2 august 2021

Scrisoarea Asociaţiei Constructorilor Navali din Romania către autorități

Distribuie pe rețelele tale sociale:

SCRISOARE DESCHISĂ

Către,

Guvernul României
Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului
Ministerul Transporturilor si Infrastructurii
Ministerul Investiţiilor si Proiectelor Europene

În atenţia,

Prim-Ministrului Florin Cîţu
Ministrului Claudiu-Iulius-Gavril Năsui
Ministrului Cătălin Drulă
Ministrului Cristian Ghinea

Stimate Domnule Prim-Ministru,
Stimaţi Domni Miniştri,

Asociaţia Constructorilor Navali din Romania, ANCONAV, reprezintă, începând cu 1995, anul înfiinţării, interesele şantierelor navale şi ale producătorilor, distribuitorilor de echipamente şi materii prime din România, atât pe plan naţional, cât şi internaţional. La nivel naţional, şantierele navale au un impact major asupra economiei, industria construcţiilor de nave asigurând locuri de muncă pentru aproximativ 20.000 de angajaţi, iar cifra de afaceri realizată de şantierele navale reprezintă 1% din Produsul Intern Brut. Datorită celor nouă şantiere navale care funcţionează în România, ţara noastră se situează printre primele 5 ţări europene producătoare de nave, având de asemenea, un număr semnificativ de personal implicat in aceasta industrie.

Totodată, prin intermediul programului Next Generation EU, Comisia Europeana a subliniat rolul strategic pe care îl are transportul naval la nivel european în a asigura sustenabilitatea lanţurilor de valoare şi a proceselor economice. Ţinând cont de impactul pe care îl are transportul naval în securitatea economică a Europei, Comisia Europeană menţionează în acest document faptul că se va acorda o atenţie deosebită producţiei şi livrării de vehicule şi de nave sustenabile.

Având în vedere că România joacă un rol strategic în menţinerea acestui sector, au fost deja înaintate către Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, o serie de propuneri pentru a fi incluse în Planul National de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) elaborat de Ministerul Fondurilor Europene, după cum urmează:

Promovarea unor facilitaţi ce vizează transportul maritimo-fluvial şi implementarea unor tehnologii moderne, fapt ce va determina obţinerea unui transport cu impact negativ minim asupra mediului.

Aceste facilităţi cu caracter temporar pot duce la stimularea comenzilor de nave noi sau retehnologizarea navelor existente, cu condiţia ca soluţiile tehnice să promoveze principiile Green Deal şi Blue Growth ale Uniunii Europene.

Implementarea unei scheme de reînnoire a navelor aflate sub pavilion românesc.

Acest sistem ar fi menit să promoveze decarbonizarea şi digitalizarea sectorului maritim, în conformitate cu acordul european şi agenda de digitalizare. Acesta încurajează inovarea, creşterea industrială regională şi ocuparea forţei de muncă, pe întregul lanţ valoric maritim. De asemenea, ar contribui la păstrarea suveranităţii tehnologice maritime strategice a UE şi implicit a României, precum şi a capacităţilor de producţie maritimă.

Dezvoltarea unei strategii de transport a României prin înfiinţarea unei companii naţionale de transport maritim

Prin intermediul unui astfel de demers, România poate dezvolta o strategie sustenabilă de securitate a transportului naval ce va putea aduce beneficii tuturor sectoarelor economice direct implicate (activitate portuară, şantiere navale, furnizori de servicii din domeniul transporturilor) dar si economiei regionale, prin asigurarea furnizării/livrării de materii prime si produse.

În acest sens, o dovadă elocventă a reuşitei unei iniţiative de acest gen, o reprezintă modelul anilor ’70, când înfiinţarea unei companii naţionale de transport a stat la baza dezvoltării sectorului naval in Romania.

Implementarea unor programe suport pentru forţa de muncă din domeniul naval ce vizează dezvoltarea abilităţilor digitale şi atragerea de noi resurse umane în acest domeniu strategic.

Cu toate acestea, în ciuda importanţei acestui sector de activitate – transportul naval, am constatat cu dezamăgire că acesta nu a fost cuprins în niciunul din capitolele de investiţii din Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, deşi includerea in acest program ar fi reprezentat pentru ţara noastră o oportunitate menită a crea, prin intermediul acestei industrii, poli de sustenabilitate viabilă ai economiei româneşti.

Industria construcţiilor de nave a fost puternic afectată de pandemia Covid-19 cu efecte negative majore asupra şantierelor şi furnizorilor acestora, care sunt dependenţi de economia mondială. Reducerea considerabilă a comerţului internaţional, lipsa mobilităţii forţei de muncă, neîncrederea investitorilor şi incertitudinea economică, toate acestea au avut drept consecinţă stoparea contractărilor de noi proiecte. În anul 2020, comenzile pentru nave din Europa au scăzut cu 62% în tonaj şi 77% în valoare, comparativ cu 2019, cu impact negativ asupra întregului lanţ de aprovizionare. Scăderea numărului de comenzi de nave noi s-a resimţit la nivelul industriei navale româneşti şi estimăm că această criză se va adânci şi mai mult în anul curent. Acest fapt va avea o serie de consecinţe negative concrete, după cum urmează: disponibilizări din marile şantiere, mai puţine taxe şi impozite colectate la bugetul de stat şi, poate cea mai grava pe termen lung, pierderea capacităţii de producţie la Marea Neagră.

Aceste aspecte nefavorabile sunt vizibile, încă de la începutul crizei, şi in cadrul şantierelor navale româneşti. Construcţiile navale se caracterizează prin termene de execuţie foarte lungi, în medie 2-3 ani din momentul contractării până la livrarea unui proiect, iar pe toată această perioadă, depind puternic de buna funcţionare a lanţului de aprovizionare, optimizarea acestuia asigurând respectarea termenelor contractuale pe tot parcursul procesului de producţie.

Este greu de intuit dacă 2021 va aduce modificări majore, dar deja resimţim o accentuare puternică a efectelor negative ale pandemiei. Astfel, solicităm luarea de măsuri concrete de susţinere, pentru a putea salva locurile de muncă din aceste şantiere, pentru a asigura capacitatea strategică de producţie de nave de la Marea Neagră şi, nu în ultimul rând, pentru a transforma România într-un pol de competitivitate în industria navală europeană, prin:
1. O abordare sectorială care să susţină şi să dezvolte industria navalăÂŹ – soluţii viabile şi predictibile care să creeze oportunităţi de investiţii
2. Acţiuni concrete pentru a stimula cererea internă – mai multe comenzi din piaţa internă. Industria navală românească este un exportator major de produse navale fiind dependentă de economia mondială. Cererea externă a fost grav afectată de pandemie şi estimăm că va exista o lipsă de comenzi externe indiferent de situaţia sanitară globală.
3. Cooperare şi suport pentru a salva locurile de muncă – sectorul public şi cel privat trebuie să coopereze pentru a asigura o mobilizare strategică în vederea dezvoltării industriei navale cu ajutorul noilor tehnologii: o industrie navală mai digitală, mai sustenabilă şi mai ecologic. Numai aşa, se vor putea salva locurile de muncă actuale şi se por putea crea altele noi din domenii conexe.

ANCONAV reiterează, astfel cum a procedat cu fiecare ocazie, deschiderea totală spre un dialog responsabil şi constructiv cu reprezentanţii guvernului României, susţinând în mod activ promovarea intereselor industriei navale din România şi mizează pe implicarea factorilor de decizie pentru asigurarea supravieţuirii sectorului naval din România.

Florin-Marian Spătaru
Preşedinte