Publicat: 19 Iunie, 2019 - 12:45

În ajunul Zilei Mondiale a Refugiatului organizaţii şi universităţi din 14 state membre UE lansează primul instrument european de evaluare a sistemelor naţionale de integrare a refugiaţilor împreună cu o analiză comparativă a mecanismelor naţionale de integrare.

Mare parte din prevederile Convenţiei privind statutul refugiaţilor din 1951, precum şi normele UE privind azilul se referă la integrarea refugiaţilor. Deşi de multe ori neglijate în discuţiile şi dezbaterile publice, drepturile egale şi măsurile de sprijin ţintite direct către refugiaţi şi beneficiarii de protecţie subsidiară stau la temelia sistemului de azil al UE. Cel mai sigur mod de a obţine o soluţie durabilă, atât pentru nou-venit, cât şi pentru ţara-gazdă, o constituie integrarea pe termen lung a refugiaţilor. Cu toate acestea, politicile naţionale ale statelor membre nu reuşesc întotdeauna să acţioneze în spiritul integrării.

Marcând Ziua Mondială a Refugiatului 2019, raportul de evaluare comparativ, elaborat în cadrul proiectului NIEM, relevă standarde scăzute de integrare şi o lipsă de armonizare în ceea ce priveşte integrarea refugiaţilor în întreaga UE. Studiul reprezintă prima din cele 3 evaluări periodice ale modului în care guvernele naţionale răspund provocărilor integrării pe termen lung a beneficiarilor de protecţie. Indicatorii comprehensivi şi fiabili pe care îi pune la dispoziţie metodologia NIEM permit colectarea şi analiza unor seturi de date semnificative privind integrarea beneficiarilor de protecţie internaţională. Evaluarea comparativă, bazată pe indicatori construiţi pentru a surprinde specificul fiecărei ţări, acoperă mecanismele de integrare din 14 state membre UE: Cehia, Franţa, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.

Concluziile studiului acoperă o serie întreagă de dimensiuni, precum accesul la locuinţă, accesul pe piaţa muncii, educaţie, sănătate, dar şi elemente de integrare legală, şi se referă la persoanele care au dobândit deja statutul de refugiat sau o formă de protecţie internaţională. Analiza se bazează pe indicatori care măsoară cadrul legal şi cel de politici, implementarea la nivel central şi local a legilor şi politicilor naţionale, precum şi la gradul de colaborare inter-instituţională şi asumare a procesului de integrare. Rezultatele sunt prezentate în termeni de acţiuni concrete care trebuie luate de decidenţi pentru a crea un cadru naţional de integrare a refugiaţilor aliniat la prevederile şi standardele internaţionale şi europene.

Concluzii pe scurt:
- Calitatea politicilor de integrare pentru refugiaţi şi beneficiari de protecţie subsidiară variază considerabil în cele 14 state membre UE în ciuda faptului că atât legislaţia UE, cât şi tratatele internaţionale stabilesc un set de standarde de integrare. Europa este încă departe de a oferi condiţii egale pentru refugiaţii care intenţionează să-şi construiască o viaţă mai bună

- Sunt foarte rare situaţiile în care refugiaţii se bucură de suficiente condiţii favorabile pentru a se integra în toate aspectele vieţii. 

- Accesul refugiaţilor la educaţie şi sănătate sunt cele care necesită cele mai multe eforturi, România fiind unul dintre statele cu cele mai dificile situaţii la nivel european.

- Accesul la locuinţe publice, angajare şi activităţi vocaţionale sunt domenii care necesită îmbunătăţiri majore în toate statele, iar în România în mod deosebit.

- Majoritatea statelor evaluate au reuşit crearea unor cadre legale mai degrabă favorabile, dar înregistrează lacune în implementarea politicilor şi măsurilor care să sprijine integrarea.

- Barierele administrative şi birocratice afectează domenii esenţiale precum accesul la locuinţă pentru refugiaţii din statele membre UE. Iar în România, accesul copiilor refugiaţi la educaţie este periclitat prin proceduri care devin tot mai anevoioase de la an la an.

- Una dintre cele mai mari provocări pentru toate statele incluse în cercetare o reprezintă implicarea propriilor cetăţeni, dar şi a refugiaţilor, în elaborarea de soluţii pentru o mai bună integrare.

- Cele mai multe state încă nu implică suficient de mult societatea civilă şi autorităţile publice locale în procesul integrării refugiaţilor. România este un exemplu elocvent al izolării subiectului şi a lipsei de colaborare inter-instituţională în domeniu.

Studiul comparativ la nivel european, în limba engleză, poate fi accesat la https://tinyurl.com/niem-EU-report, iar cel naţional dedicat României este disponibil în limba română la https://tinyurl.com/niem-RO-report

Proiectul NIEM: Măsurarea şi îmbunătăţirea integrării refugiaţilor, solicitanţilor de azil şi refugiaţilor este un proiect internaţional finanţat prin Fondul European pentru Migraţie, Azil şi Integrare în cadrul unui consorţiu format din 17 organizaţii neguvernamentale şi universităţi din 15 state membre UE. Partenerul naţional al proiectului NIEM în România este Centrul pentru Inovare Publică. Pentru mai multe detalii accesaţi http://www.forintegration.eu sau www.inovarepublica.ro. În cadrul proiectului este susţinută crearea şi dezvoltarea Coaliţiei pentru Drepturile Migranţilor şi Refugiaţilor (CDMiR), înfiinţată la începutul anului 2017, şi care reuneşte un număr de 20 organizaţii neguvernamentale cu activităţi în domeniul migraţiei, drepturilor omului şi politicilor publice. Pentru mai multe detalii, accesaţi www.cdmir.ro

 
 

Tag-uri Institutii: