13 august 2022

Sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii Legii privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân

Stray dogs on street makes fear people

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trimis Curţii Constituţionale luni, 27 iunie 2022, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

Vă prezentăm textul integral al sesizării:

Bucureşti, 27 iunie 2022

Domnului MARIAN ENACHE
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE asupra Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân

În data de 9 iunie 2022, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân (PL-x. 291/2022, L 246/2022).

În principal, legea creează cadrul care să permită şi consiliilor judeţene implicarea în organizarea şi finanţarea din bugetul propriu a campaniilor de sterilizare a câinilor cu stăpân ce aparţin rasei comune sau a metişilor acestora aflaţi pe raza unităţilor administrativ-teritoriale pe care le gestionează, precum şi obligaţia consiliilor judeţene de a înfiinţa, în funcţie de necesităţi, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân. În prezent, aceste responsabilităţi se află în sarcina exclusivă a consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Având în vedere conţinutul normativ al art. I pct. 4 şi pct. 5 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, apreciem că acestea contravin art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (2), art. 34 şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României, pentru motivele expuse în cele ce urmează.

Astfel, în ceea ce priveşte vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân şi a celor ce urmează să fie daţi spre adopţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 prevedea la art. 134 că vaccinarea acestora se efectuează numai după identificarea lor. Prin Decizia nr. 23/2018, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională sintagma „numai după identificarea acestora” din cuprinsul art. 134 al O.U.G. nr. 155/2001. În opinia instanţei constituţionale, condiţionarea acţiunii de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân de identificarea în prealabil a câinelui de către proprietar este de natură a aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătăţii prevăzut la art. 34 din Constituţie, sub aspectul măsurilor de prevenţie pe care statul trebuie să le adopte.

Rabia este o boală transmisibilă de la animal la om ce poate deveni letală în cazul în care nu se face vaccinarea în faza incipientă, motiv pentru care Curtea Constituţională a reţinut că este neconstituţională condiţionarea vaccinării câinelui de identificarea prealabilă a acestuia. Instanţa constituţională a reţinut că „legiuitorul trebuie să realizeze o prioritizare a obiectivelor, în raport cu importanţa şi impactul lor în respectarea dreptului la sănătate, astfel încât vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân să preceadă operaţiunii de identificare şi nu invers” (Decizia nr. 23/2018, par. 34).

Potrivit iniţiatorilor, prin legea supusă controlului de constituţionalitate s-a avut în vedere corelarea prevederilor O.U.G. nr. 155/2001 cu Regulamentul delegat (UE) 2020/689 în ceea ce priveşte normele privind supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente. Astfel, conform art. I pct. 4 din lege, art. 134 din O.U.G. nr. 155/2001 aprobată prin Legea nr. 227/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: „Vaccinarea antirabică a câinilor se realizează în conformitate cu prevederile Regulamentului delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele privind supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente”.

Regulamentul (UE) 2020/689 completează Regulamentul (UE) 2016/429 şi are drept scop stabilirea de norme de prevenire şi control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni, precum: prioritizarea şi clasificarea bolilor de interes pentru Uniunea Europeană şi stabilirea responsabilităţilor în materie de sănătate animală; depistarea timpurie, notificarea şi raportarea bolilor, supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală; creşterea gradului de sensibilizare cu privire la boli, la pregătirea şi la controlul bolilor; înregistrarea şi autorizarea unităţilor şi transportatorilor, circulaţia şi trasabilitatea animalelor, materialului germinativ şi produselor de origine animală în interiorul Uniunii; intrarea animalelor, materialului germinativ şi produselor de origine animală în Uniune şi exportul de astfel de transporturi din Uniune; circulaţia necomercială a animalelor de companie către un stat membru dintr-un alt stat membru sau dintr-o ţară terţă sau dintr-un teritoriu; măsurile de urgenţă care trebuie adoptate în eventualitatea unei situaţii de urgenţă cauzate de o boală.

