Publicat: 1 August, 2016 - 09:44
Share

 Criza europeana                 

    Am scris ani la randul ca Uniunea Europeana a suferit nu doar din cauza gravei crize financiar -economice internationale,dar si pentru ca liderii ei au sacrificat interesul  european in favoarea unei competitii neloaiale intre state membre si mai ales au transformat politica europeana in umbrela sau baston, dupa cum le-a convenit in jocurile lor de putere la nivel de partide.Dovedind o neadaptare la conditiile locale,europene si globale de a face politica, elita partidelor din statele membre si eurobirocratii-sefi din Bruxelles au parasit calea transpunerii in practicà a nobilelor principii, ce pàreau a indica obiectivele nobile ale constructiei europene si un complex de valori impàrtàsite in spirit democratic, pentru a-si pava propria lor cale spre grandoare si prosperitate personala.Votul pentru Brexit ar merita sa fie interpretat si ca o revolta a majoritatii cetatenilor impotriva efectelor locale ale felului de a promova politicile europene si impotriva actualei modalitati de a globaliza viata economica, sociala, culturala etc.Tocmai de aceea, Brexit-ul a fost perceput global ca un cutremur.

    Uniunea Europeana a intrat in criza structurala cu mai bine de un deceniu in urma,atunci cand s-a decis ca un proiect de Tratat Constitutional European,elaborat prin cea mai larga consultare publica pe care liderii de atunci o puteau accepta si  parafat de toti liderii statelor membre(Roma,oct.2004),sa fie respins si apoi mutilat de politicieni si birocrati prin  ceea ce a devenit Tratatul de la Lisabona.Criza europeana s-a agravat datorita incertitudinilor, inactiunii  sau actiunilor gresite ale sefilor de state si de guverne din Uniunea Europeana ca si atitudinii de mandarini ai responsabililor institutiilor de la Bruxelles.Votul pentru Brexit este un fapt si sunt convins ca britanicii isi vor regandi calea de evolutie cu multa raspundere si-i vor suporta consecintele. Dar este tot un fapt existenta unei crize existentiale a Uniunii Europene de azi,pe care Brexit-ul doar a evidentiat-o,spre “surpriza” si “socul” liderilor europeni. Brexit a aruncat Marea Britanie, dar mai ales Uniunea Europeana in confuzie si incertitudine, situatie care trebuie rezolvata cat mai repede, daca liderii europeni nu doresc sa fie pusi in fata unei impredictibile “primaveri europene” sau, ca sa fim originali, a unei “toamne europene”.

Romania, asa cum este!

    Romania si cetatenii ei sunt in al zecelea an de cand apartin Uniunii Europene.Negociind Tratatul de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana am avut permanent in gand nu doar desprinderea noastra de “lumea veche” a sec.al XX-lea, cat mai ales oportunitatile care se deschideau romanilor in veacul al XXI-lea. Iar acele oportunitati nu veneau ca un “cos al abundentei” oferit de Uniunea Europeana, ci trebuiau create si fructificate in Romania, in Europa si in lume chiar de statul roman, de oamenii politici, de antreprenori si de efortul constructiv al tuturor cetatenilor. Romanii aveau nevoie,in primul rand,de un stat puternic,de capacitate administrativa, strategizare si programare in directia dezvoltarii, de multa munca, dar si un clar leadership politic local orientat spre aplicarea benefica a politicilor europene in Romania.

    Liderii Romaniei au semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana in ultimele zile ale lunii aprilie 2005. Peste numai cateva zile, electoratul unui stat fondator al Uniunii Europene a respins proiectul Tratatului Constitutional European si in luna iunie un alt stat fondator a procedat la fel, ceea ce a dus catre o adevarata “criza constitutionala” in procesul decizional european. Asa incat am putea spune ca debutul Romaniei ca stat membru al Uniunii Europene s-a petrecut intr-o perioada de avansare a crizei structurale europene, agravata,dupa 2008, de teribila criza financiar-economica globala. Acest context ar fi solicitat ca statul roman sa fie un actor european cu un contur bine precizat in strategiile si politicile europene, cu o economie inscrisa pe calea dezvoltarii durabile, cu optiuni realiste in principalele arii ale integrarii europen e- de la convergenta in Piata Unica pana la competitivitate, Uniunea Monetara(Euro), Schengen etc. - ,cu capacitate de gestionare eficienta a nivelurilor interdependentelor europene si globale,cu viziune  si strategii constructive in pozitionarile dintr-o Uniune Europeana aflata in criza si in curs de transformare.

     Ce a facut Romania in Uniunea Europeana? Inca de la schimbarea de govern (sfarsitul lunii dec.2004), liderii de atunci au propus noi politici interne economice si sociale, in contradictie tocmai cu acele politici anterioare care au facut posibila primirea de catre Romania a statutului de piata functionala europeana.  A fost repudiat setul de reforme administrative si judiciare care a stat la baza finalizarii negocierii aderarii la Uniunea Europeana; a fost politizat (doar in sens partidist) procesul aderarii si politicile europene; a fost pusà in practicà principiul (obligatoriu de altfel) integràrii europene ca un demers de politica externa in loc sa se internalizeze oportunitatile politicilor europene: pe scurt, obiectivul central a devenit “cum sa fie luati banii europeni”! A fost tratatà Uniunea Europeana ca o simpla alianta,  nu ca o structura parteneriala integrationista. Am mai putea adauga si alte elemente care nu au favorizat maximizarea de catre Romania a statutului de membru al Uniunii Europene, dar mai spunem ca nici acum, dupa o decada de apartenenta la U.E., statul roman nu are un proces decizional european deplin functional si inca nu le-a aratat partenerilor europeni ce vrea, cum intentioneaza sa se comporte si ce poate sa faca pentru si in Uniunea Europeana.

    In cei aproape zece ani de apartenenta la Uniunea Europeana, Romania a beneficiat doar de contagiunea cu procesele europene si mai putin din actiunea proprie in consonanta cu optiunile integrarii europene. In realitate,Romania doar a aderat la Uniunea Europeana fara a face efortul convergentei cu substanta integrarii europene. A fost evitatà pana si continuarea eforturilor societatii romanesti de circumscriere pe traiectul politicilor europene care au fost sustinute in perioada pregatirii pentru aderare. A devenit emblematicà obsesia guvernelor Romaniei din ultimul deceniu de a accesa fondurile europene, fara a crea insà cadrul eficace pentru a investi respectivele surse de la Bruxelles in aplicarea politicilor europene de dezvoltare in teritoriu. Sà nu mai vorbim despre devoalarea incapacitatii liderilor romani de a demonstra optiuni integrationiste clare, coerente (a se vedea, spre exemplu, neaccesarea zonelor Euro si Schengen). Doar la presiunea mediului de afaceri autohton, a cetatenilor romani care au decis sà mearga ei in Europa, daca liderii tarii nu aduceau Europa in Romania, a catorva organizatii neguvernamentale si a exemplului pozitiv vizibil in alte state recent aderate la Uniune, beneficiile apartenentei la Piata Unica au putut fi posibile si in  Romania. Cresterea PIB-ului, de la finalizarea negocierilor de aderare, posibilitatea participarii la avantajele libertatilor fundamentale europene, intre care si libertatea de circulatie a persoanelor, sansa mobilitatii profesionale si educationale in statele membre ale Uniunii Europene, investitii ale firmelor europene in economia romaneasca, utilizarea partial judicioasa a fondurilor structurale, statutul de membru  al unei structuri institutionale cu operare regionala si globala etc. sunt numai cateva dintre beneficiile primului deceniu dupa aderarea la Uniunea Europeana .

