8 decembrie 2021

Scurtmetraje de animaţie pentru secolul XXI, realizate de cineaste spaniole, gratuit, pe canalul de Vimeo al Institutului Cervantes

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Săptămâna viitoare, marţi, 30 noiembrie, debutează ultima serie tematică de filme transmise cu acces gratuit pe canalul de Vimeo al Institutul Cervantes, o serie specială dedicată scurtmetrajelor de animaţie pentru adulţi ce poartă semnătura unor apreciate cineaste spaniole.

Artistele selecţionate formează un grup interesant intergeneraţional din care fac parte unele dintre cele mai de seamă artiste spaniole din domeniu, artiste care fructifică generoasele posibilităţi oferite de tehnicile variate de animaţie şi convertesc instabilitatea ce tinde să caracterizeze această formă de expresie cinematografică într-o garanţie a libertăţii.

Experimentul este un element-cheie în scurtmetrajele cuprinse în seria „Creadoras de animacion para el siglo XXI”, un aspect pe care îl revendică artiste precum Isabel Herguera şi Begona Vicario, asemenea creatoarelor de altă generaţie, aşa cum sunt Izibene Onederra sau Maria Manero. Alături de Begona Arostegui, Maria Trenor şi Maria Lorenzo, care completează selecţia, aceste cineaste valorifică multiplele posibilităţi tehnici pe care le oferă domeniul animaţiei.

Seria tematică „Creadoras de animacion para el siglo XXI”, realizată în parteneriat cu MYC. Mujeres y Cine, îşi propune să pună în evidenţă creativitatea impresionantă din domeniul animaţiei, un teritoriu cu un numărul ridicat de producţii realizate de artiste, ce a marcat deja o direcţie unică.

La fel ca şi la grupajele de filme din lunile trecute, şi scurtmetrajele din această serie vor fi disponibile cu acces gratuit timp de 48 de ore, de la ora 21:00, în perioada 30 noiembrie – 21 decembrie 2021.

Program

* 30 noiembrie: „Amore d’inverno” (2015) de Isabel Herguera, Spania/Italia, 8 min

De la finalul deceniului al optulea, regizoarea Isabel Herguera descoperă noi lumi prin intermediul minunatului său talent de a povesti şi prin stilul său grafic atât de personal şi de expresiv. Filmul său „La gallina ciega” (2005) a fost nominalizat la Premiile Goya şi începând de atunci renumele său a devenit din ce în ce mai puternic cu următoarele sale scurtmetraje. Prin Amore d’inverno explorează lumea sentimentelor şi a legăturii cu natura, uşor recognoscibilă în toate creaţiile sale: un cuplu se plimbă pe lângă un râu, în timp ce nişte vânători urmăresc un pui de cerb, iar nişte prieteni îşi amintesc de „dansatoarea din Clavesana”, metaforă a iubirii libere care se disipează în peisaj.

* 3 decembrie: „Jane, Tarzan nez zen horren guay/ Jane, Tarzan no era tan guay” (2016) de Begona Vicario, Spania, 3 min

Filmul, creaţie colectivă semnată de 20 de tineri artişti basci, coordonaţi de Begona Vicario, este o reinterpretare a faimoasei scene în care Tarzan şi Jane înoată împreună, din filmul Tarzan şi prietena sa (Cedric Gibbons, 1934), în care culoarea, formele abstracte şi ritumurile marchează o schimbare de paradigmă. Este unul dintre primele proiecte ale Begonei Vicario, în care deja exersează jocul cu formele şi expresia vizuală în care nu lipsesc notele politice şi sarcastice.

* 7 decembrie: „Lursaguak (Escenas de vida)”, (2019) de Izibene Onederra, Spania, 12 min

O poveste întunecată despre rolul condiţiei umane – grotescă şi înfricoşătoare – semnată de îndrăzneaţa artistă bască Izibene Onederra, care s-a făcut cunoscută în 2007, cu filmul de impact „Hezurbeltzak, una fosa comun”. De atunci, a abordat teme mai puţin comode pentru mentalităţile conformiste, iar astăzi este una dintre mai puternice creatoare de animaţie din Spania.

* 10 decembrie: „Patchwork” (2018) de Maria Manero, Spania, 8 min

Interesul eterogen pentru diferitele forme de expresie a artei grafice este o constantă în opera Mariei Manero, care apelează la animaţie ca la o formă esenţială de a-şi dezvolta ideile. În „Patchwork”, spune povestea mamei sale şi a curajului acesteia când a trebuit să treacă printr-o operaţie de transplant de ficat. Intenţia este de a sublinia recunoştinţa faţă de conexiunile dintre fiinţele umane, specia supravieţuind datorită folosirii şi reformulării cunoştinţelor şi resurselor sale.

* 14 decembrie: „Yo” (2020) de Begona Arostegui, Spania, 13 min

Pornind de la o poveste a lui Arthur Schnitzler, acest scurtmetraj ne arată cum Begona Arostegui perplexitatea cu care ne confruntăm când traducem lumea în care trăim prin limbaj, imprimând rigoarea unui desen în care referinţele vizuale sunt îmbogăţite de o tuşă clară şi o cromatică sobră. Pentru protagonista acestui film, toate zilele se aseamănă între ele: aceeaşi rutină, aceeaşi monotonie. Totuşi, ceva atât de simplu precum un panou pe care scrie „Parc” va schimba totul.

* 17 decembrie: „Donde estabas tu?” (2020) de Maria Trenor, Spania, 20 min

În 2003, creatoarea de animaţii Maria Trenor devenea cunoscută la nivel internaţional cu „Con que la lavare?”, un scurtmetraj splendid, prin care dorea să facă vizibile realităţi mai puţin cunoscute. Cu „Donde estabas tu?”, scoate în evidenţă posibilităţile de a realiza o reprezentare diferită cu privire la critica asupra violenţei de gen, o muncă documentată cu o serie de călătorii în Mozambic şi Filipine, unde a realizat interviurile ce au stat la baza celor trei poveşti din scurtmetraj.

* 21 decembrie: Esfinge urbana (2020) de Maria Lorenzo, Spania, 5 min

În Esfinge urbana, cea mai experimentală operă din filmografia prolifică a Mariei Lorenzo Hernandez, spiritul aventuros este împins la extrem, ceea ce ne face să ne întrebăm ce este animaţia şi unde se estompează graniţa cu alte arte. Acest scurtmetraj reflectă prezenţa artei urbane în diferite cartiere din Valencia între 2018 şi 2019: piese de artă efemeră care prind viaţă, înlănţuindu-se ca fotogramele dintr-un film.