Publicat: 8 Aprilie, 2016 - 16:46
Share
Seminar ARAM cu participarea unor experţi internaţionali

Robert Uzună, Corporate Affairs Director la URSUS Breweries a prezentat presei, Pachetul Economiei Circulare şi implementarea acestuia ce au fost discutate astăzi, în cadrul unui seminar internaţional, organizat la iniţiativa Asociaţiei Române pentru Ambalaje şi Mediu (ARAM). Pachetul Economiei Circulare include un set de propuneri legislative menit să ajute mediul de afaceri, dar şi consumatorii în tranziţia către o economie mai puternică şi mai circulară, în care resursele să fie folosite într-un mod cât mai sustenabil.

 Mesajul, puțin convingător, transmis de  Aurel Ciobanu-Dordea, Director DG Environment, Comisia Europeană nu reflectă situția dramatică în care se află România.

Propunerile legislative europene, privind deşeuri le în general şi cele provenite de la ambalaje, stabilesc obiective clare de reducere a generării acestora şi trasează direcţia pe termen lung pentru reintroducerea materialelor din deşeuri în circuitul economic. Obiectivele cheie ale acestor propuneri includ: o ţintă comună de reciclare a deşeurilor municipale la nivelul UE de 65%, în 2030; respectiv o ţintă comună de reciclare a deşeurilor de ambalaje la nivelul UE de 75% în acelaşi an.

În cadrul seminarului au fost explorate provocările ce stau în faţa factorilor de decizie, precum şi a tuturor actorilor implicaţi în procesul de punere în aplicare a unui sistem corespunzător de gestionare a deşeurilor de ambalaje. În particular, a fost atrasă atenţia asupra modalităţilor de implementare a răspunderii extinse a producătorului, ca instrument economic.

‘‘Un cadru european de reglementare mai puternic şi armonizat, în ceea ce priveşte răspunderea extinsă a producătorului pentru deşeurile de ambalaje, va îmbunătăţi transparenţa, implementarea, precum şi responsabilitatea tuturor actorilor la nivel naţional.'’ a subliniat Virginia Janssens, Director Executiv EUROPEN - The European Organization for Packaging and the Environment.

"Există exemple la nivel mondial care demonstrează că responsabilitatea producătorului este un instrument necesar pentru o economie mai circulară. Cunoaştem însă cazuri în care responsabilitatea producătorului a dus la un haos total şi la piedici în calea economiei circulare. Există o singură opţiune: alegerea conceptului corect de responsabilitate a producătorului, ca instrument politic şi economic. Totul începe cu angajamentul producătorului pentru preluarea responsabilităţii. Ulterior, este necesară o reglementare clară care stabileşte rolurile şi responsabiliţile fiecărui actor, evitând orice posibil conflict de interese. Actorii cheie sunt producătorii, autorităţile locale, companiile de management al deşeurilor, Guvernul şi consumatorii ”, a adăugat domnul William Vermeir, Preşedinte EXPRA - The Extended Producer Responsibility Alliance.

Seminarul internaţional a reprezentat un pas extrem de important pentru România, în contextul discuţiilor derulate, atât la nivel european, cât şi naţional, în legătură cu dificultăţile întâmpinate în realizarea obiectivelor naţionale de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje. Evenimentul a reunit reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale relevante pentru implementarea acestui set de norme la nivel naţional, precum şi reprezentanţi ai sectorului privat.

ApeminTusnad • Argus • Ball Packaging • Bergenbier • British American Tabacco • Coca Cola HBC • Coca Cola • Colgate-Palmolive • Crown Bevcan • Danone • Heineken • Henkel • JTI • Mars • Mc Donald's • Nestle • Philip Morris • Procter & Gamble • Quadrant Amroq • Red Bull • Rexam • Romaqua Borsec • Strauss • Tetra Pak • Unilever • Ursus •

Asociaţia Română pentru Ambalaje şi Mediu (ARAM) este o organizaţie independentă non-profit a companiilor româneşti şi străine cu sediul in România, care activează în domeniul producerii unei largi game de ambalaje, precum şi în domeniul fabricării şi comercializării de bunuri de consum ambalate în România.

ARAM are ca scop sprijinirea soluţiilor practice necesare pentru a face faţă impactului asupra mediului cauzat de ambalajele folosite, intr-o astfel de manieră încât consumatorii români să continue să se bucure, prin varietatea ambalajelor, de cea mai largă gamă posibilă de produse.

