9 august 2022

ȘAPTEZILE – Săptămâna 15 (4-10 aprilie)

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Săptămâna a debutat cu discursul lui Zelenski în Parlamentul României și s-a încheiat cu Congresul PNL. Dacă primul eveniment a fost prost organizat, cu probleme tehnice, traducere mizerabilă și hiatusuri de mesaj, cel de al doilea s-a desfășurat militărește @ “La un semn, deschisă-i calea”: Ciucă și-a depus candidatura, și-a anunțat moțiunea și a alergat “de unul singur în cursa pentru funcția de președinte” de partid, câștigând cu unanimitate de voturi @ Foarte bine – zice lumea, aproape la unison – e un tip echilibrat, neconflictual, harnic, bun executant. Așa să facă și peste doi ani, la Președinția României. Chiar și în lipsa lui Iohannis s-o găsi cineva să îi dea ordinul potrivit @ Unii pun pariu că până și PSD-ul l-ar prefera pe General Președinte, în detrimentul lui Geoană care, de la înălțimea poziției deținute acum în NATO, crede că poate să facă orice. Dacă vrea, poate să ude și canapeaua. Din nou @ Episodul cu plagiatul tezei de doctorat și scandalul în jurul Emiliei Șercan nu au umbrit victoria lui “Ciucă al nostru”. “Să lăsăm instituțiile să-și prezinte concluziile, după care o să iau o decizie”, zice el cu “onoare și demnitate”, că doar n-o să ne împiedicăm de ciotul unor ghilimele, ca Ponta sau Tudose, antecesorii cu păcate similare @ “Nu sunt membru cu vechime în PNL, nu am experiență politică, dar nu mă voi lăsa niciodată prizonier”, a declarat noul președinte de partid, flancat de aceiași iesmeni care l-au propulsat acum șase luni, cu surle și trâmbițe, pe aceeași poziție, pe Cîțu Superman. Apropos, vedeți vreun liberal în poză? Pedeliștii nu se pun @ În vârtejul politic, un intermezzo din justiție: condamnarea Elenei Udrea la șase ani de închisoare, cu fuga spre Dubai a eroinei blonde, reținerea ei în Bulgaria și tot spectacolul de rigoare. Suficient circ pentru ca poporul avid de știrile de la ora cinci și sânge pe pereți să nu zăbovească asupra aspectelor (ne)constituționale ale procesului și condamnării ei pe motiv de oportunitate europeană @ Misoginismul nostru ancestral a fost satisfăcut – nicio femeie n-a rezistat în politica românească postdecembristă, fie ea Mona Muscă, Raluca Turcan sau, tangențial, Carmen Iohannis – iar Elena Udrea este țapul ispășitor ideal (ca să nu zic capra), cu tot parcursul de la metresă la ministreasă și pușcăriașă și toate ingredientele care o fac personaj de telenovelă: obraznică, sexi, puternică, aventuroasă, bogată @ Tot un episod telenovelistic a fost și autoincendierea din zorii zilei de miercuri a președintelui Asociației TATA, în poarta Ambasadei Rusiei din București, la o zi după ce fusese condamnat pentru violarea propriei fiice. O chestie cel puțin sordidă, deși s-a dorit civică, pe fondul unui dezechilibru psihic evident @ Altfel, agențiile de știri, televiziunile și publicațiile continuă să deschidă prima pagină cu “A n-șpea zi de război în Ucraina” și isprăvile lui Zelenski. Pe unde a mai glăsuit, cine l-a mai vizitat la Kiev, în pofida riscurilor de securitate (vezi Boris Johnson și Ursula von der Leyen), care ce a mai promis (arme cu nemiluita, UE, drone etc.), câți morți au mai fost numărați, câte reguli au mai încălcat rușii ș.a.m.d. @ Cică Rusia ar putea interzice cel mai popular serial TV, Matchmakers, “doar pentru că e produs de Zelenski”, ca să nu finanțeze, prin achiziția lui, potrivit guvernatorului Daghestanului “mașinăria militară a inamicilor” ucraineni. O adevărată revoltă @ Mult mai mică,de altfel, decât împotriva presiunilor de pe rețele împotriva multinaționalelor care nu-și închid afacerile în Rusia, preferând să plătească taxe decât să-și facă investițiile cadou pe de-a-ntregul lui Putin. Și și mai puțină revoltă decât pentru rebotezarea tabloului lui Degas din “Dansatoare ruse” în “Dansatoare ucrainence”. Ca să nu mai vorbim de lipsa totală a revoltei în cazul lui Hunter Biden, fiul președintelui SUA cu același nume, al cărui laptop e plin de dovezi ale activităților infracționale, inclusiv trafic de influență în Ucraina @ Viktor Orban a câștigat din nou alegerile din Ungaria, ceea ce a stârnit o mare revoltă la Bruxelles, care continuă să susțină teoretic libertățile democratice dar, cum s-ar spune, nu pentru căței. Adică nu în afara cadrului “politicilor corecte” decise la nivel comunitar @ Până și Polonia, a doua oaie neagră a Uniunii Europene, care și-a spălat ulterior păcatele datorită atitudinii față de refugiați ucraineni, a răcit relațiile cu Budapesta, din cauza “relației nepotrivite” a lui Orban cu Putin @ Între timp, Coronavirusul a feștelit-o de tot. Sub 1000 de infectări, foarte puțini morți. Jurmă și Mahler, cavalerii apocalipsei, par a fi intrat în depresie @ Contrele dintre Rafila și Arafat, despre unde ar trebui să se integreze sistemul de urgență, la Sănătate sau la Interne, au atins un nou punct culminant miercuri, dar deocamdată pare să fi rămas remiză. Părerea noastră, din afară, e că trebuie schimbată perspectiva: să se stabilească de urgență unde anume să se integreze Arafat, cu funcție pe viață, că doar nimeni nu ia cu el nimic în mormânt, nici măcar sistemul @ Celulă de criză la Justiție după ce CCR a declarat neconstituțională “Ordonanța Prună” și, pe cale de consecință, CNIC- Centrul național de interceptare a convorbirilor care, dată fiind natura sa, de îngrădire a drepturilor și libertăților, nu putea fi înființat decât prin lege @ ONU a constatat că, în martie, pe fondul conflictului militar care afectează tot Mapamondu’, au fost cele mai mari prețuri din istorie. Iar INS constată că “muncim ca să nu murim de foame și să plătim facturi”. “Bucuroși le-om duce, toate, de e pace, de-i război” @ Fratele Muraru de la Washington “spulberă visul românilor în privința vizelor: nu există nicio șansă în viitorii cinci ani”, din cauza procentului de respingere a cererilor ultrastufoase. Șansa ar fi o derogare aprobată de Președintele SUA, așa cum a făcut Bush, în 2007, pentru Cehia, Ungaria, Malta și Baltice. Dar, cine să-i ceară lui Biden chestia asta pentru noi, din poziția ghiocel? @ O excelentă inițiativă a direcției TNB: să aducă acasă actorii Teatrului Național, rătăciți prin diverse instituții sau pensionați și să-i distribuie în piese clasice. “Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, a avut premiera în 1932 cu George Calboreanu în rolul Conului Spirache. De atunci, Costache Antoniu, Grigore Vasiliu Birlic, Dem Rădulescu sau Radu Beligan au întruchipat personajul căruia duminică i-a dat o nouă viață, cu talent, originalitate și neașteptată modestie Dan Puric, într-un rol de zile mari, alături de o altă mare actriță neglijată în ultimele decenii, Adela Mărculescu @ Ultima sforțare a iernii: ploi, vânt, temperaturi scăzute și chiar viscol la munte, la sfârșitul săptămânii. Altfel, toate bune și frumoase, și la vară cald (AMBIDEXTER)

Foto: Gabriel Petrescu