Publicat: 9 Ianuarie, 2015 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1990?

Setea de adevăr

Nu putem nega evidenţa: cozile mai există! Dar dacă pînă de curînd, chinuitoarele şi adeseori lipsitele de speranţe cozi la alimente se micşorează, a crescut în schimb lungimea şirurilor de oameni care aşteaptă nerăbdători în stradă pentru a-şi procura un alt fel de hrană - cea sufletească, oferită de citirea ziarelor.

Oamenii (mă feresc să-i înglobez cumva în dispreţuitorul termen de "populaţie" folosit în viaţa cotidiană de limbajul bolovănos al dictaturii, spre deosebire de acel de "popor" cu care eram gratificaţi doar în declaraţiile patriotarde) resimt acum o neostoită sete de informaţii. Vor să afle. Vor să ştie, să fie prompt informaţi pentru a se simţi pe deplin părtaşi la marile, continuele, tulburătoarele prefaceri politice si sociale, realizate sau în curs de realizare pentru binele lor, al nostru, al tuturor.

De fapt oamenii noştri au vrut dintotdeauna si ştiu ce se intîmplă in jurul lor, ce se intimplă si ce perspective se profilează in evoluţia existenţei lor. Dar cine (poate doar veştile sosite pe calea undelor de peste hotare) să le fi furnizat datele necesare, cînd presa - şi în general mass-media - monocordă, monotonă, cenuşie, săracă in conţinut, supusă pînă la umilinţă indicaţiilor unor vătafi de diferite grade ai regimului dictatorial le bara cu străşnicie accesul la realitate, la adevăr? Nimic scris şi mai ales tipărit oficial (era ura principiu strict, derivat al "logocratiei" totalitare) nu trebuia să lase să răzbată o cit de palidă imagine veridică a tristei vieţi ce ne-o condiţiona ceauşismul. E de mirare oare atunci că ziarele ce apăreau la noi, mai ales cele aşa-numite "oficiale", reflectînd pe larg inepţiile plenarelor, congreselor şi consfătuirilor de diverse calibre, nenumăratele "vizite"     de tot soiul - îşi vedeau tirajele scăzînd (în timp ce "retururile" creşteau)? Lumea era sătulă de falsitatea ştirilor din diferite domenii de activitate, de sforăitoarele laude adresate tiranului, de "epocalele realizări" ca şi de elucubraţiile sale "de inesti-inabilă valoare teoretică şi practică"; sătulă pînă peste cap, dar rămînînd setoasă de adevăr (mărturisesc că, personal, de cîţiva ani, în absenta unor îndatoriri profesionale mai stringente, nu răsfoiam ziarele decît pentru a studia cu curiozitate "tehnica" pseudo-gazetărească de redactare a materialelor menite să dezinformeze masele, să înceţoşeze gîndirea acestora).    

Şi iată, a venit ziua acestei măreţe, de nestăvilit răbufniri a mîniei populare, ziua minunatei Revoluţii a tineretului cînd cu preţul jertfei supreme a zeci de mii de oameni am fost eliberaţi de teamă, de înrobire politică, socială, mentală. Glorie nepieritoare tuturor celor care au desăvîrşit acest miracol îndelung aşteptat!

Prin sacrificiul Ior, presa noastră, ca să ne referim doar la ea, are acum porţile larg deschise spre rostirea adevărului. A adevărului, numai a adevărului, a întregului adevăr (pentru că un adevăr exprimat doar în parte lasă cîmp liber îndoielilor, nesiguranţei, minciunii). Nouă tuturor celor care slujim Revoluţia prin condei - şi desigur si purtătorilor cuvîntului vorbit - ne incumbă sacra datorie de a lupta pentru triumful acestui adevăr integral, pentru a-l face accesibil maselor de oameni avizi de a-l cunoaşte. Să-l rostim, deci, fără violenţă, dar răspicat, cu toată obiectivitatea, fără teama de replică. Nu mai avem tabu-uri, n-avem nimic de ascuns şi nici de cine să ne ascundem. Să înfierăm necinstea, demagogia, impostura; să fim, cînd trebuie, aspri - dar nu nedrepţi. Să ocolim formulările -clişeu şi vorbele mari - destul ne-au bombardat cu ele tiranul şi slugile sale; să spunem lucrurilor pe nume, de la inimă la inimă, pe înţelesul tuturor, dar nu cu două înţelesuri.