Aceasta abordare a problemei trebuie să armonizeze interesele economice cu cele de protecţia mediului şi să încerce minimalizarea cantităţilor de deşeuri din zonele de depozitare din întreaga ţară.

ARAM consideră că:

■ Scopul comun al Industriei, al autorităţilor guvernamentale centrale şi locale şi al comunităţii trebuie să fie un sistem integrat de recuperare al ambalajelor folosite care să fie util atât din punct de vedere economic, cât şi al mediului.

■ Trebuie să existe liberate deplină în alegerea materialelor folosite pentru ambalarea bunurilor de consum, cu condiţia respectării standardelor sanitare recunoscute pe plan internaţional.

■ Ambalajele nereturnabile, după ce conţinutul lor a fost consumat, nu reprezintă în mod necesar deşeuri fară valoare: crearea unor pieţe secundare pentru materialele acestora ar fi un stimul şi o posibilitate reală pentru valorificarea acestor ambalaje.

■ În consecinţă, orice legislaţie viitoare privind ambalajele trebuie să ţină cont atât de ambalajele retumabile, cât şi de cele nereturnabile, conformându-se astfel cerinţelor europene, aşa cum sunt acestea definite în Directiva Uniunii Europene privind la ambalaje şi deşeurile de ambalaje adoptată in decembrie 1994 si completata in 2004.

■ Odată ce ambalajul nu mai poate fi folosit ca recipient, organizaţiile şi autorităţile implicate în problema deşeurilor provenite din ambalaje (industria, consumatorii, autorităţile guvernamentale centrale şi locale) trebuie să își asume fiecare, in mod corect, partea sa de responsabilitate în rezolvarea problemei.

■ Industriei trebuie să i se permită prin legislaţia privind ambalajele să organizeze ea însăşi modul în care îşi asumă partea sa de responsabilitate.

■ Singurul mod realist de a infinita un sistem eficient de recuperare a ambalajelor folosite este pas cu pas, permiţând toate opţiunile de recuperare (reciclare, incinerare cu recuperare de energie, compostare). Aceasta abordare graduală este esenţială pentru crearea de pieţe secundare viabile pentru materialele implicate.

 

 

Document de poziţie privind problematica gestionării deşeurilor de ambalaje în România

Contextul istoric şi situaţia actuală în gestionarea deşeurilor de ambalaje

Prin transpunerea Directivei 94/62/EC privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje s-a introdus răspunderea extinsa a producătorului ca instrument de implementare, producătorii având obligaţia reciclării ambalajelor devenite deşeuri care provin de la produsele comercializate, prevăzându-se posibilitatea pentru producători de a transfera obligaţiile de reciclare şi valorificare către un operator economic autorizat de autoritatea de mediu(OTR).

Sistemul de transfer de responsabilitate creat a contribuit substanţial până in anul 2013 la îndeplinirea obiectivelor de reciclare şi de valorificare pe care România şi le-a asumat prin tratatul de aderare la Uniune Europeană.

Slaba colectare a deşeurilor din ambalaje, dar şi modul de aplicare a legislaţiei care reglementează gestionarea ambalajelor şi deşeurilor din ambalaje au expus producătorii de bună credinţă care au participat la sistemele de colectare şi reciclare autorizate de autorităţile statului, la penalităţi financiare enorme. Aceste penalităţi sunt generate de situaţii independente de voinţa şi posibilităţile de control ale producătorilor şi pun in pericol chiar existenţa producătorilor mici şi mijlocii şi siguranţa locurilor de muncă.

Administraţia Fondului de Mediu a declarat în urma controalelor efectuate începând cu anul 2014 ca anumite cantităţi de deşeuri de ambalaje raportate ca fiind reciclate de către OTR-uri - în baza declaraţiilor oficiale primite de la reciclatori - nu au fost in realitate supuse operaţiilor de reciclare. In acest sens Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie investighează posibile fraude privind cantităţile confirmate de către unii operatori economici colectori şi valorificatori ca fiind reciclate sau valorificate pentru OTR.

Datele preliminare prezentate public de către unele OTR arată că rezultatele pentru anul 2015, se situează sub 50%, adică sub nivelul minim impus de 60%.

Sistemul de transfer de responsabilitate funcţionează in prezent potrivit schemelor de mai jos.

 Modelul actual de circulaţie a ambalajelor si deşeurilor de ambalaje

Vânzătorii  cu amănuntul, distribuitorii, consumatorii industriali încredinţează deşeuri fără valoare serviciului de salubrizare

OTR nu stabileşte cine colectează deşeurile de ambalaje

OTR nu stabileşte cine valorifica deşeurile de ambalaje

Deşeurile de ambalaje ajung la reciclator prin mecanisme de piaţa (pe principiul cererii şi ofertei)

 

Fluxul financiar in modelul actual

OTR încasează banii de la producătorii responsabili şi plăteşte colectorilor din circuitele comerciale, colectorilor care fac achiziţii de ​deşeuri de ambalaje de la persoane fizice şi operatorilor de salubritate pentru ca ambalajele vândute de aceştia la reciclatori să fie alocate OTR in vederea îndeplinirii obiectivelor.

Respectivii deţinători ai deşeurilor de ambalaje încasează integral valoarea materialelor Cantităţile de deşeuri de ambalaje achiziţionate de la populaţie sunt relativ mici (marea majoritate a populaţiei nu se duce să vândă deşeuri de ambalaje.

 

Responsabilităţile diferiţilor actori din lanţul de gestionare a deşeurilor de ambalaje sunt stabilite prin Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje şi Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare:

Obligaţiile de recuperare şi reciclare (atingerea ţintelor minime) sunt stabilite exclusiv in sarcina producătorului.

OTR preia obligaţiile de gestionare a deşeurilor întreaga cantitate de ambalaje care face obiectul contractului de transfer de responsabilitate.

OTR are posibilitatea de a încheia contracte sau alte forme de colaborare cu autorităţile locale pentru preluarea deşeurilor de ambalaje de la populaţie

Potrivit legii lor de funcţionare (legea nr. 101/2006) operatorii de salubritate nu au atribuţii speciale referitor la deşeurilor de ambalaje din deşeurile menajere colectate de la populaţie.

Legea 249/2015 prevede ca deşeurile de ambalaje se colectează prin sistemele de colectare separata pe tip de material prin sistemul de salubritate sau de către operatori economici autorizaţi in acest sens de autoritatea de mediu.

Potrivit legii nr. 249/2015, autorităţile publice locale sunt obligate să încheie contracte sau alte forme de colaborare cu OTR pentru a asigura valorificarea ambalajelor colectate de la populaţie. Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare stabileşte atribuţii exclusive ale APL pentru organizarea, gestionarea, finanţarea şi controlul serviciului de salubrizare şi a infrastructurii precum şi asocierea şi colaborarea cu OTR. Serviciul de salubrizare include colectarea, transportul sortarea tratarea mecano- biologica şi eliminarea deşeurilor municipale dar nu are prevederi distincte referitoare la deşeurile de ambalaje.

Operatorii economici trebuie să colecteze separat deşeurile de ambalaje rezultate din activităţile lor comerciale, industriale sau de producţie şi să le valorifice sau să le încredinţeze spre valorificare unui operator autorizat de către autorităţile de mediu.

Persoanele fizice, instituţiile şi persoanele juridice care generează deşeuri de ambalaje din alte activităţi decât cele comerciale, industriale sau de producţie au obligaţia sau să depună deşeurile de ambalaje ale produselor cumpărate în spatiile puse la dispoziţie de structurile de vânzare cu suprafaţă medie şi mare, sau să le predea operatorilor de salubrizare sau operatorilor economici autorizaţi pentru colectarea lor (art. 20 L 249/2015).

OUG nr. 196/2005 (legea fondului pentru mediu) prevede in sarcina producătorului o contribuţie de 2 lei pentru fiecare kg de deşeu de ambalaj nereciclat/ nevalorificat diferenţa dintre nivelul realizat si nivelul obiectivelor stabilite. In cazul in care AFM constata la OTR diferenţe in minus fata de cantităţile raportate producătorilor pentru îndeplinirea ţintelor, penalitatea este plătită de OTR.

In lipsa unor rezultate care să fi fost făcute publice de către autorităţile de mediu ca urmare a unor controale in acest sector, in baza datelor oficiale existente privind gestionarea deşeurilor municipale şi structura deşeurilor de ambalaje generate la nivel naţional, se poate prezuma ca cea mai plauzibila cauza pentru situaţia grava in care se afla sistemul de transfer de responsabilitate se datorează lipsei cantităţilor de deşeuri colectate separat deoarece:

  • doar 40% din deşeurile de ambalaje se regăsesc in circuitele comercial industriale in care acestea sunt sortate şi transmise spre valorificare.
  • Restul de 60% sunt deşeuri de ambalaje care se regăsesc in deşeurile municipale şi care in loc să fie colectate separat/ sortate in vederea valorificării (potrivit legii) ajung in procent de peste 95% să fie eliminate prin depozitare de către majoritatea serviciile de salubrizare. Sunt frecvente situaţiile in care deşeurile colectate separat sunt încărcate in acelaşi utilaj in care sunt încărcate şi resturile menajere

In aceste condiţii, apare evident ca cele 40 de procente disponibile in circuitele comerciale şi industriale, la care se pot adăuga anumite cantităţi de deşeuri de ambalaje preluate prin achiziţie de la populaţie nu pot asigura obiectivul naţional de 60% asumat de Romania ca stat membru al UE.