În ceea ce priveşte rabia, în anul 2018, Regulamentul (UE) 2018/1882 privind aplicarea anumitor norme de prevenire şi control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate şi de stabilire a unei liste a speciilor şi a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective menţiona infecţia cu virusul rabic drept o boală de categoria B. Ulterior, în anul 2020, Regulamentul (UE) 2020/689 a dezvoltat dispoziţii privind programele obligatorii de eradicare şi privind acordarea şi menţinerea statutului de indemn de boală în ceea ce priveşte infecţia cu virusul rabic. Pentru programele de eradicare care vizează infecţia cu virusul rabic, strategia de control al bolilor se bazează în principal pe vaccinarea populaţiei de animale vizate relevante, dar şi pe alte activităţi importante, precum supravegherea, punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor, controlul circulaţiei animalelor de companie şi monitorizarea eficacităţii vaccinării. Potrivit art. 12 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2020/689, atunci când instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B, deci inclusiv a infecţiei cu virusul rabic, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include anumite condiţii specifice. În cazul infecţiei cu virusul rabic (RABV), aceste condiţii specifice sunt reglementate la art. 32 – 36 din Regulament, iar vaccinarea animalelor din populaţia de animale considerată relevantă reprezintă un element al acestei strategii.

Dispoziţiile privind vaccinarea în această situaţie sunt menţionate în Anexa V a acestui regulament. Astfel, operaţiunea de vaccinare antirabică a animalelor deţinute se realizează potrivit Anexei V a Regulamentului (UE) 2020/689, Partea I, Capitolul I, Secţiunea 1, par. 1 şi 2, respectiv: „1. În scopul programelor de eradicare a infecţiei cu virusul rabic (RABV), vaccinarea antirabică trebuie efectuată doar pe animale de companie care sunt identificate şi trebuie să respecte cerinţele din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1); 2. În scopul programelor de eradicare a infecţiei cu RABV, vaccinarea antirabică a animalelor deţinute, în afara celor menţionate la primul paragraf, trebuie să se bazeze pe riscuri şi să fie efectuată cu scopul de a proteja oamenii împotriva expunerii la virusul rabic, folosind vaccinuri care îndeplinesc cerinţele de la punctul 1 literele (a) şi (b) din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 576/2013”.

Potrivit definiţiei de la art. 4 pct. 11 din Regulamentul (UE) 2016/429 „animal de companie” înseamnă un animal deţinut în scopuri private necomerciale. Totodată, potrivit art. 4 pct. 5 din Regulamentul (UE) 2016/429 sintagma „animale deţinute” se referă la animale care sunt deţinute de oameni, iar potrivit pct. 8 al aceluiaşi articol, sintagma „animale sălbatice” se referă la alte animale decât animalele deţinute. De asemenea, potrivit definiţiei de la art. 2 pct. 14 din Regulamentul (UE) 2020/689, câinii sunt animale deţinute din specia Canis lupus. Reiese aşadar, faptul că cele două regulamente utilizează sintagma „animale deţinute”, în sensul de animale domestice, pentru a le deosebi de animalele sălbatice, iar nu în sensul de animale cu stăpân, categorie inclusă în sfera mai largă a animalelor deţinute.

Ca efect al normei de trimitere din art. I pct. 4 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, vaccinarea antirabică a câinilor (cu sau fără stăpân) se va realiza în conformitate cu dispoziţiile din regulamentele europene antereferite respectiv: în cazul câinilor cu stăpân, doar pe animale de companie care sunt în prealabil identificate, iar în cazul altor câini, vaccinarea antirabică va trebui să se bazeze pe riscuri şi să fie efectuată cu scopul de a proteja oamenii împotriva expunerii la virusul rabic. Aşadar, vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân se va realiza numai dacă este îndeplinită şi condiţia referitoare la identificarea prealabilă.

Însă, condiţia identificării prealabile vaccinării antirabice a câinilor cu stăpân vine în contradicţie cu standardul de protecţie, mai ridicat, a dreptului la ocrotirea sănătăţii, astfel cum acesta a fost stabilit prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 23/2018. Potrivit par. 33 din această decizie „Curtea reţine că legiuitorul, prin sintagma „numai după identificarea acestora”, cuprinsă în art. 134 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, condiţionează acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân de identificarea în prealabil a câinelui de către proprietar. În condiţiile în care rabia este o boală transmisibilă de la animal la om, letală în cazul în care nu se face vaccinarea în faza incipientă, condiţionarea vaccinării câinelui de identificarea prealabilă a acestuia este de natură a aduce atingere art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii din Constituţie, sub aspectul măsurilor de prevenţie pe care statul trebuie să le adopte”.

