Publicat: 3 Noiembrie, 2015 - 17:51

Institutul Cultural Român de la Lisabona a organizat vineri, 30 octombrie, la Muzeul Național de Arheologie din Lisabona, între orele 17h00-20h00, un amplu eveniment dedicat lui Scarlat Lambrino, ilustru reprezentant al arheologiei române și al epigrafiei portugheze. 

În Salonul Nobil – una dintre cele mai fastuoase încăperi ale MNArq – din incinta bijuteriei arhitectonice care este Mânăstirea Jerónimos au fost susţinute mai multe prelegeri dedicate vieţii şi activităţii de cercetare a unuia dintre cei mai importanţi arheologi români, creatori de şcoală atât în România, cât şi, ulterior, în Italia şi Portugalia, Scarlat Lambrino. 
Moderatorul discuţiilor, director al muzelui gazdă,  dl António Carvalho, a fost şi cel care a deschis seria prezentărilor, printr-o temeinic documentată trecere în revistă a perioadei portugheze a lui Lambrino şi continuată printr-o evaluare a impactului pe care diverse personalităţi ale culturii române l-au avut asupra spaţiului cultural lusitan („Intelectuali români în Portugalia în a doua jumătate a secolului XX”). Intervenţia domniei sale s-a încheiat printr-o prezentare în premieră a unei suite de scrisori olografe (descoperite în arhivele MNArq) ale istoricului român adresate întemeietorului Muzeului de Arheologie din Lisabona, arheologul şi etnologul José Leite de Vasconcelos, de care l-a legat o durabilă prietenie.  
Amintirilor de familie ale doamnei Helena Carvalhão Buescu, prof. dr  la Facultatea de Litere a Universităţii din Lisabona, care au redat, cu tandreţe şi mare putere evocatoare dimensiunea şi calităţile umane ale personajului tutelar al serii, pe care, în fragedă tinereţe, avusese privilegiul să-l cunoască personal, le-a urmat conferinţa cercetătoarei române Irina Nastasi, muzeograf la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța: “Pe urmele lui Scarlat Lambrino: Histria, un punct de referință în arheologia românescă”. Pornind de la perioada când Scarlat Lambrino a fost șef de săpături pe șantierul arheologic de la Histria și director al Muzeului Național de Arheologie, domnia sa a trasat întreaga istorie a sitului dobrogean, sprijinindu-se pe numeroase documente fotografice, hărţi şi schiţe ale planurilor succesive de excavare.
Prima parte a evenimentului s-a încheiat cu o panoramă de înaltă ţinută ştiinţifică asupra contribuţiei epigrafice a lui Scarlat Lambrino în Portugalia, semnată de dl. Amílcar Guerra, prof. dr. la UNIARQ şi la Facultatea de Litere a Universităţii din Lisabona (document care, datorită amplitudinii şi ineditului informaţiilor, a fost solicitat de către ICRL pentru publicare în reviste de specialitate româneşti) şi cu o consemnare a activităţii catedratice din Portugalia a învăţatului român, susţinută de dl Paulo Jorge Farmhouse Alberto, actual decan al Facultăţii de Litere din Lisabona.
După vizitarea expoziţiei documentare “Histria în diverse etape de cercetare” alcătuită de catre ICR Lisabona pe baza materialului documentar oferit  de către Muzeul de Arheologie din Constanţa (şi care va zăbovi în Salonul Nobil al muzeului până la finele anului în curs), a urmat un concert de muzică clasică, susţinut de  soprana Alexandra Bernardo şi pianistul Bernardo Marques, în care piesele-vedetă au aparţinut unor mari compozitori români: Enescu, Brediceanu, Carmen Petra Basacopol. 
Sub arcadele baroce ale Salonului, cei circa 70 de spectatori prezenţi au ovaţionat performanţele soliştilor şi magia componistică a repertoriului.
Rodnicia discuţiilor dintre organizatori şi gazde a fost parafată, în încheiere, prin proiectarea unor parteneriate între MNArq, Muzeul de Arheologie din Alter do Chão şi Muzeul de Arheologie din Constanţa, prin schimburi de informaţii ştiinţifice şi rezidenţe studenţeşti alternative, în spaţiul românesc şi portughez.
 
Aşa cum August Boekh a definit, la începutul secolului XIX, epigrafia drept „arta monumentelor literare care sunt scrise pe material durabil ca lemnul sau piatra [...]“, putem spune că în perimetrul cultural portughez, a cărui memorie şi inegalabil spirit de ospitalitate ştiinţifică au trăinicia “lemnului sau pietrei”, figura lui Scarlat Lambrino a rămas gravată prin forţa universalismului său şi devoţiunii unice faţă de studiul Istoriei.