8 decembrie 2021

Ridicolul elitelor românești

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Cascada spectaculoasă a delimitărilor de Klaus Iohannis nu poate scăpa nici măcar cetățeanului mai puțin preocupat de politică și de arte. Abia observase faptul că scena publică românească este din ce în ce mai săracă în vedete veritabile, în personalități culturale de substanță, în atitudini care să vizeze chestiuni de fond pentru țară.

Când mulți se întrebau ce se petrece, totuși, cu oamenii de valoare, cu agenda publică preluată de prostocrați, hop și primii intelectuali patrioți preocupați să-și spele păcatele. Întîi s-a grăbit Tudor Chirilă să-l facă pe președintele Iohannis în fel și chip. Apoi, Marius Manole a anunțat că restituie Ordinul „Meritul Cultural“ și a încercat să facă un pic de caterincă în folosul său. Dar fără succes. Nici Oanei Pellea nu i-a ieșit delimitarea, actrița fiind de multă vreme ieșită din circuitul premierelor și al filmelor de mare succes.

Un actor renunță la distincția de la Iohannis: „E un trădător”

Însă Ana Blandiana, ca militantă de dreapta și luptătoare anticomunistă (mai mult după 1990!),  s-a grăbit să se considere trădată de acordul colaborării PNL cu PSD. Viața politică românească, leșinată de-a binelea, trădată de oamenii de curaj și de patrioți, a ajuns la soluția numită PNL-PSD. Nu știu dacă familia Rebengiuc o fi dat fuga pe treptele Teatrului Național București cu niște calupuri de hîrtie igienică să se șteargă la gură de urmele isteriilor comise de-a lungul anilor. Sigur, Gabriel Liiceanu nu a descins la stomatologi să-i mobilizeze într-o campanie de reparatul dinților pentru cei săraci, care nu știu să voteze. Și nici Mircea Cărtărescu nu s-a grăbit să-și retragă pupincuristele osanale politice la adresa lui Traian Băsescu.

Adevărul este că așa-zisele elite românești s-au răzbunat pe tăcerea lor din anii comunismului practicînd un anticomunism deșănțat după 1989. N-au fost de aruncat la coș, mai ales că majoritatea populației alunecase într-un fesenism violent și cu expresii ridicole. Pot să depun mărturie că în perioada în care FSN-ul se instaura ca „organ democratic”, demonstrațiile din Piața Universității s-au bazat exact pe asemenea oameni și pe aceste elite. Cei care mai tîrziu au continuat să sprijine CDR (și, mai apoi, pe Traian Băsescu și pe Klaus Iohannis) au alcătuit cîndva mulțimile din Piața Universității și suportul masiv pentru democrație și orientare europeană. Au fost anii cei mai frumoși, de răscumpărare a tăcerii sau a complicității, cînd lumea culturală și, în general, intelectualii, au apărat drumul spre democrația de tip european. Și au presat pentru decontul abuzurilor din comunism și a exceselor comise de fosta Securitate. Victoria CDR în1996 a fost și expresia acestei energii proeuropene, a acestor elite reunite simbolic de mitingurile din Piața Universității.

Cum s-au lipit aceste elite, personalitățile mai mici sau mai mari de mecanismele de satisfacere a intereselor personale rămîne un subiect de mare dosar de psihologie socială și politică. Eu nu izbutesc să-mi explic. Nu au fost racolate doar de rețeaua Soros sau de SRI, nu au fost agățate doar cu niște contracte, funcții sau titluri zornăitoare. Unii au devenit mari vînători de bani și putere, alții au rămas doar bieți propagandiști pe lîngă forțele de dreapta în speranța unor recompense viitoare.

Un lucru este clar. Despărțirea elitelor de poporul fesenist din 1990 s-a adîncit, s-a înrăit și a devenit o trăsătură comportamentală. Cei care au fost huiduiți de imeghebiști, care au fost fugăriți de mineri și care au fost ținta violențelor pentru că aveau plete și purtau ochelari au rămas cu un resentiment nevindecat față de cei mulți și fără școală, de popor, în genere. Au păstrat resentimentele și umilințele, agresiunile și amenințările de atunci drept bază pentru această atitudine anti-PSD, anticomunism, anti Securitate. Cu vremea și atitudinea anticomunistă și anti Securitate a devenit o profesie destul de profitabilă. Unii au practicat-o din credință, alții au fost folosiți iar cei mai mulți au fost cumpărați. Din păcate, la 32 de ani, intelectuali de vază, unii cu performanțe notabile, au rămas încremeniți în proiect. Continuă să lupte orbește împotriva PSD și a fostei Securități, să sprijine un model cu multe trăsături morale pe care nu le pot reprezenta. Unii latră în pustiu și nu mai înțeleg ce se întîmplă cu poporul din care se trag și cer mereu arestări, limitări de drepturi și vor puterea în mîinile procurorilor și ale Noii Securități (cum sunt denumite, mai nou, misterioasele și necontrolatele noastre servicii secrete).

Se delimitează intelectualii și artiștii de președinte și de PNL pentru că s-au depărtat de popor sau pentru că nu le-au făcut pe plac?

Vă invit să revedeți protestele și delimitările apărute în ultima vreme. Ele n-au legături strînse decît cu nemulțumirile și vanitățile celor care și le-au asumat. Din păcate, nici una trădează o legătură cu durerile adînci ale României.