Alte cauze pentru colapsul sistemului actual

  • Lipsa Planului National de Gestiune a Deşeurilor (PNGD), plan de management prevăzut de legislaţie cerut încă din 2011 de către Comisia Europeana
  • Inexistenta unui platforme publice de dialog real intre autorităţi şi operatorii economici implicaţi in vederea îmbunătăţirii performantei sistemului de colectare şi reciclare
  • Plasarea responsabilităţii atingerii ţintelor numai in sarcina producătorilor deşi autorităţile locale au atribuţii exclusive potrivit Legii serviciului public de salubritate a localităţilor in ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor municipale. Prin urmare, responsabilitatea ar trebui să fie echitabila şi echilibrata intre autorităţile publice şi producători, respectiv OTR.
  • Ideea ca o penalitate foarte mare la adresa producătorilor mobilizează societatea in vederea atingerii ţintelor de colectare selectiva şi reciclare este o iluzie in lipsa unui cadru legislativ care se definească clar rolurile şi responsabilităţile tuturor actorilor implicaţi in managementul deşeurilor.
  • Specificul pieţei transferului: profitul OTR-urilor prevalează intereselor producătorilor
  • Transparenta limitata a activităţii şi rezultatelor OTR
  • Decredibilizarea sistemului: se încearcă culpabilizarea sistemului de transfer de responsabilitate pentru toate disfuncţionalităţile şi eventualele fraude pe întregul lanţ de gestionare a deşeurilor de ambalaje chiar şi in cazuri pentru care OTR-urile nu deţin pârghiile de control necesare.

Lipsa obligaţiei pentru atingerea ţintelor de reciclare şi valorificare pentru autorităţile locale in solidar cu producătorii: autorităţile locale iau deciziile legate de gestionarea deşeurilor de ambalaje fără nici o consultare cu producătorii majoritatea deşeurilor de ambalaje din deşeurile municipale sunt eliminate prin depozitare)

Aşteptările actorilor implicaţi in gestionarea deşeurilor de ambalaje

Aşteptările persoanelor interesate de performanta sistemului de Responsabilitate Extinsa a Producătorilor

Cetătenii

  • Sa trăiască si intr-un mediu curat
  • Sa aibă la dispoziţie un sistem simplu, eficient şi ieftin de colectare a deşeurilor menajere

Uniunea Europeană

  • Instrumente eficiente de combatere a risipei, a efectelor poluării şi crearea unei pieţe viabile de materiale secundare
  • Statele membre să implementeze instrumente eficiente de implementare a Ierarhiei Europene a Deşeurilor şi creşterea prevenirii, reutilizării şi a reciclării deşeurilor
  • Menţinerea in circuit a materiilor prime exploatate
  • Crearea de locuri de munca

Autoritătile de Mediu

  • Atingerea ţintelor de tară şi impulsionarea unui sistem funcţional de management al deşeurilor de ambalaje care să nu plaseze Romania in situaţia unui infringement din partea Uniunii Europene (penalităţi de 200.000 Euro/zi)

Producători/distribuitori

  • Crearea unui cadru legislativ transparent, echitabil şi controlabil pentru toţi actorii din lanţul de reciclare
  • Îndeplinirea obligaţiilor de mediu la costuri rezonabile şi predictibile. Taxele nu sunt o garanţie a îndeplinirii ţintelor

Principiile care trebuie să guverneze EPR din perspectiva pachetului economiei circulare

Pentru aplicarea corecta a răspunderii extinse a producătorului acest instrument economic ar trebui să fie guvernat de următoarele principii:

  • Definirea în mod clar a rolurilor şi responsabilităţilor producătorilor ale organizaţiilor care pun în aplicare răspunderea extinsă a producătorilor în numele acestora, ale operatorilor privaţi sau publici care gestionează de deşeuri şi ale autorităţilor locale.
  • Stabilirea unui cadru adecvat de monitorizare care să asigure că producătorii duc la îndeplinire obligaţiile care le revin în materie de răspundere extinsă iar operatorii care gestionează de deşeuri şi autorităţile publice se achita de responsabilităţile ce le revin.
  • Definirea unor obiective măsurabile în materie de gestionare a deşeurilor pentru fiecare operaţie din lanţul de gestionare a deşeurilor de ambalaje pentru a realiza cel puţin obiectivele de valorificare şi reciclare
  • Asigurarea unei competiţii corecte intre organizaţiile care pun în aplicare răspunderea extinsă a producătorilor în numele acestora şi descurajarea celor care evita voit responsabilitatea
  • Instituirea un sistem de raportare a datelor privind ambalajele introduse pe piaţa şi a datelor privind colectarea şi tratarea deşeurilor respective precum şi a unor mecanisme de control al calităţii şi corectitudinii datelor colectate şi raportate.
  • instituirea unui mecanism de control adecvat al OTR atât din punct de vedere financiar cat şi al corectitudinii datelor raportate
  • impunerea respectării legii pe întregul lanţ al gestionarii deşeurilor de ambalaje
  • Asigurarea libertăţii de a alege modul şi mijloacele de îndeplinire a responsabilităţilor legale pentru producătorii responsabili.
  • Stabilirea costurilor in sarcina producătorilor trebuie să ia in calcul şi eventualele venituri realizate din vânzarea materialelor secundare încredinţate spre valorificare/reciclare
  • Asigurarea unui nivel ridicat de educare şi conştientizare a populaţiei cu privire la gestionarea corespunzătoare a deşeurilor cu implicarea producătorilor/OTR alături de toti ceilalţi actori

 

Modelul optim de sistem de transfer de responsabilitate in viziunea ARAM

In vederea îmbunătăţirii funcţionării sistemul de transfer de responsabilitate ARAM considera ca trebuie luate in considerare următoarele criterii

  • Separarea gestionarii de către OTR a fluxurilor de deşeuri de ambalaje din circuitele comerciale şi industriale şi cele colectate prin achiziţie de la persoane fizice de cele colectate prin serviciile de salubritate..
  • Asigurarea transparentei vânzării materialelor cu valoare de piaţa din deşeurile municipale de către autoritatea publica locala care potrivit legii este deţinătorul legal al deşeurilor municipale.
  • Participarea OTR in parteneriat cu municipalitatea asigura reciclarea deşeurilor sau valorificarea acestora in cazul in care nu sunt reciclabile
  • Veniturile obţinute de autorităţile publice din vânzarea materialelor reciclabile sunt folosite numai pentru finanţarea serviciului de gestionare a deşeurilor municipale
  • Producătorul prin OTR acoperă costurile de gestionare a ambalajelor astfel încât cetăţeanul să plătească cat mai puţin dacă participa la sistemele de colectare selectiva sau chiar să nu îl coste nimic in cazul gestionarii performante a deşeurilor de ambalaje. Neparticiparea la un astfel de sistem trebuie să fie penalizata atât prin masuri administrative cat şi prin instrumente financiare de tipul „pay as you throw”
  • Costurile care se iau in calcul sunt costurile componente ale tarifului de salubrizare aprobat de consiliul local
  • Producătorii prin OTR finanţează numai cantităţile de deşeuri de ambalaje care ajung la valorificatori
  • Generatorul de deşeuri de ambalaje din circuitele comerciale şi industriale este responsabil pentru reciclarea deşeurilor de ambalaje generate sau valorificarea acestora in cazul in care nu sunt reciclabile şi aceasta responsabilitate se poate realiza prin colaborarea cu OTR
  • Achiziţia de la populaţie trebuie să fie o activitate autorizata şi de către autoritatea publică locală.
  • Colectorul care face achiziţii de la populaţie trebuie să fie in parteneriat cu OTR sau să raporteze primăriei cantităţile achiziţionate care sunt distribuite de primărie către OTR in schimbul unor sume care vor fi alocate pentru campanii de educatie/constientizare.
  • Existenta unui parteneriat intre autoritatea publica locala şi OTR pentru stabilirea condiţiilor şi a nivelului de calitate pentru colectarea/sortarea deşeurilor de ambalaje.
  • Dreptul OTR de a fi comerciant sau broker de deşeuri de ambalaje

 

Model ARAM- gestionarea deşeurilor de ambalaje din circuite comercial-industriale şi achiziţia de la populaţie

 

 

Modelul ARAM pentru deşeurile de ambalaje din HH

 

Membrii ARAM consideră că orice cadrul legal pentru desfăşurarea schemelor de recuperare şi reciclare trebuie să respecte un set de cerinţe minime de performanţă la nivel naţional. Scopul acestor cerinţe este asigurarea unui teren de lucru pentru orice sistem de responsabilitate extinsă, promovarea unei pieţe viabile pentru materialele şi materiile prime secundare cat şi crearea unei baze solide pentru implementarea noilor directive privind Economia Circulară.

1. Transparenţă şi Monitorizare: Transparenţa pe fluxurile de materiale, costuri acoperite de sistemele de responsabilitate extinsă, procedurile de licitaţie, acoperire geografică, scop şi materiale colectate. Monitorizarea, acurateţea in raportare, auditul periodic făcut de organisme independente şi soliditatea financiară a schemelor EPR sunt necesare pentru a asigura nediscriminarea, eficienţa in costuri şi flexibilitatea sistemului

2. Responsabilitate şi Responsabili: Implementarea schemelor naţionale este o responsabilitate comună a tuturor actorilor in lanţul valoric. Fiecare actor poate fi responsabil numai pentru ceea ce pot controla de fapt. Dacă responsabilitatea legală (inclusiv ţintele minime de recuperare şi reciclare) sunt impuse, atunci industria obligată trebuie să aibă asigurată o supraveghere suficientă asupra întregului proces pentru a aprecia performanţa sistemului şi pentru a asigura conformitatea la cerinţele legale. Industria obligată trebuie să aibă dreptul de a lua un rol activ in îndeplinirea obligaţiilor sale legale şi de a controla conformitatea costurilor. Aceasta înseamnă să ii fie permis să controleze cum colectarea separată şi sortarea pentru reciclare/reutilizare este organizată si, ultimativ, de a gestiona utilizarea eficientă a resurselor şi a raportului dintre cost şi eficientă, şi in aceasta situaţie este necesară definirea rolurilor şi responsabilităţilor fiecărui şi tuturor actorilor din lanţul de valoare al ambalajelor (inclusiv consumatorii).

3. Stabilirea ţintelor: Ţintele de recuperare a ambalajelor trebuie să fie realiste, realizabile şi măsurabile. Ele trebuiesc stabilite astfel încât să ne asigure ca aduc beneficii reale economice si de mediu. Revizuirea ţintelor trebuie făcută la intervale de timp potrivite pentru a putea lua in calcul realizările anterioare şi de asemenea progresele tehnologice şi organizaţionale.

4. Calcularea ratelor de recuperare: O metoda clară trebuie stabilită pentru a calcula ratele de recuperare, precum: greutatea ieşirilor din instalaţiile de sortare destinate operaţiunilor de recuperare împărţit la total cantitate de ambalaj licenţiat EPR pus in piaţa. Ieşirile trebuiesc contabilizate pentru fiecare tip de material şi de asemenea pe fiecare opţiune de recuperare permiţând, de exemplu, calcularea ratelor de reciclare şi recuperare pe fiecare tip de material.

5. Respectarea legii: Monitorizarea respectării legii de către autorităţile competente la nivel naţional este necesară in vederea asigurării aplicării legii in industria de recuperare/reciclare in concordanţă cu punctele de mai sus.

6. Competiţie: Asigurarea unei competiţii corecte intre diverse scheme de responsabilitate extinsă şi descurajarea celor care evită voit responsabilitatea EPR (free riders) la nivel naţional. Competiţia intre scheme şi/sau in cadrul unei scheme, la nivel naţional, poate stimula eficienţa. Nu trebuie să existe bariere pentru noi scheme EPR sau pentru producători să schimbe schemele de EPR contractate.

7. Flexibilitate: De asemenea trebuie să existe libertatea de a alege cum sunt îndeplinite responsabilităţile legale. Industria obligată trebuie să aibă posibilitatea să aleagă propriile mijloace de a atinge conformitatea la cerinţele legale. Aceasta oferă un stimulent pentru utilizarea eficientă a resurselor şi gestionarea coerenta a costurilor.

8. Costul net: Costul către industria obligată trebuie să fie net, trebuie să ia in calcul şi veniturile din vânzarea materialelor secundare recuperate/reciclate.

9. Educaţia Consumatorilor si Comunicare: Conştientizarea consumatorilor trebuie să fie ridicată pentru a ajuta sortarea corespunzătoare şi gestionarea corespunzătoare a deşeurilor. Educaţia consumatorilor in parteneriat cu alţi actori este o responsabilitate comună.