anda...

Av.: Procesul ăsta pe mine m-a îmbolnăvit. 

N.C.: Deci eu stiam cu mult înainte de a pleca de la Sibiu de plecarea părinţilor mei din Bucureşti. Nu ştiu dacă am fost eu primul care am aflat, dar in orice caz am aflat intimplător.

Av.  Nu poţi fi prinţul de vreme ce ţi-au spus din Bucureşti. 

N.C.: Am sunat la cineva care mi-a spus că au plecat. În orice caz, — unde an citit — am citit intr-un ziar, încercarea de fugă din ţară a părinţilor. Nimeni nu încearcă să fugă spre interiorul ţării. Toată lumea încearcă să fugă in afară. Dar mă rog asta e cu totul altceva. Una din cauzele de acuzare a părinţilor. Din punct de vedere geografic chiar dacă ei nu ştiau, pilotul trebuia să ştie. Ştiam că Iliescu trebuia să vorbească la radio. Din cîte auzisem. Îl cunoşteam. Mă rog, mă duc, discut cu oamenii care sînt acuma, mai au nevoie de serviciile mele, bine. Nu mai au nevoie de serviciile mele, de asemenea, bine! Imi văd de treaba mea.

Av.: Ce înseamnă.

N.C.: Să-mi văd de treaba mea? 

Av.: Da. 

N.C.:  N-am facultate? N-am... ? Biofizica. Dacă vă interesează.

Gabriela STANCIU
Foto: Gabriel MIRON

Ziarul Libertatea din 8 martie 1991 pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Ziarul Libertatea din 8 martie 1991 pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire

Corespondentă din Geneva:

"CAZUL MAZILU!": RĂNIT CU... LAMA DE RAS, CHEAMĂ MAI ÎNTÎI PRESA ŞI, DUPĂ DOUĂ ORE, POLIŢIA!

Emoţia stîrnită mai ales în rîndul membrilor emigraţiei române după anunţul tentativei de asasinat împotriva lui Dumitru Mazilu s-a risipit cu mare rapiditate după mai puţin de 24 de ore.
Presa elveţiană a tratat evenimentul cu suspiciune, în coloanele rubricilor de fapt divers. Astfel, "La Suisse" de ieri spune: "Fost număr 2 român, Dumitru Mazilu, agresat de doi necunoscuţi marţi seară la domiciliul său genevez; este în afara oricărui pericol. Rănile sale sînt superficiale. In stadiu, de anchetă, afacerea comportă numeroase chestiuni ce ridică semne de întrebare. Faptele se afla la domiciliul său din str. Miremont 32, marţi seara. Către orele 19, doi oameni cu fetele acoperite de cagule, unul înalt şi altul scund, au intrat în casă. Cum? întrebarea rămîne pentru moment fără răspuns. Se ştie că nu există urme de efracţie, iar domnul Mazilu afirmă că nu el le-a deschis. Cei doi i-au lovit şi l-au zgiriat cu o lamă deras. PROCEDEU STRANIU. Domnul Mazilu şi-a anunţat mai întîi un prieten din Zurich, care la rîndul său a alertat presa. Doar către orele 21,25 a fost anunţată şi politia. Procedeul este straniu. În caz de agresiune, primul reflex al victimei este să cheme poliţia. Ancheta va trebui să stabilească cu prioritate răspunsul la această întrebare. În urmă cu mai multe luni, Mazilu a semnalat că ar fi primit scrisori de ameninţare. Dumitru Ionescu, preşedintele Asociaţiei foştilor deţinuţi politici români din Geneva a adăugat amănunte picante: "Domnul Mazilu a fost bătut cu o bară de fier utilizîndu-se săculeti cu nisip pentru a nu se lăsa urme pe corp“ (!?). Un alt cotidian — "Journal de Geneve" tot de ieri, se întreabă: "Servicii secrete române la Geneva?“, manifestînd şi el rezerve fată de veridicitatea acestui episod: "După propriile sale declaraţii, doi necunoscuţi, mascaţi şi înarmaţi au pătruns în apartamentul său spre ora 19. L-au lovit violent, l-au rănit la figură şi pe corp cu lame de ras. La poliţie toată lumea s-a mirat de ce domnul Mazilu a solicitat o ambulanţă abia la ora 21.35, după ce mai întîi solicitase prezenta presei". Pentru a se conchide: "Locul lui D. Mazilu în cadrul opoziţiei române este acum foarte marginalizaţ, iar trecutul său extraordinar de controversat. De fapt, înainte de a se opune lui Ceauşescu, el a desfăşurat o solidă carieră diplomatică în slujba regimului, si una de profesor la Şcoala de Securitate de la Băneasa".    
Pînă la încheierea cercetărilor efectuate de poliţie, puţini dintre observatorii acestui caz se mai îndoiesc de faptul că toată afacerea a fost montată într-un mod penibil de neglijent, de către Dumitru Mazilu însuşi. De ce? Probabil că din moţive de... marginalizare şi din dorinţa de a reveni în prim-planul scenei politice. Lucru pe care intr-un fel l-a şi reuşit.

Geneva, 8 martie 1991 
Mircea PETRUŢ

Tratatul de la Varşovia a fost îngropat de est-europeni

Uniunea Sovietică si foştii săi sateliţi au hotărit să lase deoparte problemele si suspiciunile si să dizolve structura militară a Tratatului de la Varsovia. 
Acest eveniment constituie o fază importantă în remodelarea Europei pe măsură ce noile ţări independete din Europa centrală si de răsărit se reorientează către partea occidentalizată a continentului, sperînd să devină membre ale Comunităţii Europene si să edifice un sistem de securitate paneuroneană.
Uniunii Sovietice se întreabă ziarul.
El a acuzat, de asemenea, că "reprezentanţi ai CIA i-au convins pe colegii polonezi să se dedea la provocări" împotriva militarilor din grupul de nord al armatei sovietice (forţele staţionate în Polonia). Aceasta ar putea fi o referire la cea mai recentă dispută, în cadrul cărcia generalul Viktor Dubinin, comandantul sef al forţelor sovietice din Polonia, a retras permisiunea — pe care o acordase cu cîteva zile înainte — ca inspectorii polonezi să verifice două baze sovietice pentru arme chimice.
Ministrul polonez al afacerilor externe a caracterizat atitudinea generalului drept "inadmisibilă" si a subliniat că Uniunea Sovietică este obligată să permită aceste inspecţii ca semnatar al Convenţiei de la Geneva privind interzicerea armelor chimice. Ministerul face demersuri la Moscova în legătură cu această situaţie.
O sursă occidentală din Varşovia a sugerat că Uniunea Sovietică întimpină adevărate dificultăţi politice în justificarea refuzului său de a nu-si retrage trupele din Polonia timp de încă trei ani si pare a fi în căutarea unei explicaţii". Afirmaţia privind spionajul pare a fi o încercare de a explica poporului sovietic, de ce est-europenii s-au întors atît de repede împotriva comunismului, a declarat sursa amintită.
Oficialităţi guvernamentale de la Praga, Budapesta si chiar Varşovia, în pofida disputei privind retragerea, resping cu hotârîre sugestiile că militarii sovietici si conservatorii de la Moscova, tot mai încrezători în sine ar putea dori să recîstige controlul militar al foştilor lor sateliti. De ceea ce se tem ei, totuşi, este dezordinea din Uniunea Sovietică, disfuncţionalităţile economice si mai mari si exodul de refugiaţi, impreviziunea politică si reacţiile emoţionale de genul celor manifestate în Polonia.
Din acest motiv, "triunghiul" polono—cehoslovaco—ungar a încercat din răsputeri în cadrul întîlnirii la nivel înalt de la Visegrad să accentueze că această formă de cooperare politică si economică nou înfiinţată nu este îndreptată împotriva nimănui — adică a Moscovei.

"THE INDEPENDENT"