Astfel, sper, ne vom apropia de puritatea învestiturii noastre reînnoite de crainici ai adevărului!

C. DIAMANTOPOL

AZI 

Un copil de 9 ani elev în clasa a lll-a întreabă: "Cum se va numi epoca viitoare? Şi cît timp va dura?"


Pag. a 2-a​


Chestiunea zilei

​Caricatură de ANDO

Am tăcut destul

Am tăcut prea mult timp. Din frică. Ascultam ruşinat despre actele de curaj ale acelor intelectuali care ne-au făcut să mai păstrăm speranţa. Eu însă tăceam. Este adevărat că am vorbit prin unele dintre spectacolele mele. Am vorbit prin "Meşterul Manole", prin "Măsură pentru măsură", prin "Hamlet", prin "Matca", "Timon din Atena", "Amadeus" şi altele.

Spectatorii nu au ştiut niciodată prin cîte spaime, prin cîte discuţii sau convocări în miez de noapte au trecut oamenii teatrelor în preajma unor premiere. Pasaje tăiate, idei ciopîrţite, decoruri refăcute, idei înlocuite. Şi totuşi eu am tăcut. Şi ceea ce este mai rău, am început să tac şi ca artist. Obosisem. Şi atunci am montat multe spectacole dorind numai să fiu lăsat în pace. Şi aşa s-a lăsat o lungă tăcere în spectacolele mele. Acum cind tăcerea a fost alungată, vreau şi pot să-mi reaud glasul. Fie ca spectacolele pe care le montăm să vorbească liber unor spectatori liberii.

DINU CERNESCU

S. O. S. CULTURA !

La Teatrul "Nottara" in avanpremieră, despre primul spectacol necenzurat

La Teatrul "Nottara" stăm de vorbă cu tînărul regizor DO-MINIC DEMBINSKI care, în ajunul Revoluţiei, trebuia să prezinte în vizionare (de fapt cenzurii) spectacolul său cu Henric al IV-lea de Luigi Pirandello.

- Dacă mai trebuie să repet o scurtă perioadă (sper ca spre sfirşitul lunii să vă pot invita la premieră), faptul se datoreşte morţii actorului Mircea Anghelescu, deţinătorul unul rol important, preluat din mers, cu probitate profesională demnă de tot respectul (căci e lesne de înţeles că nu va avea timp să-şi construiască la fel de temeinic personajul) de Alexandru Repan. Spun sincer, fără să fac pe eroul, că nu ştiu dacă (şi în ce fel) am fi trecut de vizionare. Spectacolul nostru (cai şi "Mizantropul" şi altele de acest fel) este o denunţare a puterii totalitarismului.

- Ce idee a diriguit concepţia regizorală?

- Cea a bufonului universal care pune mina pe putere. N-am intenţionat un spectacol de iluzii şi bancuri politice, întrucît cred că cultura autentică nu poate face rabat estetic prin glume politice, acestea coborînd valoarea unei Opere, discreditînd însuşi adevăratul ei mesaj politic.

- Pe ce aţi pus accent montind piesa lui Pirandello?
- Autorul pune in prim plan factorul psihologic, nebunia personajului principal. Eu am schimbat intrucîtva accentele, arătînd că nebunia lui Henric al IV-lea este cauzată de laşitatea, cointeresarea materială ale unui grup social concentric lui, care-l transformă într-un tip de dictator, bîntuit de bufonerie şi mesianism, avind ideea salvării lumii, pe care de fapt o întunecă şi o arestează. Chiar decorul lui Mihai Mădescu închipuie un ospiciu-puşcărie, unde aşa-zişii salvatori ai lui Henric devin prizonierii lui.

- Cu cine aţi mai colaborat la realizarea spectacolului?
- Cu Victor Vlase, autorul coregrafiei, şi cu George Marcu, autor al benzii sonore. Personajul titular l-am încredinţat Iui Adrian Pintea, un actor care, în etapa lui de maturitate artistică, a dobîndit un rol pe care sînt convins, îl merita. În alte roluri importante vor juca Alexandru Repan, Viorel Comânici, Camelia Zorlescu, Anda Caropol.

- După cîte ştim, două dintre spectacolele pe care le-aţi montat la Teatrul din Constanţa - "1 Aprilie", după schiţe de Caragiale (1988) şi "Conu Leonida faţă cu reac-ţiunea", al     aceluiaşi autor (1984), v-au fost oprite. Al doilea, după prezentarea Ia Festivalul de teatru scurt de
la Oradea, unde vi s-a acordat premiul III, retras şi el... Cum vă simţiţi la întîia premieră necenzurată?

- Am şi eu, pentru prima oară, sentimentul libertăţii, pe care-l avem, de fapt, toţi, după Revoluţie. O Revoluţie care am deplina convingere (n-aş putea crede altfel), va repune în drepturi şi va promova valorile, competenta în toate domeniile, deci şi în artă.

- Proiecte?

- În zilele Revoluţiei, observînd şi ascultînd oameni, dialogînd cu ei, am simţit că trebuie, că e foarte necesar să se nască, într-un timp cit de scurt, noi mijloace de expresie teatrală şi dramaturgică. Una dintre aceste modalităţi tred că va fi ieşirea spectacolului, din cadrul oficializat al teatrului, în piaţă, în uzină, in universitate, oriunde există grupuri spirituale vii. Acolo unde dictatura ne obliga să mergem, dar nu pentru a spune adevărul, ci pentru a minţi, pentru a mistifica realitatea: firesc, oamenii ne întorceau spatele, iar noi ne compromiteam ca artişti. Am, deci, în proiect un spectacol pe care să-l prezint dincolo de sala teatrului, şi pe care vreau să-l realizez cu studenţi de la I.A.T.C., din clasa anului III a lui Mircea Albulescu.

Eugen COMARNESCU


​Pag. a 3-a

(Text prescurtat)

DECRET-LEGE privind regimul paşapoartelor şi al călătoriilor în străinătate

În vederea asigurării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:

Art. 1 - Cetăţenii români, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sex, limbă, religie, convingeri politice, ocupaţie, se bucură de dreptul de a călători liber in străinătate.

Art. 2 - Fiecare cetăţean român are dreptul la eliberarea unui paşaport pe baza căruia să poată călători in străinătate, vizele române de intra-re-ieşire fiind desfiinţate.

Prin hotărire a guvernului se vor stabili sumele ce se asigura, prin schimb valutar, cetăţenilor români care călătoresc peste graniţă.

Art. 3 - Dreptul de a călători liber în străinătate nu poate face obiectul unor restricţii exceptind cazurile prevăzute in prezentul Decret-lege.

Art. 4 - Documentele pe baza cărora cetăţenii români pot călători in străinătate sint: paşaport diplomatic, paşaport oficial, paşaport simplu, titlu de călătorie, precum si alte documente emise de organele competente potrivit legii (carnet de marinar, permis de călătorie pentru micul trafic de frontieră şi trecerile simple etc.).

Art. 7 - Paşapoartele cetăţenilor români se emit pe o perioadă de 5 ani şi se pot

prelungi pînă la 10 ani de la data emiterii.

Art. 9 - Persoanelor apatride care domiciliază in România Ii se eliberează, la cerere, paşapoarte de persoane fără cetăţenie, care dovedesc identitatea titularului si conferă dreptul de călătorie în străinătate. Valabilitatea acestui document este de 2 ani, cu posibilitatea de prelungire succesivă pînă la 10 ani.

Art. 12 - (1) - Paşapoartele se eliberează, la cerere, persoanelor care au împlinit virsta de 14 ani.
(2) - Copiii care nu au împlinit virsta de 14 ani vor fi înscrişi in paşapoartele însoţitorilor. In cazul cînd călătoresc neînsoţiţi se eliberează paşapoarte individuale.

Art. 13 - Paşapoartele simple, paşapoartele cetăţenilor români cu domiciliul in străinătate, paşapoartele persoanelor fără cetăţenie şi titlurile de călătorie pentru cetăţenii străini aflaţi in România se eliberează, la cerere, de către Direcţia pentru paşapoarte şi evidenţa străinilor, precum şi de compartimentele teritoriale ale acesteia. Ele se păstrează de titulari.

ATt. 16 -     Se refuză eliberarea paşaportului, iar cind acesta a fost eliberat se dispune retragerea sau anularea lui în următoarele situatii:

(a) - cînd împotriva persoanei în cauză a început urmărirea penală ori este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate;
(b) - dacă persoana în cauză este urmărită pentru debite către stat, - persoane juridice sau fizice, iar achitarea acestora nu este garantată;
(c) - cind solicitanţii sînt cunoscuţi pe bază de fapte confirmate că desfăşoară activităţi care afectează ordinea şi stabilitatea publică, precum şi bunele moravuri.

Art. 17. - (1) Paşapoartele simple se eliberează de către Direcţia de paşapoarte şl evidentă a străinilor si organele sale teritoriale în termen de cel mult 20 de zile de la data depunerii cererii.
(2) - In caz de deces, afecţiuni medicale grave ale unei rude apropiate, citare într-un proces, efectuarea unui tratament medical de urgentă şi alte situaţii justificate, cererile pentru eliberarea unui paşaport vor fi soluţionate în cel mult 3 zile.
(3) - Cererile pentru eliberarea de paşapoarte din partea cetăţenilor români care doresc să-şi stabilească domiciliul in străinătate vor fi soluţionate de Direcţia pentru paşapoarte şi evidenta străinilor, în termen de cel mult 3 luni. Cererile aflate deja la Direcţia pentru paşapoarte şi evidenţa străinilor vor fi rezolvate în termen de 20 de zile de la data emiterii prezentului Decret.

Art. 18 - (1) Refuzul eliberării, retragerea sau anularea paşaportului trebuie să fie motivate şi comunicate în scris solicitantului în termen de 15 zile de la data luării acestei măsuri. Neeliberarea paşaportului in termenul prevăzut de prezentul Decret-lege echivalează cu refuzul eliberării.
(2) - Persoana nemulţumită de măsura luată poate face contestaţie la organul ierarhic superior celui care a luat hotărîrea. Contestaţia trebuie rezolvată în termen de 15 zile de la înregistrarea ei.
(3) - Dacă solicitantul nu este multumit de soluţia dată sau contestatia nu este rezolvată în termenul prevăzut la alineatul precedent, acesta se poate adresa instanţelor judecătoreşti locale.

Art. 30. - Decretul     nr. 156/1970 privind regimul     paşapoartelor cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentului Decret-lege se abrogă.

Art. 31. - Direcţia pentru paşapoarte si evidenţa străinilor se subordonează ministrului de interne.

Aflăm de la Poliţia Capitalei

• Atentau Ia buzunarele cetăţenilor. În ultimele zile, lucratorii politiei au reuşit să surprindă şi să reţină mai mulţi indivizi care, profitînd de aglomeraţia din mijloacele de transport in comun sau din magazine, jefuiau buzunarele cetăţenilor. Intr-un vagon de metrou, de pildă, a fost imobilizat, după comiterea unei asemenea fapte, Dumitru Emil Preda (strada Ciucea nr. 8). A fost, de a-semenea, depistată Doina Boseu (str. Berzei nr. 64) care, în magazinul "Unirea" furase din buzunarul unei eleve suma de 400 de lei. În toate asemenea cazuri, legea va fi aplicată cu fermitate. Ţinind cont de pericolul social deosebit pe care îl reprezintă acest gen de delicte, poliţia Capitalei apelează pe această cale la cetăţeni, solicitîndu-le sprijinul pentru depistarea hoţilor de buzunare. Poliţia cere să fie sesizată, la telefon 055, ori de cite ori cetăţenii remarcă prezenţa în zonele aglomerate, a unor grupuri de inşi dubioşi.

• Atenţie la sursele de incendiu. Vremea geroasă din ultimele zile i-a făcut pe mulţi să solicite la maxim diverse obiecte de încălzit. Din nefericire, s-au înregistrat şi neglijenţe tragice. In str. Tămîioarei, de exemplu, o lampă de petrol nesupravegheată a dus 

la incendierea locuinţei, împrejurare în care o persoană în vîrstă a decedat. O nenorocire asemănătoare s-a petrecut în str. Mitropolit Dosoftei, unde o sobă supraîncălzită a provocat un incendiu ce a cauzat moartea, prin intoxicaţie cu oxid de carbon, a unui lor catar. Aşadar, atenţie!