O altfel de Uniune Europeana

    In perioada cand negociam aderarea noastra la Uniunea Europeana spuneam frecvent ca trebuie sa fim atenti ca Uniunea Europeana la care vom adera va fi diferita de cea cu care negociam. In consonanta cu epoca (ne aflam in perioada de desfasurare a lucràrilor Conventiei privind Viitorul Europei) speram intr-o Europa mai buna! Este regretabil ca sensul evolutiei Uniunii Europene s-a schimbat dupa 2004 si nu spre mai bine. Demersurile transformationiste din anii 90’ si primii ani ai mileniului nostru au fost brusc deturnate spre mercantilism, iar liderii Romaniei au intrat, constient sau nu, In jocul agravarii crizei europene. Acum faptul este implinit: Uniunea este intr-o criza existentiala si transformarea ei intr-o entitate mai eficientà, Indreptata spre ddialogul cu cetateni sis per luarea in consideratie a exigentelor de muncà si viatà ale acestora,nu mai poate fi amanata. Daca se vor prefera doar paliative, ca si in cazul Tratatului Lisabona, Uniunea Europeana si-ar putea incheia istoria, iar impredictibilul va fi generalizat, cu daune incomensurabile.

    Transformarea Uniunii Europene sub presiunea crizei poate fi un efect de solutionare a crizei sau unul care sà fundamenteze evolutia pozitiva a Uniunii dincolo de pragul sfarsitului crizei. Deja se vorbeste de o Uniune Europeana reconstruita pe principiul diferentierii si chiar al stratificarii, ceea ce ar fi un raspuns la actuala stare de spirit aa unei bne pàrti a cetàtenilor U.E., dar ar lasa deschise foarte multe teme ale integrarii europene. Astfel de propuneri dovedesc ca liderii europeni de astazi sunt lipsiti de o viziune despre o viitoare Uniune Europeana. Poate multi dintre ei se gandesc, in continuare, doar la propriile pozitii in capitalele statelor membre sau in Bruxelles (Comisia Europeana pare a fi paralizata). In mod sigur, pana cand lideri ai “generatiei Erasmus” vor prelua carma Uniunii Europene si a statelor membre, vom inregistra doar optiuni “pragmatice” care sa raspunda presiunilor momentului. O astfel de atitudine va insemna ca nu s-a perceput faptul ca votantii Brexit au fost nemultumiti masiv de modul cum Uniunea Europeana a operat in politicile interne ale Uniunii, dar si in cele globale. E limpede ca o consultare publica asupra caii de evolutie a Uniunii va lua mai mult timp si va fi greu de gestionat intr-o astfel de etapa turbulenta in care politicienii inca nu stiu cum sà reconstruiasca democratia digitala.Dar am putea spera si cà liderilor europeni le-ar veni o strafulgerare de curaj si determinare sa scoata Uniunea din acest marasm!In orcice caz,mesajul Brexit-ului, in randul cetatenilor celorlalte state membre,este clar:vor o altfel de U. E.,una mai buna si in serviciul lor!Iar faptul ca vor o altfel de U.E. inseamna ca apreciaza rolul ei istoric!Problema este a prezentului si a viitorului U.E.!

    Ce va face Romania? Apartenenta ei parteneriala la o Uniune Europeana performanta este vitala, atat pentru interesul cetatenilor ei, cat si pentru pozitionarile regionale si globale. Este mai mult decat evident insa ca efectul politicilor europene si internationale sunt evaluate la nivel local. Daca vrem o societate sanatoasa, atunci trebuie sa punem in acord globalizarea si integrarea cu suveranitatea si democratia. Ceea ce necesita o cultura politica elevata si lideri cu o vointa sincera,angajati in serviciul binelui comunitatii.

                                                                        *

Nota redactiei. Acest articol (copyright: Vasile Puscas) este forma revàzutà de autor a interventiei cu titlul “Romania care e, intr-o altfel de U.E.”, apàrutà in “Economistul”, nr. 12-13 (262-263), 1-31 iulie 2016.  Redactia Amos News a considerat cà actualitatea opiniilor fostului negociator-sef al Romaniei din timpul ultimei perioade a tratativelor pentru aderarea Romaniei al U.E. fac necesarà o mai largà difuzare a lor in mediile agentiilor de presà si - prin ele - in mass-media si mediile guvernamentale.

 

                                                                                           

 

Format: