Publicat: 25 Octombrie, 2012 - 07:00
Share

Sunt perioade în viaţa semenilor noştri şi a activităţii profesionale a poliţiştilor de la unităţile de circulaţie rutieră, din judeţe şi Capitală, când gândeşti că s-au deschis baierele iadului şi curg, fără semne de oprire, nenorocirile rutiere! Accidentul de circulaţie nu este o fatalitate! Nu, categoric, nu!

Acest eveniment este datorat, în cea mai mare parte, neglijenţei sau uşurinţei dovedite de unii dintre participanţii la trafic, şoferi sau pietoni, în cea mai mare parte. Că se lansează în traversarea străzii fără prealabila asigurare, pietonul lovit de maşină, care dacă are şansa supravieţuirii, va declara că automobilul care l-a lovit  “a apărut din senin cu viteză exagerat de mare” sau, de este mai puţin norocos şi ia drumul cimitirului, lasă în urmă-i regrete, vaiete, plânsete şi tristeţe de nedescris. Dacă este şofer care a îndrăgit viteza şi alcoolul, consecinţele sunt ori pot fi, de la spaimă, care-i trecătoare şi se uită, la accident cu tot cortegiul de urmări. În ambele situaţii omul este cauza tuturor relelor!

Totul ţine de educaţia oferită de cei şase sau şapte ani de-acasă, exemplul celor mai în etate, atitudinea faţă de cuvântul legii! Fostul şef al Direcţiei Circulaţie din Inspectoratul General al Miliţiei, col. Victor Beda obişnuia ca deseori să ne ofere exemplul disciplinei rutiere din Marea Britanie pe care avusese prilejul să o viziteze în cadrul unui program de instruire, dimpreună cu un grup de ofiţeri de acelaşi profil!

Era în Londra însoţit de înaltul comisar regal pentru disciplină rutieră şi se opriseră la un semafor ce era pe roşu. Ofiţerul român, mirat că pietonii nu traversau profitând de faptul că nu circulau maşini, din nici o parte l-a întrebat pe omologul său cum se explică acest moment de reţinere, de neconceput pentru noi, românii. Victor Beda a formulat astfel întrebarea: “Domnule comisar regal, cum se explică faptul că pietonii, deşi nu circulă nici o maşină, nu traversează strada chiar dacă semaforul este pe roşu?”  Amabil şi extrem de jovial, interlocutorul a răspuns: “Domnule colonel, de cinci sute de ani îi batem la cap să respecte legea şi, iată, investiţia noastră a dat roade!” Bietul Viky Beda s-a stins şi nu a mai apucat să vadă “rodul investiţiei” oamenilor de la Rutieră în educaţia celor care folosesc drumul public.

Cu ceva timp în urmă, comisarul şef al Direcţiei de profil din IGPR, Lucian Diniţă  aprecia, scurt şi la obiect, elementul specific al traficului zilelor noastre prin sintagma “violenţa este element specific“ dorind a sublinia că traficul rutier al zilelor noastre este glazurat de o violenţă nepermisă ce are drept câmp de afirmare drumul public, atitudinea oamenilor deopotrivă şoferi ori pietoni!

Violenţa este cantonată la nivelul atitudinii unor şoferi, cu precădere, care nu pregetă a folosi, cu multă uşurinţă, argumentul licenţios, ameninţător şi forţa fizică pentru soluţionarea unor probleme ivite în trafic. O lume întreagă a văzut vatmanul atacat de un şofer şi tăiat pe braţ, ”scuza” invocată de dementul agresiv fiind cea potrivit căreia “tramvaistul l-a şicanat în trafic “. Cum anume l-ar fi putut şicana nu prea este clar. Că derbedeul merită a fi trimis acolo unde îi este locul, că permisul de conducere se cuvine a fi pus la păstrare pentru vecie, că figura acestui dezaxat merita a fi cunoscută de publicul larg spre a se şti ce element de pericol este, toate ar fi trebuit asigurate, imediat, de urgenţă!

