Cineva - Dan Radu Rusanu, parca - spunea ca dupa alegerile de la sfarsitul lunii, Parlamentul se va improspata in proportie de cam 70 la suta. Doar vreo 100-150 dintre actualii parlamentari vor ramane la Casa Poporului. Restul vor pleca pe la casele lor si vor fi inlocuiti de persoane dornice sa contribuie, pe masura promisiunilor si a posibilitatilor, la perfectionarea cadrului legislativ. Pentru ca asta este menirea unui parlamentar - de multe ori uitata in focul campaniei: nu sa faca lobby pentru un grup - ci sa faca legi bune pentru toata natiunea.

Evident ca o astfel de sarcina presupune o anumita competenta. Nu exista insa scoli sau cursuri de parlamentari. Oamenii vin de la treaba lor si intra in „fabrica de legi” unde vor lucra „la banda”, conform protocolului de functionare a institutiei. Cei 70 la suta vor trebui sa se califice din mers, beneficiind de sprijinul direct al celor 30 la suta care au mai mancat painea asta. Asa cum se intampla deobicei, unii vor fi apti sa invete, dar altii nu. Acestia din urma vor ramane in dormitare patru ani, dupa care vor iesi din scena. Desigur, cea mai potrivita profesie pentru a face dintr-un om obisnuit un parlamentar este aceea de jurist. De persoana familiarizata cu notiunile si procedurile pe care le implica productia de legi si acte normative. Nicaieri in lume, insa, parlamentele nu sunt burdusite de juristi. Este suficient bunul simt si capacitatea de a asculta sau de a invata, pentru ca oameni cu alte profesii, sprijiniti de aparatul tehnic al parlamentului, sa lucreze eficient. Mai este nevoie si de un grad suficient de ridicat de detasare fata de interesele si nevoile proprii, pentru a se putea dedica interesului general. Si din acest punct de vedere sunt create conditiile necesare, mai ales ca parlamentarii au privilegiul de a-si vota ei insisi veniturile si beneficiile, si nu s-a intamplat pana acum ca vreun parlamentar sa sufere de lipsurile pe care le poate indura cetateanul obisnuit. Ba dimpotriva. Rezulta, deci, ca „fabrica de legi” va lucra atat de bine cat i-o va permite calificarea personalului. Iar acesta va fi atat de apt sa performeze dupa cum i-au permis criteriile care au condus la crearea resursei umane.

De ce am facut acesta lunga introducere? Pentru ca, la fiecare ciclu electoral, apar niste ONG-uri care hiberneaza patru ani, bagandu-se in seama prin fel de fel de liste alcatuite dupa criterii suficient de incerte daca nu dubioase.. Acestea se erijeaza in aparatoare ale moralei publice, tintuind la stalpul infamei persoane despre care-si culeg informatiile de prin ziarele care scriu cum le dicteaza mogulii sau interesul. Nu exista un sistem de criterii unanim acceptate, si nici un mecanism de selectie, care sa faca din Parlament o incinta a absolutei curatenii morale si a priceperii. Nu putem spera ca o tara marcata inca de fel de fel de tare sa poata da la iveala un esalon de exemplare inoculate. La urma urmelor, in Parlament vom avea o reprezentare la scara a societatii - cu oameni mai buni sau mai rai, mai cinstiti sau mai pusi pe capatuiala, mai dedicati sau mai egoisti. Curatenia Parlamentului se va produce odata cu cea a societatii din care sunt extrasi reprezentantii sai. Iata de ce cred ca toate aceste spectacole de circ politic nu-si au rostul atata timp cat nu sunt solutii si nici persoanele apte sa le propuna si sa le impuna.