Publicat: 9 Iulie, 2019 - 00:00
Care erau subiectele zilei în urmă cu un sfert de secol, în 1994?
Libertatea din 9 iulie 1994

 

TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

STABILIZAREA DESTABILIZATOARE

Îmi amintesc sentimentul cu care, prin '50, părinţii mei s-au întors acasă având în palmă monedele strălucitoare pe care le primiseră în schimbul milioanelor inflaţioniste de după război. Suma era atât de derizorie încât, în ciuda dramatismului momentului, nu şi-au putut învinge un zâmbet. Amar.

Din acel moment românii au trăit mereu cu teama acestui eveniment nivelator şi punitiv faţă de cei care îndrăzneau să câştige mai mult decât li se fixase de către un stat atotputernic. Ba, pe vremea lui Ceauşescu, acest zvon lansat cu abilitate mai scotea din când în când puţinele economii ale oamenilor, puse la ciorap de teama "ilicitului" şi ajuta la scăderea unor stocuri altfel greu vandabile.

Fantoma stabilizării pare, astăzi, să plutească din nou deasupra românilor. Nu asupra monedei naţionale, greu încercată în lupta pe viaţă şi pe moarte cu dolarul, ci asupra... capitalului cu care l-a împroprietărit statul acum un an. Mai exact, asupra certificatelor de proprietate cu care, de la mic la mare, ar urma să devenim capitalişti sadea şi acţionari.

Recenta iniţiativă a partidului de guvernământ şi a executivului, de a lansa pe piaţă alte certificate are, pe undeva, o conotaţie stabilizatoare. Sau, mai degrabă, destabilizatoare. Avută în vedere ca o armă cu două tăişuri - unul electoral, prin reacordarea de certificate celor care le-au înstrăinat deja şi unul strategic, prin "atacarea câtorva adversari politici care s-au ocupat de astfel de acumulări -această operaţiune riscă să aibă efectele pe care le-au avut în timp operaţiunile similare efectuate de regimul comunist: să slăbească încrederea generală în trăinicia unor domenii vitale, cum este cel al finanţelor. Să sădească neîncredere în investitorii străini care se pot întreba, pe bună dreptate, când le va veni şi lor rândul. Să nască teama că, într-o bună zi, ceea ce se întâmplă acum cu certificatele, se poate întâmpla cu economiile omului simplu - care rămâne şi cel mai neprotejat în faţa unor astfel de manevre.

Sigur, sentimentul justiţiei sociale la care apelează iniţiatorii proiectului e unul nobil, dar de această dată el vine în contradicţie cu principiile pieţei libere şi ale necesarei acumulări de capital. Rămânând ca o simplă manevră politică.

Octavian ANDRONIC


Interviul de sâmbătă
MARIN SORESCU:

"Am acceptat să fiu ministrul Marin Sorescu"

- Am citit, în "Ora", o relatare, de la o partidică Adunare, din care reieşea că riscaţi să vă pierdeţi portofoliul tot umblând pe coclauri străine, ba după traduceri, ba după premii, ba...

- Într-adevăr, în timp ce eu caut să restabilesc nişte legături între ţara noastră şi alte zone spirituale, sunt criticat că umblu pe coclauri, riscând să-mi pierd portofoliul ministerial! Dar, când am acceptat să fiu ministrul culturii, am acceptat să fiu ministrul Marin Sorescu. Azi sunt ministru, mâine nu mai sunt; dar Marin Sorescu voi rămâne, cel puţin cât voi mai trăi! Că, după aceea...

- Sunteţi primul străin căruia i s-a acordat un important premiu iugoslav, care a încoronat, până acum, mai ales capete academice! Îmi amintesc că şi Nichita Stănescu a fost încununat la Struga...

- Premiul "Felix Romuliana" este un echivalent al Premiului de la Struga, dar nu se limitează la poezie, ci are în vedere creatori şi din alte sfere ale culturii.

Ion BUTNARU

LA PUNCT
BANII SAU VIAŢA!

Performanţa naţionalei României la "World Cup U.S. A. 94" ne-a proiectat în lumea înaltă a fotbalului, făcându-ne să trăim momente de extaz într-o vreme când bucuriile şi îndestularea ocolesc de regulă sălaşurile bravilor urmaşi ai daco-romaniior.

"Banda lui Hagi" a călcat în picioare două Americi, a răsturnat toate pronosticurile, a ridiculizat pariurile şi a învolburat apele marii afaceri financiare ce este, în ultimă instanţă, Campionatul Mondial. Firesc, rechinii - pentru care sportul-rege înseamnă doar profituri fabuloase - n-au ezitat să treacă la mârşave atacuri. Aşa cum la Cardiff au supus umilinţelor oficialităţi româneşti pentru a le permite să părăsească Marea Britanie după ce Tricolorii învinseseră Ţara Galilor, au încercat şi acum, prin intermediul unui troglodit simbriaş al agenţiei France Presse, să deformeze in ochii întregii lumi imaginea unui popor ce nu s-a plecat niciodată în faţa aroganţelor imperiale. Dacă Direcţiunea respectivei agenţii nu poate decât să deplângă "eroarea semantică" în utilizarea cuvintelor "ţigan" şi "român", permiteţi-ne să considerăm aceasta un lichelism verbal.

Neruşinarea nu s-a oprit aici. Admonestarea şi trimiterea acasă a arbitrului italian Pairetto pentru "vina" de a nu-i fi arătat cartonaşul roşu lui Prodan reprezintă o altă demonstraţie a legii ce, din păcate, guvernează şi F.I.F.A.: Banii sau viaţa!

În ce mă priveşte, aş fi curios să aflu dacă după meciul de mâine, cu Suedia, "simpatizanţilor" noştri nu le va plesni fierea.

Emil JURCĂ