Din păcate, noi obişnuim a păstra tăcerea pentru a nu “deranja persoana şi personalitatea” deopotrivă protejate de o lege deseori  invocată. Astfel, în loc să prevenim, ne minţim, acoperim murdăria cu speranţa că un asemenea “câh” nu se va repeta. Când apare altă faptă de aceeaşi natură preferăm a nu ne aminti că am fi putut învăţa ceva din prima şi, mai ales, am fi putut evita consecinţele. Accidentele colective se  cam ţin lanţ, cauzele acestora se repetă şi astfel ni se formează convingerea că cineva, undeva, doreşte cu tot dinadinsul să ne convingă că suntem supuşi erorii omeneşti fără sfârşit. Am avut durerea de a consemna evenimentul sângeros al accidentului cu opt morţi, accident datorat oboselii excesive încercată la volan de autorul carnagiului care a adormit şi a murit luând cu el încă şapte vieţi.

Acum, pe bună dreptate, ne întrebăm dacă oamenii-şoferi au învăţat ceva din acest dramatic accident, dacă nu vor repeta cumva, într-un alt décor, aceeaşi partitură nefericită. Atenţia în parcurgerea unui itinerar, scurt, mediu sau lung, la volanul unui autovehicul implică un efort de voinţă din partea şoferului. Acest efort se dublează ori chiar triplează în conducerea pe timp de noapte şi în condiţii meteo dificile, specifice acestui anotimp. Ceaţa, ploaia mocănească, ploaia diluviană, fenomene de îngheţ pe suprafeţe reduse, reducerea aderenţei sunt elemente de mare risc rutier dacă persoana de la volan nu reduce viteza sau nu o adaptează la specificul meteo-rutier întâlnit. Poţi pleca la drum pe soare şi peste câţiva kilometri numai să te pierzi în linţoliu de ceaţă. Nu te încrede în bunul simţ al celui sau celor care au trecut înainte pe şosea. Aţi văzut cum au glisat ,distanţe apreciabile, pe pata de ulei scurs câteva autoturisme. Numai şansa a făcut să nu se înregistreze nenorociri demne de senzaţional. Nemernicul care a comis această crimă rutieră: a plecat fără să se sinchisească de cei care l-au urmat. Să fi semnalizat porţiunea, să fi rupt craci dintr-un copac şi să le fi aşternut peste pată, să fi anunţat la 112 despre cele întâmplate etc. Nu. Nimic din toate acestea! Poate chiar o fi chicotit satanic la gândul momentelor de groază încercate de ceilalţi şoferi. Noaptea este un element de risc rutier! Dimensiunile şi distanţele dintre vehicule sunt percepute altfel pe timp de zi, reacţiile pot fi şi chiar sunt diferite de cele din timpul zilei, astfel că starea de nocturnitate impune un efort suplimentar pentru a identifica, din timp şi de la distanţă, elementele de risc.

În noaptea din 21 Octombrie, Duminică, către orele 19.50, conducătorul unui autoturism s-a înfipt în remorca tractată de un tractor, remorcă nesemnalizată şi astfel mai dificil de identificat pe timp de noapte. Atenţie, dificil, dar nu imposibil! În condiţii de folosire corectă a luminii de drum, dacă din sensul opus nu circulă un alt vehicul, posibilitatea de a observa, din timp şi de la distanţă obstacolul era pe deplin realizabilă. Evident că acest element ce ţine de atenţie şi respectarea cu scrupulozitate a unei elementare reguli de conduită preventivă este specific oamenilor conectaţi, real şi efectiv, la rigorile drumului, oameni care realmente înţeleg rostul sintagmei “responsabilitate socială”! Viteza de risc, discuţii prelungite la mobil în timp ce maşina se află în mişcare, discuţii aprinse cu cei din habitaclu, urmărirea mişcării mâinilor potrivit principiului sinergetic, toate sau numai unul din aceşti factori de risc ajung pentru a transforma pericolul în accident consumat. Nu aduc în discuţie culpa tractoristului. Ea este dovedită prin materialitatea faptelor. Dar, tânărul care a acroşat remorca cum de nu a văzut-o? Este aproape cert că în momentele premergătoare coliziunii s-a produs un declic de la atitudinea de atenţie şi acest delic a dus la producerea nenorocirii! Tripticul groazei a însemnat: tractor cu remorcă nesemnalizată, autoturism Seat care a precutat remorca, apoi devierea într-un autocar şi izbirea acestuia cu o asemenea forţă încât la răsturnat pe o parte în şanţ!

Nu învăţăm nimic din nenorocirile altora şi astfel, periodic, le repetăm!