Publicat: 27 Martie, 2019 - 13:03

Salvați Copiii atrage atenția asupra riscurilor pe termen lung ale violenței asupra copilului, ca urmare a cazului de la școala din Botoșani, pentru care organizația a sesizat Avocatul Poporului. Salvați Copiii a aflat, din numeroasele relatări mass-media, despre faptele de violență comise asupra unui copil de 11 ani, elev al Școlii gimnaziale din localitatea Cristești, județul Botoșani, acuzat fiind profesorul său de religie. 

Abuzul a avut drept consecință internarea medicală a copilului, ceea ce indică gravitatea faptelor și necesitatea tratării cu seriozitate a acestui caz pornind de la principiul interesului superior al copilului care prevalează în fața altor considerente de ordin juridic sau administrativ. 
Luând în considerare aceste aspecte grave, dar și încercările recente de orientare a atenției opiniei publice asupra copilului nu din perspectiva calității sale de victimă, ci a unor presupuse provocări de care s-ar face vinovat, Organizația Salvați Copiii a trimis Avocatului Poporului o sesizare cu privire la necesitatea investigării cazulului copilului agresat, modul în care acesta este protejat și de a monitoriza derularea anchetei penale și a cercetărilor disciplinare cu privire la autorul faptelor de violență.  
Conform studiilor realizate de Salvați Copiii cu privire la abuzul și neglijarea copilului , 7% dintre copii sunt agresați fizic de către educatorii și profesorii lor, cu o frecvență dublă de apariție în mediul rural (14%) comparativ cu mediul urban. În cazul tuturor celor care au în grija lor copii, cadre didactice, asistenți sociali, cadre medicale etc., și care se fac vinovați de acte de violență ori tratament degradant, legea trebuie aplicată cu fermitate.
Nu e de mirare faptul că, de-a lungul timpului, au fost aduse la cunoștința publicului numeroase situații de abuz în grădinițe, școli sau centre de plasament, urmate de anchete ale instituțiilor de învățământ ale căror rezultate fie nu sunt comunicate opiniei publice de către instituțiile responsabile, fie au ca rezultat exonerarea de răspundere a celor acuzați și menținerea lor în sistemul de educație, cu acceptarea riscului de repetare a abuzului asupra altor copii. În plus, deși multe dintre acuzații sunt dovedite prin imagini ori secvențe video, nu se procedează, așa cum prevede Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, la suspendarea, pe durata realizări anchetelor penale ori disciplinare, a cadrului didactic acuzat de abuz din instituția de protecție ori de educație. 
Reamintim celor responsabili cu protecția și educația copiilor că Legea 272/2004 stabilește, în art. 102, ca aplicare directă a principiului interesului superior al copilului, următoarele: ”În cazul în care abuzul, neglijarea, exploatarea şi orice formă de violenţă asupra copilului a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa.” 
De asemenea, pentru a preîntâmpina situații asemănătoare în viitor și pentru a asigura copiilor protecția necesară împotriva violenței, același act normativ cere în mod expres tuturor angajaţilor unei unități școlare care au suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia să sesizeze de îndată serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.  Abuzul este definit în Legea nr. 272/2004 și poate îmbrăca diferite forme :
a) abuzul fizic - constă în vătămarea corporală a copilului în cadrul interacțiunii copilului cu o persoană aflată în poziție de răspundere, putere ori în relație de încredere cu acesta, fiind un rezultat al unor acte intenționate care produc suferință copilului în prezent sau în viitor.
b) abuzul emoțional constă în expunerea repetată a copilului la situații al căror impact emoțional depășește capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul emoțional vine din partea unui adult care se află în relație de încredere, răspundere sau putere cu copilul. În mod concret, aceste acte pot fi umiliri verbale și nonverbale, intimidări, amenințări, terorizări, restrângeri ale libertății de acțiune, denigrări, acuzații nedrepte, discriminări, ridiculizări și alte atitudini ostile sau de respingere față de copil. Copiii care sunt martori ai violenței în familie ori în școală suferă indirect un abuz emoțional și/sau psihologic.
c) abuzul sexual reprezintă implicarea unui copil în activități sexuale pe care nu este în măsură să le înțeleagă, care sunt nepotrivite pentru vârsta sa ori pentru dezvoltarea sa psihosexuală, activități sexuale pe care le suportă fiind constrâns prin violență sau seducție ori care transgresează tabuurile sociale legate de rolurile familiale; aceste activități includ, de regulă, contact fizic, cu sau fără penetrare sexuală.

Tag-uri Institutii: