20 mai 2022

Scrisoarea deschisă a Asociației OIREP Ambalaje pe tema taxării excesive a circuitului de reciclare a deșeurilor de ambalaje

Distribuie pe rețelele tale sociale:

(SUPRA)TAXAREA CA POLITICĂ DE MEDIU
Scrisoare deschisă a Asociației OIREP Ambalaje
Dr. Mihaela Frăsineanu, expert în mediu, Director Executiv al Asociației OIREP Ambalaje

Fără nici o idee și dorință reală de a face sistemul să funcționeze, Ministerul Mediului mai aruncă încă o ciozvârtă din banii cetățeanului-consumator de produse ambalate – via producători – către sacul fără fund al ineficienței primăriilor. Bani de la cetățeanul-consumator pentru așa-zise campanii de educație și informare, și bani pentru plimbatul de colo-colo al unor situații, doar pentru a-și asigura liniștea din partea autorităților locale. Acesta este Ordinul de Ministru 2190 din data de 28 decembrie 2021. Ca atunci când vrei să tratezi obezitatea cu medicamente din ce în ce mai scumpe, în condițiile în care obiceiurile alimentare greșite ale pacientului sunt complet ignorate.

Extrem de previzibil, reglementările care au introdus în anul 2018 autoritățile locale ca verigă suplimentară obligatorie în fluxul gestionării deșeurilor de ambalaje din deșeurile municipale, în locul gestionării directe a acestui circuit de către agenții economici, au deschis calea unor distorsiuni majore de piață în domeniul managementului deșeurilor.

De ce? Foarte simplu – pentru că autorităților locale li s-a constituit practic un monopol pe deșeuri, monopol manifestat rapid prin pretenții la tarife disproporționat de mari pentru valorificarea unor deșeuri de ambalaje slab către jenant sortate. Obligația organizațiilor de implementare a răspunderii extinse a producătorilor (OIREP) de a lucra cu aceste monopoluri ad-hoc, obligație de care depinde funcționarea acestora, a făcut ca tarifele scăpate de sub control cerute de administrația locală să fie înghițite fără crâcnire și acoperite de către OIREP-uri. Tarife care nu au nicio legătură cu eficiența economică reală a activității operatorilor de salubritate, cu calitatea deșeurilor valorificate – cea mai scăzută din piață – sau cu tarifele practicate pentru aceleași tipuri de deșeuri aflate în celălalt circuit, cel privat.

Aflate în tirul încrucișat dintre obligația legală de a contracta deșeuri de ambalaje din circuitul municipal și abuzul tarifar practicat de către autoritățile locale, OIREP-urile au mai primit în același an și obligația de a finanța campanii de educare și conștientizare a populației pe teme de colectare separată, care ar fi trebuit să se desfășoare la solicitarea autorității centrale pentru protecția mediului (în speță ministerul de resort). Bineînțeles, fără detalii sau norme clare despre modul în care acești bani să se poată utiliza altfel decât fragmentar, de către fiecare OIREP în parte, în locul unor campanii de informare concertare și centralizate la nivel național.

La rândul lor, municipalitățile au primit oportunitatea ca, pe lângă tarifele deja exagerat de mari pentru deșeurile proprii, să beneficieze de alți 40 lei/tona de material de reciclat destinat campaniilor de educare a populației, acestea toate peste taxele locale de salubrizare pe care statul „a uitat” să le scoată din funcțiune. Astfel, extrem de mulți bani au fost cheltuiți, pe cale de consecință, în inundarea străzilor patriei cu postere, flyers, broșuri și înscrisuri pompieristice despre ecologie, economie circulară, planete verzi și așa mai departe. Fiecare cum s-a priceput, a investit banii prevăzuți în de lege în campanii de mică anvergură, de mic efect și cam atât.

Atenție – vorbim de aceleași autorități locale care, conform controlului Ministerului Mediului, nu au capacități de colectare separată și sortare a deșeurilor, deși investiții uriașe – miliarde de euro – din bani europeni au fost realizate în infrastructură de colectare separată (igloo-uri, containere, pubele având diferite volume), platforme de depozitare și de sortare a deșeurilor. E bine de știut și faptul că eficiența cu care deșeurile municipale sunt colectate separat și reciclate este de maxim 10% din cât se generează de către populația plătitoare, depozitarea în devălmășie la groapă continuând să fie norma.

Și pentru că lucrurile nu se puteau opri aici, în luna decembrie a anului care tocmai s-a încheiat, Ministerul Mediului decide încă o taxă de 40 de lei/tona de deșeu de ambalaj gestionată, din partea producătorilor via organizațiile de implementare a răspunderii extinse care îi reprezintă. Banii sunt destinați „gestionării datelor” de către municipalități. Altfel spus, plata salariilor unor angajați ai statului (salariați ai autorităților publice locale) sau privați (salariați ai Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară – ADI, entități de drept privat declarate ca fiind de utilitate publică) este pusă în sarcina altor agenți economici privați – producătorii și importatorii de produse ambalate, prin OIREP-urile care îi reprezintă.

Și mai interesant este faptul că gestionarea datelor de către angajații ADI și UAT este îndoielnică, aceștia primind la rândul lor datele respective care țin de trasabilitatea deșeurilor de la proprii operatori de salubrizare.

Mai trist e că niciuna dintre taxele nou instituite și percepute la nivel local sau redirecționate către municipalități nu oferă nici cea mai mică garanție a faptului că deșeurile vor fi colectate separat sau că vor fi sortate în mod real în vederea trimiterii lor spre reciclare. Sau că gropile de deșeuri vor dispărea la un moment dat. Sau că starea de igienă bacteriologică a terenurilor și cursurilor de apă învecinate cu aceste gropi se va îmbunătăți. Sau că gradul de reciclare a deșeurilor municipale, inclusiv a celor de ambalaje, se va mișca peste ilarul procent de 10%.

 

De doi ani de zile, membrii Asociației OIREP Ambalaje, alături de multiple alte organizații patronale sau industriale, depun eforturi constante în a semnala aceste disfuncționalități

către Guvern, Parlament și autoritățile locale. De doi ani de zile, Asociația OIREP Ambalaje și-a exprimat deschiderea și interesul de a lucra împreună cu autoritățile pentru a găsi soluții, pentru a remedia ce nu funcționează, pentru a aduce și circuitul municipal al gestionării deșeurilor la eficiența și gradul de operativitate a circuitului privat, pe care l-a gestionat până acum cu o rată de aproape 100% în îndeplinirea obiectivelor trasate prin lege, așa cum se poate vedea în toate rapoartele de mediu la nivel național.

Din păcate, reacția partenerilor de dialog instituțional este, în continuare, una slabă, difuză și fără finalitate. În realitate, singurul răspuns al autorităților la problematica creată printr-o legislație promovată fără consultarea mediului economic și fără analize serioase de impact, este acela de a mai impune (încă) o taxă. Guvernarea prin taxe și tarife exorbitante, secondată de lipsa atribuirii controlului și a asumării răspunderii la nivelul administrației locale pentru banii ceruți, este cea care va condamna România la un perpetuu loc codaș în atingerea obiectivelor de mediu asumate la nivel european. În plus, nerespectarea principiilor europene ale funcționării sistemului de management al deșeurilor, prin introducerea unui model “unicat” dedicat autorităților locale, va continua să perturbe principiile de bază ale unei economii de piață – concurența, eficiența, trasabilitatea și transparența circuitului banilor.
Conform principiilor enunțate in Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European si a Consiliului de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile, in cadrul schemelor de răspundere extinsa a producătorilor, „Cerințele generale minime ar trebui să diminueze costurile și să stimuleze performanța, precum și să asigure condiții de concurență echitabile, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii și pentru întreprinderile din domeniul comerțului electronic, și să evite obstacolele în calea bunei funcționări a pieței interne”. Totodată, „cerințele ar trebui să îmbunătățească guvernanța și transparența schemelor de răspundere extinsă a producătorilor și să reducă riscul de conflicte de interese între organizațiile care pun în aplicare obligațiile ce le revin în temeiul schemelor de răspundere extinsă a producătorilor în numele producătorilor de produse și operatorii care se ocupă de deșeuri cu care respectivele organizații încheie contracte”.
Nu ne rămâne decât să cerem, în continuare, deschidere la consultare din partea legislativului și a guvernului. Până când transparența decizională nu va funcționa în mod real, nici managementul deșeurilor nu va funcționa corect și eficient.

București, 12 ianuarie 2021