• Cine poate da relaţii? Copilul din fotografia alăturată se numeşte Anghel Silviu Ionel şi este născut în luna aprilie a anului 1986. A dispărut de la domiciliul său, din str. Co-
băicescu nr. 5, la data de 16 octombrie 1988. Nu a fost găsit nici pînă astăzi. Este blond, avea codiţe, era îmbrăcat într-un pulover de lină cu dungi albe şi gri orizontale. Cei ce pot da relaţii în legătură cu soarta băieţelului sînt rugaţi să telefoneze poliţiei la 055.

V. V.


Pag. a 4-a

Petre Roman la Sofia

SOFIA - Primul ministru al României, Petre Roman, a sosit ieri, la Sofia, în fruntea unei delegaţii guvernamentale. Delegaţia română va participa la a 45-a sesiune a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), ale cărei lucrări vor începe astăzi, relatează - trimisul Rompres în capitala bulgară.

Primim la LlBERTATEA

La Bucureşti se redescoperă cotidianul. Se trăieşte

Plecînd din Paris la 20 decembrie 1989 într-o călătorie sentimentală în ţările din Est, pînă în România, am fost surprins pe parcurs de evenimente ca acel din Bucureşti.

Ca foarte mulţi, am fost pătruns, în acelaşi timp, de teamă şi de o bucurie imensă. Ajuns în Bucureşti, am trăit alături de prietenii mei emoţia produsă de solidaritatea umană manifestată pe toate meridianele lumii faţă de poporul român. Dar avînd în vedere reacţia pe care am observat-o la unii dintre compatrioţii mei am simţit cît de străină este pentru ei realitatea Estului, realitatea românească. Pentru a nu aminti amestecul canalului TV FR 3, care a uimit pe români (s-ar fi putut crede că ei ar avea de învăţat şi de aflat mai multe de la Paris decît de la Bucureşti asupra propriei lor istorii) eu voi scoate la suprafaţă ceea ce am putut să văd: aceşti vizitatori n-au înţeles de ce în seara de 31 decembrie străzile erau goale; de ce nu a fost "sărbătoare". Dar aici, la această oră, sărbătoarea ar fi fost un lux. Poporul, el, într-adevăr intră acum într-o eră nouă, cu gravitatea celor care au aşteptat-o atita vreme.

S-ar naşte întrebarea de ce a fost nevoie de atît de mult timp pentru a schimba un regim, în timp ce, în cîteva ore, o ţară întreagă a ieşit la suprafaţă din cavoul istoriei. Aceasta înseamnă să-I gnori ceea ce generează deceniile pline de "teroare, obidire, privaţiuni. Inerţia în care te afundă ele aduce mai degrabă a moarte decît a viaţă. A trebuit odată să se prăbuşească în întregime unul dintre cele mai formidabile sisteme de alienare a omului din istoria sa, pentru ca poporul român să-şi arate curajul, dar şi demnitatea, maturitatea sa.

La numai cîteva zile după căderea dictaturii, toţi oamenii de aici sînt conştienţi de ceea ce le rămîne de acum înainte de făcut: totul trebuie refăcut!

"Credeam că ştim ce înseamnă libertatea - îmi mărturiseşte un student român, prieten de-al meu - dar astăzi mă simt derutat, nu mai ştiu ce este. Trebuie să reînvăţăm sensurile acestui cuvînt". Dar faptul că tineretul îşi pune asemenea întrebări este de bun augur, pentru democraţie.
Că această mişcare a fost spontană nu putem să negăm şi nici măcar să ne îndoim. Dacă ar fi fost altfel, ar fi eşuat.    

In momentul în care la fiecare colţ de stradă al Bucu-reştiului ard lumînărî în omagiul celor care s-au sacrificat, înţelegem că este ceasul reculegerii. Va urma cel al reconstrucţiei. Oamenii de-abia se trezesc. Ziarele circulă necenzurate, trec din mînă în mînă. Oamenii îşi vorbesc deschis, se întîlnesc. Se redescoperă cotidianul. Se trăieşte.

SAMUEL BRUSSELL

scriitor francez

Autorul mulţumeşte doamnelor Aura Toaber şi Cornelia Pişcu pentru traducerea în româneşte.