8 decembrie 2021

Să (nu) crezi în vise și vedenii?

Distribuie pe rețelele tale sociale:

”Să nu credeţi în vise sau vedenii!  Când visezi ceva deosebit, te scoli de dimineaţă, te speli pe faţă, faci rugăciune şi spui aşa: “Doamne, dacă visul care l-am avut e de la Tine, mai dă-mi-l şi în noaptea aceasta care urmează, iar dacă e de la vrăjmaşul, pe pustie să se ducă, pentru că eu nu cred în el!”

Așa ne învață părintele Ilie Cleopa (”Sfaturi duhovnicești”): să suspectăm întotdeauna că cel ce ne trimite visul din zori este necuratul. Și continuă cu…

”Proba de trei”

“Nu vorbeşti cu nimeni despre visul pe care l-ai avut. Dacă-ţi aminteşti în cursul zilei visul, spui în mintea ta: “Nu cred în tine decât dacă vii şi la noapte.” Dacă visul vine şi în a doua noapte, tot nu te încrezi, ci la fel procedezi când te trezeşti, mai ceri şi a treia oară să ţi-l arate dacă este de la Dumnezeu, pentru că a doua oară ţi-l poate da şi diavolul, însă a treia oară dacă-l ceri, fiind în numele Sfintei Treimi, diavolul nu ţi-l mai arată şi pentru că eşti botezat în numele Sfintei Treimi.

Deci, pentru visele care au fost trei nopţi la rând, la fel nu spui nimănui decât preotului. Preotul dacă are descoperire îţi interpretează imediat visul, iţi spune ce a vrut să-ţi arate, iar dacă nu, îţi spune să vii a doua zi, pentru că trebuie să pună rugăciune să-i descopere Dumnezeu lui şi el să-ţi spună matale. Aşa să procedaţi dacă vreţi să nu fiţi păcăliţi de vrăjmaşul cu visele”.

Părintele Cleopa, duhovnicul de la Mănăstirea Sihăstria, către care au bătut drum lung mii de creștini zeci de ani, se referea la visele în care ”ne preamărim” (cele care ne proiectează într-o lumină măgulitoare). Și, în principal, la visele în care ne vizitează îngeri, sfinți, Maica Domnului, Iisus Hristos. A crede în ele este dovada unei mari carențe de smerenie. Ai tupeul să te crezi demn să ți se arate, fie și în vis, Sfânta Fecioară?! E lucrătura diavolului, el te îmbată cu asemenea trufie, ca să-i pici în plasă: ”Că prin acestea ne amăgesc foarte uşor diavolii şi ne aruncă în păcatul cel cumplit al mândriei şi al slavei deşarte, când omul se încrede în sine mai mult decât în cuvântul lui Dumnezeu. Cu acest meşteşug ispititor, diavolul a amăgit mulţi creştini şi călugări, aruncându-i apoi în prăpastia pierzării” – subliniază părintele Cleopa. Aducând mărturie tocmai de la Sfântul Ioan Scărarul: ”Când începem să credem în visele diavolilor, ei îşi bat joc de noi, chiar şi când suntem treji. Cel ce crede visurilor şi nălucirilor din somn este cu totul necurat. Iar cel ce nu crede nici unora este filosof” (Filocalia).

Spune-mi ce ai mâncat, ca să-ți spun ce ai visat

Cumpătarea – una din virtuțile creștine – este și ea legată de lumea viselor. Tălmăcește, în plan spiritual, Sfântul Efrem Sirul: ”Să nu adormi având ceva împotriva cuiva, ca să nu te tulbure noaptea nălucirile ticăloase”. Și în plan material Sfântul Vasile cel Mare: ”Căci nu trebuie creștinul să se amăgească prin înbuibare a stomacului, din pricina căruia vin nălucirile din timpul nopții”.

Ce spun tălmacii moderni

De la Freud încoace, tălmăcirea viselor a luat o amploare amețitoare. Și-a făcut loc în clasa elitistă a științelor, sub numele de onirologie. O slujesc psihiatri, psihologi, psihanaliști, autori de dicționare tematice, bloguri și site-uri câtă frunză, câtă iarbă, ghicitoare ”profesioniste”…

În căutarea sensului pierdut

Mesaje ale subconștientului, mesaje din lumea de dincolo, mesaje din viitor – toată lumea este de acord că asta este esența visului: un mesaj. Cineva, de undeva, cumva ne transmite ceva. Și ne petrecem minute bune încercând să aflăm cine, de unde, cum. Uităm sfaturile Sfinților Părinți cu nu te gândi, nu spune nimănui, uită. Pentru că ne frământă. Și cel mai mult, poate, ne ține prizonier visul despre cei dragi plecați ”dincolo” – cei ”adormiți”. Mai mult decât visele în care ne apar cei dragi cu care împărțim încă lumea aceasta. Poate pentru că avem un prezent și un viitor împreună cu cei prezenți. Și doar un trecut împreună cu cei absenți.

Degeaba ne-am ascunde după deget: ne interesează maxim ce ar putea însemna vizita în vis a ”adormiților” dragi.

Onirologii o iau psihanalitic: de la explicații pe care ți le poți da și singur (gen: îți este dor de acea persoană și încerci să retrăiești vechile experiențe avute alături de ea), la interpretări alambicate (gen: o relație dăunătoare, pe care trebuie să o lași să se încheie; influențe negative ale unui cerc de cunoscuți; un sentiment de eșec etc., etc.).

Poate pentru că, pentru mine, legătura acestor interpretări cu povestea din vis este mult prea subtilă, mă încredințez tălmăcirilor duhovnicești. Potrivit cărora…

Visul este limbajul sufletului

”Voind, Doamne, să dai mână de ajutor celor adormiți, le-ai îngăduit ca în vis și prin vedenii să se arate celor vii. Ca aceștia, pomenind cu dragoste pe cei adormiți, să facă în amintirea lor fapte bune” (Acatistul lui Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiți).

Fapte bune în general și fapte bune cu dedicație specială pentru sufletele care ne mai vorbesc doar în vis: slujbe de pomenire, daruri de haine și mâncare pentru nevoiași, o lumină aprinsă, o floare… Pentru că ”cei dragi nu mor când mor, ei mor când începem să îi dăm uitării”.

Și ei ce mai pot face, ca să nu se întâmple? Să ne tragă discret de mânecă, în cele câteva secunde sau minute ale unui vis.