Dreptul la ocrotirea sănătăţii, ce este recunoscut şi la nivel european, implică dreptul oricărei persoane de a avea acces la măsuri preventive în materie de sănătate, inclusiv la măsuri de prevenire a bolilor. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii consacrat de art. 34 din Constituţie implică obligaţia statului „de luare a măsurilor pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice” (Decizia nr. 871/2007). Această obligaţie este dezvoltată şi în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii care la art. 5 lit. d) prevede că printre funcţiile principale ale asistenţei de sănătate publică se numără şi „d) supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor”, iar la art. 6 lit. a) pct. 3 stabileşte că printre principalele domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică se numără „supravegherea bolilor”. Aşadar, obligaţia pozitivă a statului de a proteja sănătatea publică include şi vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân, independent de operaţiunea de identificare a acestora.

În condiţiile în care norma de la art. I pct. 4 din legea dedusă controlului de constituţionalitate nu distinge între categoriile de câini vizaţi de acţiunile de vaccinare antirabică (cu stăpân sau fără stăpân), legiuitorul avea obligaţia să se asigure că sunt respectate toate garanţiile de protecţie a dreptului la ocrotirea sănătăţii şi că este posibilă aplicarea celui mai înalt standard de protecţie, în conformitate cu principiul mitior lex, în cazul vaccinării antirabice a câinilor cu stăpân.

Or, în această materie, instanţa constituţională a stabilit, în privinţa vaccinării antirabice a câinilor cu stăpân, un standard de protecţie mai ridicat, necondiţionând vaccinarea acestora de identificarea lor prealabilă. Aşadar, prin trimiterea necircumstanţiată la norma europeană, legiuitorul a ignorat un standard intern de protecţie mai ridicat, aspect ce contravine art. 1 alin. (5), art. 34 şi art. 147 alin. (4) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţie.

Distinct de cele menţionate, dar în strânsă legătură cu dispoziţiile propuse privind vaccinarea antirabică, prin art. I pct. 5 din legea dedusă controlului de constituţionalitate se modifică regimul sancţionator al faptelor de încălcare a obligaţiilor de vaccinare antirabică a câinilor, eliminând din conţinutul normativ al art. 14 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 155/2001 ce stabileşte contravenţiile, fapta de nerespectare a dispoziţiilor art. 134 din O.U.G. nr. 155/2001. Această intervenţie legislativă reprezintă o diminuare a standardului de protecţie deja recunoscut prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale în privinţa dreptului la ocrotirea sănătăţii, deoarece nerespectarea obligaţiei de vaccinare antirabică a câinilor rămâne nesancţionată.

În forma în vigoare, potrivit art. 14 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 155/2001, aprobată prin Legea nr. 227/2002, încălcarea obligaţiilor privind vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân şi a celor ce urmează să fie daţi spre adopţie se sancţionează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei.

Eliminarea acestei sancţiuni contravenţionale lipseşte statul de instrumentul sancţionator necesar pentru protejarea sănătăţii publice împotriva răspândirii virusului rabic şi, în acelaşi timp, contravine şi normei de la Anexa V a Regulamentului (UE) 2020/689, Partea I, Capitolul I, Secţiunea 1, par. 2, potrivit căreia vaccinarea antirabică a animalelor deţinute, în afara celor de companie, „trebuie să se bazeze pe riscuri şi să fie efectuată cu scopul de a proteja oamenii împotriva expunerii la virusul rabic”. De altfel, eliminarea sancţiunii contravenţionale a fost considerată neoportună şi de către Consiliul Economic şi Social în avizul nr. 1682/2022, transmis în procedura legislativă.

Având în vedere că vaccinarea antirabică a câinilor, atât a celor cu stăpân, cât şi a celor fără stăpân, este menită să prevină şi să împiedice răspândirea unei boli potenţial letale, apreciem că eliminarea sancţiunii contravenţionale pentru săvârşirea faptei de nevaccinare antirabică este de natură să lipsească de o protecţie efectivă un drept fundamental, cel la ocrotirea sănătăţii, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 34 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân este neconstituţională.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS – WERNER IOHANNIS

Sursa foto Pixabay