2 decembrie 2021

Scurtmetraje de cine-dans FIVER, retrospectivă feminină, online la Institutul Cervantes, la final de octombrie

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Ultima săptămână a lunii octombrie este dedicată de Institutul Cervantes cineastelor ale căror filme au fost finaliste şi câştigătoare ale prestigiosului FIVER – Platforma internaţională de sprijin, expunere şi producţie de dans audiovizual. Iubitorii de film şi dans din întreaga lume vor avea astfel ocazia să vizioneze online 10 dintre cele mai bune producţii cinematografice apreciate de juriu în cei 10 ani de când există FIVER, cunoscutul festival anual de prestigiu internaţional care încurajează creaţia coregrafică-audiovizuală şi profesionalizarea genului cine-dans.

Programul Fiver-Cervantes, din cadrul festivalului, ajuns la cea de-a treia ediţie, propune un ciclu de scurtmetraje „La mirada de ellas. 10 anos de cinedanza en Espana”/”Focus pe cineaste. 10 ani de cine-dans în Spania”, curatoriat de Samuel Retortillo, directorul Platformei internaţionale de sprijin, expunere şi producţie de dans audiovizual FIVER. Prin selecţia oferită publicului, s-a dorit crearea unei retrospective în cheie feminină pentru a evidenţia rolul important pe care l-au avut cineastele în dezvoltarea acestui gen, prin creaţiile lor variate, deschizătoare de drumuri, curajoase, care transgresează limitele.

Filmele selecţionate – câte unul din fiecare ediţie a festivalului – vor putea fi văzute, în perioada 25-31 octombrie, de la ora 21:00, pe canalul de Vimeo al Institutului Cervantes: https://vimeo.com/showcase/fivercervantes2021

Program

„Kinxi” de Sara Fontan şi Clara Tena, regizat împreună cu Anna Rubirola (2012), 3′

În acest scurtmetraj de doar trei minute, duoul Pina, format din artistele Sara Fontan şi Clara Tena, reuşeşte să surprindă esenţa cine-dansului.

„Caballo negro” de Tuixen Benet (2013), 4′

Ultima parte a proiectului de absolvire a Institutului de Teatru al coregrafei catalane Tuxen Benet s-a transformat în primul său videoclip. Este, după descrierea realizată de ea, „un proiect un pic straniu, realizat cu trupa Tu Madre – Angela Boix, Elena Martinez y Naya Monzon -, care nu mai performase de o bună perioadă. Oriol Caba m-a încurajat să fac trecerea către audiovisual, iar rezultatul este impresionant”.

„Europe Endless” de Ana Cembrero, regizat împreună cu Jorge Piquer (2014), 26′

Acest film de dans este inspirat din nunca şi stilul de vială al eurocraţilor din sectorul UE din Bruxelles şi are în centru cinci artiste care dansează, aleargă şi plutesc în spaţiile goale într-o atmosferă dincolo de timp, decontextualiată a unui „non-spaţiu” arhitectonic.

„Fuego lento” de Elena Castilla (2015), 15′

În septembrie 2011, Elena Castilla a lucrat cu 12 adolescenţi în cadrul unui atelier de coregrafie la Centrul de MInori Pedro de Valdivia de Villanueva de la Serena, în Badajoz. Cum te simţi? Ce vrei să povesteşti? Ce ţi-ar plăcea să faci în viitor? De ce ţi-e dor? au fost câteva dintre întrebările la care au răspuns prin exerciţii de compoziţie coregrafică.

„Atma” de Carla Subirana (2016), 9′

Personajul central al acestui film este Atma, o luptătoare care, după pierderea unei lupte, este găsită aproape moartă într-o pădure. Abandonată de trupa sa, decide să renunţe la armura care-i protejase corpul şi să înainteze pe drumul care o va duce la capitularea finală, la victorie.

„Da mopa (Sevillanas electronicas)” de Maria Teresa Garcia (2017), 4′

În acest proiect preponderant muzical, ce aduce în prim-plan provocările reprezentării într-un show cu dans, muzica electronică, rimturile latine şi temele repetitive, între comedie, fake şi dans, stau la baza dezvoltării tematicii cântecelor, de la strigăte şi versuri până la metagândirea critică contemporană, punând în evidenţă contradicţiile necesităţilor noastre, fie ele moştenite sau dobândite.

„Inside, inhabited landscapes” de Carmen Porras (2018), 6′

Coregrafa Carmen Porras se inspiră din performance-ul său Mujeres que hay en mi şi din propriile sale amintiri sau ale altor femei, pentru a ne arăta în acest scurtmetraj selecţionat la 30 de festivaluri în întreaga urmele străvechi ce capătă forma unei călătorii onirice, cu peisaje externe sau interne, unde fiecare colţ este ales în relaţie cu historia existentă în personaj.

„Sinfonia del cuerpo” de Monica Ruiz van Hattem (2019), 15′

În acest scurtmetraj de dans despre arhitectură, dansatorul Eduardo Guerrero şi dansatorul de flamenco şi saxofonistul Antonio Lizana aduc o odă forţei corpului de a revendica spaţiul în arhitectura copleşitoare a Rotterdamului.

„Inside/Outside” de Carolina Romillo (2020), 5′

Acest scurtmetraj realizat în timpul carantinei reflectă anxietăţile şi fluctuaţiile emoţionale cauzate de izolarea impusă: tânjind exteriorul, în timp ce eşti obligat să stai în casă.

„Vals y rumba” de Laura Delgado, regizat împreună cu Eduardo Rodriguez (2021), 6′

Prietenia dintre un robot de curăţenie şi o statuie care doreşte să devină dansatoare, întrucât este expusă într-un muzeu aflat în faţa tabloului lui Edgar Degas, Repetiţie de balet pe scenă, este povestea pe care ne-o spun, în acordurile Clar de lună de Debussy, tinerii cineaşti Laura Delgado şi Eduardo Rodriguez în acest scurtmetraj de o fină sensibilitate şi bun gust.