Publicat: 15 Iulie, 2019 - 09:58
Share

Înfruntarea dintre cei doi magnifici ai court-urilor a avut nevoie de primele patru seturi ca un pretext pentru cel de-al cincilea, cel care a cuprins cam tot ce putea să cuprindă un regal sportiv. Setul decisiv a fost ca un revolver de ruletă rusă, cu glonțul pe țeavă la fiecare apăsare pe trăgaci, gata să îl spulbere pe unul dintre protagoniști și să îl încoroneze pe celălalt, indiferent care dintre ei.  M-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă organizatorii nu ar fi limitat, în premieră, prelungirile până la 12 la 12 și dacă nu cumva au făcut-o special, bănuind ce urma să se întâmple? Până unde ar fi mers această alternanță magică ce făcea ca niciunul să nu poate lua avansul decisiv? Părea că veghează de undeva din tribună un demon al tenisului care urmărea  cu atenție scorul, intervenind prompt atunci când echilibrul amenința să debalanseze spectacolul unic ce trebuia să meargă mai departe.

A câștigat Djokovic, stăpânul tie-break-urilor. Cu două a câștigat seturile preliminare iar cu al treilea partida. Și-a înscris în palmares cel de-al cincilea titlu la cel mai prestigios turneu. Dar la fel de bine putea să câștige Federer, care a avut câteva mingi de meci, intrând astfel în posesia celui de al nouălea titlu, în calitatea sa de „acționar majoritar” al turneului (Djokovic deține această calitate la Australian Open, iar Nadal la Roland Garros). 

Deși pare imposibil - dar câte lucruri imposibile nu s-au întâmplat în această partidă istorică? - organizatorii ar fi trebuit să inventeze soluția a doi câștigători, dacă scorul devenea 12 la 12. Ar fi fost mai drept. Dar, de când lumea, învingătorul ia totul iar învinsul rămâne cu speranța unui alt prilej. Pentru Federer poate că aceasta ar fi ar fi fost ultima șansă. Are 37 de ani și, inevitabil, va veni declinul. Dacă câștiga se putea retrage în plină glorie, iar Djokovic, la cei 33 de ani ai săi, avea tot timpul să mai câștige niște titluri. Iar dacă vorbim de dreptate, poate că pe prima treaptă a podiumului de la Wimbledon ar fi trebuit să se afle și Nadal, cel care completează această tripletă fantastică care domină tenisul actual ca nimeni altădată. Rămâne doar să te mai întrebi dacă ei nu încep să constituie o piedică pentru progresul (până unde?) al acestei discipline, blocând drumul outsiderilor.

A fost cu adevărat un meci de vis, în care cei doi păreau la un moment dat niște roboți programați să gestioneze perfect tăria loviturilor, traiectoria mingii și tehnica replicii. Unica undă de umanitate au constituit-o greșelile neforțate, cele care, de altfel, au contabilizat scorul, pentru că cele câștigătoare intrau în logica lucrurilor

 Alături de finala feminină am avut șansa să asistăm la unul dintre reperele istorice memorabile ale tenisului, care a reunit pe arena centrală patru legende ale sportului care doar la Wimbledon continuă să fie alb.

Topic: 

Format: 

Rubrici: